Cristian Drăgan este un tânăr fotograf pasionat de oameni și viață. Se consideră o persoană bună și echilibrată. Se bucură de drumeții, de natură, de plimbări cu bicicleta, de călătorii, de prieteni și de orice mică bucurie care face viața, uneori agitată, puțin mai bună. Încearcă să se țină departe de presiunile sociale și de lucrurile făcute doar pentru că “așa trebuie” sau “așa e bine”.
Interesul pentru fotografie a apărut în perioada 2007–2008, când a primit de la părinți primul aparat foto. De atunci, alerga pe dealurile din Țara Năsăudului și fotografia tot ce-i atrăgea privirea. A urmat o facultate pe care nu și-o dorise cu adevărat, recunoscând că la acea vârstă nu era suficient de matur pentru a lua o decizie clară în privința viitorului său profesional – așa cum, de altfel, mulți tineri nu sunt.
Din 2012, de când s-a mutat la Cluj, a lucrat la un studio foto unde realiza fotografii de absolvire, iar ulterior a activat în două agenții de marketing, tot în calitate de fotograf. A avut ocazia să exploreze mai multe genuri fotografice: de la evenimente, la fotografie de produs, natură și fashion. Nu s-a limitat niciodată la un singur stil, însă cel mai mult îi place să fotografieze oameni, în special în ziua nunții lor – un moment cu totul special și plin de emoție.
În prezent, Cristian derulează mai multe proiecte atât în România, cât și în străinătate, pe nișe fotografice diverse. Despre fotografia aleasă:
„Fotografia fost realizată chiar în ultima zi petrecută în Africa, mai exact în Lomé, Togo. Mi-am dat seama că, în toată luna petrecută acolo, am explorat în special zonele centrale ale orașului sau locurile mai cunoscute, dar am neglijat străzile de lângă casa în care am locuit. Așa că am ieșit la o plimbare și am început să fotografiez tot ceea ce îi plăcea sufletului.
Acești copii se întorceau de la școala din apropiere. Pentru ei, să vadă oameni albi nu era ceva obișnuit, de aici și chicotelile surprinse în fotografie. Am fotografiat mult în Africa, iar multe dintre imaginile surprinse acolo poartă o încărcătură emoțională ce nu poate fi exprimată în cuvinte și, uneori, nici pe deplin înțeleasă.
Nu îmi ajung rândurile pentru a povesti tot ce ar merita povestit. Una peste alta, așa cum ați spus și voi: „ba ne-am născut în locul potrivit” – și nu apreciem suficient ceea ce avem.”
