Bogdan Vasilescu este ploieștean get-beget. După terminarea facultății, a lucrat timp de șase ani în telecomunicații, apoi a plecat pentru câțiva ani în străinătate, unde a realizat și primele serii fotografice, reușind să redea într-o manieră personală viața petrecută acolo și vibe-ul unor orașe precum Cambridge, Arles, Amsterdam, Köln sau Lyon.
În 2019 a revenit în țară, unde lucrează ca Team Leader pentru o companie din domeniul energiei, iar timpul liber și-l dedică familiei și acestei pasiuni frumoase, care l-a fermecat încă din 2012, odată cu dobândirea primului aparat profesional.
Preferă fotografia de peisaj și cea de stradă/arhitectură, așa că evită de cele mai multe ori cadrele în care apar persoane, însă nu ocolește fenomenele meteo spectaculoase, atunci când prinde ocazia, și nici fotografia de tip wildlife.
În prezent, lucrează constant la câteva albume dedicate orașului său de suflet („Ploieștiul, la fel dar altfel”; „Geografia Ploieștiului – De la ultimul etaj”), dar și țării noastre frumoase („Toamna din sufletul României”; „IV seasons”).
Pentru el, fotografia nu este doar artă, ci și o formă de recunoștință. Fiecare răsărit, fiecare lună plină, fiecare ninsoare surprinsă prin obiectiv sunt gesturi de mulțumire tăcută. Fiecare pădure, nor sau câmp cu maci – o reamintire că frumusețea nu trebuie inventată, ci doar prețuită și respectată.
A învățat, de-a lungul timpului, să privească România nu doar ca pe un loc, ci ca pe un suflet întins între munți și mare, între arhaic și efemer. Se regăsește în liniștea ei, în cerul care se aprinde în zori și în ceața care se lasă uneori peste sate, ca o rugăciune.
Despre fotografia aleasă, Bogdan ne spune:
„Orice pas făcut diferit ar fi dus la un cu totul alt rezultat. Din punctul meu de vedere, reprezintă doar un cadru din multe altele. Nu a fost planificat sau căutat, însă mulți au văzut sau au simțit ceva cu privire la această fotografie, și în acest mod a ajuns virală în social media.
Povestea din spatele ei e relativ simplă: după o zi cu multe fenomene meteo interesante, seara a început cu o mică furtună, în care fulgerele brăzdau cerul cu o frecvență de unul la 15–20 de secunde… ideal pentru fotografie. Așa că am luat aparatul și am ieșit un pic în curtea din spatele casei – am ieșit efectiv în papuci, nu am luat nici măcar trepiedul, fiindcă nu aveam de gând să petrec mult timp afară, din cauza vremii.
Inițial, nici nu am băgat în seamă cadrele făcute atunci, fiind convins că nu am surprins nimic special. Abia după câteva zile, când le-am descărcat în laptop, am observat conturul interesant, iar asta abia după ce am aplicat un crop generos originalului. Și culmea, era chiar prima fotografie din serie.”
