Trupa de rock alternativ Omul cu șobolani sărbătorește aproape 30 de ani de muzică printr-un album nou și un turneu național

omul cu șobolani

Cum rămâne relevantă o trupă rock independentă într-o industrie care se schimbă constant? Pentru Omul cu Șobolani (OCS), răspunsul ține de încăpățânarea de a continua, de libertatea de a lua propriile decizii și de faptul că muzica a rămas mai importantă decât strategia de promovare.

Trupa marchează acest moment prin lansarea „DISTOPIA (Povești de adormit părinți)”, al nouălea album de studio, după aproape trei decenii în care industria muzicală s-a schimbat radical, dar OCS a continuat să rămână aproape de public. Lansarea albumului este însoțită de turneul național „DISTOPIA”, care va începe pe 14 octombrie și se încheie pe 27 decembrie, cu opriri în nouă orașe din România. 

Albumul pornește de la o idee simplă. Când eram copii, distopia părea să aparțină unui viitor îndepărtat, plasat simbolic în anul 2084. Astăzi se insinuează în viața de zi cu zi prin notificări, algoritmi, inteligență artificială, polarizare și suprastimulare. Nu mai e ficțiune, ci prezent. Din această realitate se naște o conversație despre anxietate, maturizare și felul în care generațiile se raportează la o lume aflată în schimbare continuă.

Înființată în 1997, la Constanța, Omul cu Șobolani a trecut prin epoca CD-urilor și a casetelor, prin descărcările de pe internet, până la streaming și TikTok. A lansat nouă albume de studio, a susținut sute de concerte și a adunat aproape mai multe generații: de la cei care ascultau trupa în adolescență până la copiii lor, care o descoperă azi.

Ce îi ține împreună după aproape 30 de ani? Dan Amariei, solist și cofondator OCS, vorbește despre asta într-un interviu realizat de colega noastră, Izabella Lukács: „Interesul muzical, bunul-simț și respectul, față de noi înșine și față de oamenii care ne ascultă. Mai mult, nu ne-am găsit o scuză suficient de bună ca să ne oprim.”

În spatele acestei continuități se află și realitatea mai puțin vizibilă a unei trupe independente: artiștii trebuie să se ocupe nu doar de muzică, ci și de organizare, promovare și toate responsabilitățile care fac posibil un concert sau un album. Independența le oferă libertatea de a-și decide direcția, dar vine la pachet cu multă responsabilitate.

Abonează-te la newsletterul PozitiVești

Cum te adaptezi fără să-ți pierzi identitatea

În aproape trei decenii, s-a schimbat și felul în care publicul descoperă muzica. Astăzi, trupele concurează pentru atenție într-un flux continuu de conținut, în care algoritmii pot conta la fel de mult ca piesele în sine.

„Ce am refuzat să schimbăm e ordinea priorităților: muzica rămâne mai importantă decât strategia de marketing din jurul ei”, subliniază Dan Amariei.

A rămâne relevant nu înseamnă, în cazul OCS, să urmărești fiecare trend sau să te bazezi exclusiv pe nostalgia fanilor care sunt alături de tine de la începuturi. Înseamnă să continui să faci muzică în care crezi și să nu ajungi să exiști doar din inerție.

„Interesele au rămas însă aceleași: să facem muzică relevantă, lucruri cu sens, să nu fim «încă o trupă». Să nu devenim o trupă care există doar pentru că exista și ieri”, spune Dan.

Această preocupare se regăsește și în „DISTOPIA (Povești de adormit părinți)”. Albumul pornește de la contrastul dintre viitorul mai bun pe care o generație îl aștepta și anxietatea cu care privește astăzi lumea. Algoritmii, inteligența artificială, polarizarea și suprastimularea nu mai sunt doar teme de science-fiction, ci fac parte din realitatea cotidiană.

„Distopia este maturizarea unei generații care a crescut cu speranță și s-a trezit cu anxietate”, explică Dan Amariei.

Pe album se regăsește și single-ul „Casa cu gratii de argint”, care vorbește despre normalizarea absurdului și tendința de a evita confruntarea cu realitatea.

Unul dintre semnele longevității OCS este publicul care a crescut odată cu trupa. La concerte vin oameni care îi ascultau în liceu și care acum își aduc copiii, dar și fani care au descoperit muzica lor mai recent.

„E unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți vedea: oameni care ascultau OCS în liceu și vin acum la concert cu copiii lor. Nu știu exact ce îi aduce împreună. Sper că sinceritatea muzicii. Și uneori se întâmplă ceva foarte interesant: părinții și-au crescut copiii pe muzica OCS, iar acum copiii sunt cei care îi aduc pe părinți la concerte. O revanșă foarte elegantă a istoriei, muzicale și nu numai”, spune Dan.

Faptul că muzica trupei OCS aduce împreună generații diferite spune ceva despre ce au construit în aproape 30 de ani. Dar longevitatea nu înseamnă doar să păstrezi un public fidel. Înseamnă și să continui să observi lumea, să pui întrebări și să te păstrezi relevant. Prin „DISTOPIA (Povești de adormit părinți)”, OCS ne arată că povestea trupei continuă și în prezent, cu neliniștile și întrebările unei generații care încearcă să înțeleagă lumea în care trăiește.

Știm cât de mult bine pot face veștile bune și exemplele pozitive, așa că îți aducem săptămânal în centrul atenției modelele de performanță, Încredere și Inspirație din România Performantă.

Ajută-ne și tu, spunându-ne: ce om, companie, produs sau serviciu din România crezi că este remarcabil? Ce model excepțional ai descoperit și ai vrea să afli mai multe despre el? Despre cine crezi că merită să scriem și ce ai vrea să-l întrebăm?

Distribuie

Spune ce crezi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *