Marius Popa a copilărit în Zărnești, la poalele Pietrei Craiului, de unde i se trage pasiunea pentru munte, dar și pentru natură în general. De la apartamentul părinților săi, din balconul camerei din spate se vede Piatra Mică a Pietrei Craiului, iar din față, din balconul sufrageriei, se pot admira impunătorii Bucegi.
Când era copil, i se păreau imposibil de escaladat; credea că îți trebuie câteva zile ca să ajungi în vârf. La 18 ani, în 1995, a urcat împreună cu încă trei prieteni de la Plaiul Foii pe traseul La Lanțuri și a coborât pe la Cioranga. Nu existau telefoane sau internet și a trecut prin multe peripeții în mijlocul verii. A fost o întreagă aventură. Atunci a spus că nu va mai urca pe munte niciodată.
Din cauza crizei economice din 2008, el și soția sa au decis să plece la muncă în Italia. După șapte ani, când situația s-a mai îmbunătățit în România, s-au întors în țară – dar și la marea lui iubire: muntele. A început să meargă serios în drumeții, cu tot ce implică ele. Inițial făcea poze și filmări cu telefonul, pentru că era mereu în mișcare și avea nevoie de ceva practic. Apoi a trecut la un mirrorless performant, cu auto focus rapid, care să-l ajute să obțină imagini de calitate, dar tot din mers, ca să spunem așa. Din acest motiv nu fotografiază prea multe animale – nu are timp să le aștepte pentru a prinde cadrul perfect, iar din acest motiv se consideră un fotograf peisagist.
A fost mereu fermecat de flori; avea mare grijă de ghivecele cu flori ale mamei sale. Așa că așteaptă întotdeauna cu nerăbdare sezoanele florale montane – brândușe, ghiocei, bujori etc. – și urmărește momentul oportun pentru a fi acolo, lângă ele, și a le surprinde în cadru.
Marius se consideră un bărbat sensibil și generos. Își dorește ca oamenii să vadă cu ochii lor ceea ce vede el în drumețiile și călătoriile sale. De aceea oferă cât mai multe detalii și informații, pentru ca și alții să se poată bucura de natură și de peisajele țării noastre. Iar cei care nu au posibilitatea să le vadă pe viu, măcar să se bucure de poze și filmări. Pagina sa este dedicată acestui scop.
„În ce privește bujorul, am considerat că duminică, 8 iunie, era un moment bun pentru o drumeție în masivul Ciucaș, la Rhododendron. De pe Muntele Roșu am urcat spre Ciucaș, doar că, încet-încet, muntele a început să se învăluie în ceață. La coborâre, în Șaua Tigăilor, am prins o fereastră scurtă de lumină, ale cărei raze băteau perfect în stâncile Ciucașului și evidențiau frumos verdele crud și rozul pâlcurilor de bujori. Desigur că n-am ratat ocazia — a fost scurt, cât să fac un cadru, dar bucuria a fost mare.”
