Ai 10 secunde să-i explici unui copil de 7 ani ce este o asigurare. Greu, nu? Nu pentru că n-ai ști. Ci tocmai pentru că știi prea bine, dar nu poți verbaliza.
Există un experiment științific care explică exact treaba asta:
În 1990, la Universitatea Stanford, psihologa Elizabeth Newton a rugat un grup de oameni să bată cu degetul pe masă ritmul unor melodii celebre. Alții trebuiau să ghicească melodia. Cei care băteau au estimat că jumătate dintre ascultători vor ghici. Știi câți au ghicit, de fapt? Sub 3%.
Psihologii numesc asta blestemul cunoașterii. Practic, funcționează așa: când știi ceva, creierul nu-și mai poate imagina cum e să nu știi. Tu auzi melodia în cap. Celălalt aude doar niște bătăi în masă, nu pricepe mare lucru.
În viața de zi cu zi ni se întâmplă mereu treaba asta, pe multe subiecte, dar există o soluție bună. Uite, spre exemplu, atunci când îi explicăm unui copil ce e o asigurare, creierul nostru se gândește la „polițe” sau „despăgubiri”. Așa că ori credem că e prea complicat și nu mai zicem nimic, ori explicăm în limba noastră. Iar copilul aude… bătăi în masă.
Gândirea corectă înseamnă să traduci totul în lucruri pe care copilul le trăiește deja: centura, scaunul special pe care îl așezi pe bancheta din spate, casca de bicicletă. Pe la 7–8 ani, copiii pot înțelege deja ideea asta. Iar mesajul e simplu: să fii pregătit nu înseamnă să-ți fie frică. Înseamnă să ai grijă.
Spre exemplu, îi explici simplu: „Punem centura când ne urcăm în mașină chiar dacă nu credem că vom avea un accident. Asigurarea e la fel: un plan pregătit din timp, ca să avem ajutor dacă se întâmplă ceva ce n-am plănuit.”
Prietenii noștri de la Allianz-Țiriac, cei care ne sprijină să vă aducem săptămânal cele mai bune vești din România Performantă, au făcut deja această „traducere”: cartea „Filip și secretul de Dincolo” și ghidul interactiv „Grijă și protecție”, pentru copii între 5 și 9 ani, părinți și profesori. Sunt gratuite și le găsești pe site-ul Allianz-Țiriac, accesibile inclusiv din Diaspora.




