Toată lumea vorbește despre sustenabilitate, dar puțini înțeleg ce înseamnă cu adevărat. Sustenabilitatea nu este doar despre a planta copaci și a ecologiza râuri, ci reprezintă un concept mult mai profund, care a generat și o nouă profesie de viitor în România: expert în dezvoltare durabilă.
Institutul European pentru Sustenabilitate (EIS) a fost fondat de către echipa EFdeN – tinerii aceia români care construiau cele mai sustenabile case din lume. Astăzi nu mai construiesc (doar) case, ci și mentalități. Iar până acum au format peste 1.000 de lideri în sustenabilitate.
La EIS se construiesc liderii meseriilor viitorului, cu competențe care merg dincolo de diplome: autodisciplină, învățare autodidactă și gândire antreprenorială. Inspirat de povestea lupilor din Yellowstone, acest institut își propune să fie acea „haită mică” care schimbă un ecosistem mare – în România și dincolo de granițele ei. Practic, aici se pun bazele unei noi generații de profesioniști, capabili să îmbine economia, mediul și societatea într-un echilibru durabil.
Descoperim alături de Corina Fugaru, Coordonatorul EIS, cum se formează liderii care pot transforma lumea, ce abilități sunt indispensabile pentru un viitor sustenabil și de ce schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Dacă preferi să citești ce-am vorbit, ai mai jos și transcrierea interviului:
Cum pot fi explicate pe înțelesul tuturor, chiar și al unui copil, scopul și motivația din spatele acestui proiect? Care sunt pilonii pe care s-a construit și ce își propune să realizeze Institutul European pentru Sustenabilitate?
– Noi ne-am format acum vreo 12 ani ca să formăm alți oameni, tineri care vor să ducă sustenabilitatea mai departe, și am făcut asta organic, fără să ne dăm seama. Prin competițiile la care am fost parte, oamenii care au plecat de aici s-au dus în industrie, pe piața muncii, ei fiind voluntari în proiect și învățând lucruri aici. Ne-am dat seama, în ultimii ani, că această experiență este una de învățare pentru ei.
De aceea, am hotărât să punem bazele unui institut care să formeze astfel de oameni într-un mod mai organizat, cu o programă prestabilită și cu traineri dedicați. Vrem ca oamenii care vin aici să dobândească toate competențele necesare pentru profesiile viitorului.
Pentru noi, sustenabilitatea nu înseamnă doar mediu, așa cum o percepe majoritatea. O vedem ca o perspectivă mai amplă pentru viitor, iar prin acest institut ne propunem să-i pregătim pe oameni să fie adaptați la piața muncii și la profesiile viitorului.
Cum funcționează, concret, Institutul pentru formarea viitorilor lideri și care sunt etapele prin care participanții dobândesc competențele necesare?
– Se bazează pe mai mulți piloni. Momentan, am lansat pilonul de educație, Education and Training, care exact asta face: are traineri dedicați care formează oamenii.
Avem și un pilon de cercetare și dezvoltare (R&D), un pilon de advocacy, precum și partea de networking între participanți și trainerii respectivi. Toate aceste elemente, împreună, le oferă participanților competențe care îi vor diferenția pe piața muncii.
Care sunt cele mai valoroase trei competențe necesare în piața muncii actuale și viitoare, în special în domeniul sustenabilității?
– Aș începe cu autodisciplină, pentru că, dacă noi suntem motorul care vrem să schimbe lumea, atunci trebuie să fim disciplinați.
A doua ar fi învățarea autodidactă, pentru că suntem obișnuiți să primim informația, iar școala românească ne învață să fim ca niște bureți care absorb informația fără să o contestăm. E important să vrem să găsim răspunsuri și să punem întrebări.
Mai departe, ne uităm spre competențe antreprenoriale, pentru că, chiar dacă nu avem un business, înțelegerea modului în care funcționează mediul de afaceri și cum putem gândi ca un antreprenor ne ajută în orice domeniu.
Aceste trei competențe, împreună, ne permit să înțelegem orice subiect actual sau viitor.
Cum identificați participanții potriviți pentru acest proiect și ce criterii sunt esențiale pentru a deveni parte din program?
– Așa cum în EFdeN am găsit voluntarii potriviți pentru proiect, primul criteriu este inițiativa – oamenii care vor să învețe lucruri. Nu ne dorim participanți trimiși de la job doar pentru a lua o diplomă.
De fapt, nici nu ne gândim să oferim diplome; ne dorim ca acești participanți să învețe pentru că își doresc să facă parte din schimbare. Un alt criteriu important este diversitatea – ne dorim oameni din business, ONG-uri, comunicare, sectorul public. Am avut o etapă de preînscriere și am descoperit că oameni din toate aceste sfere au venit către noi, inclusiv profesori universitari.
Acest lucru ne bucură foarte mult, deși aveam sindromul impostorului la început. Faptul că niște tineri care fac schimbare de atât de mult timp pot angrena alături de ei oameni cu studii și experiență vastă este un sentiment incredibil.
Care sunt următorii pași în dezvoltarea proiectului și ce urmează după etapa actuală?
– Acum suntem în continuare în perioada de preînscriere. În viitorul apropiat, vom organiza niște masterclass-uri demonstrative, susținute de o parte dintre trainerii programului, la care cei preînscriși vor avea acces.
Apoi, în perioada decembrie-ianuarie, vom începe înscrierile efective în program. Vom avea o etapă de selecție bazată pe mai multe etape, inclusiv interviuri.
Ne dorim să vedem la participanți dorința de a face parte din program. Nu va fi un curs de două zile, în care, la final, primești o diplomă și ai terminat. Va fi un program de minimum patru luni, cu etape care includ deplasări prin țară. Vrem să deconectăm oamenii de la munca de zi cu zi pentru a-i conecta între ei și cu ceea ce le predăm în program.
Este important să le comunicăm acest lucru încă de la început, pentru a nu crea așteptări greșite despre implicarea necesară în acest program.
Cum se încadrează acest proiect al Institutului în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă propuse de ONU și în strategia europeană de sustenabilitate?
– Noi credem că se încadrează perfect acolo. De ce spun asta? Pentru că ne-am inspirat din obiectivele de dezvoltare durabilă și așa ne facem toate programele.
Spuneam mai devreme că nu credem că sustenabilitatea e doar despre mediu – de fapt, nici nu este așa. Are componente de mediu, socială și economică, iar prin aceste perspective trecem toate cursurile din program. Astfel, punem o bază foarte bună pentru participanți.
Fără educație, nu putem schimba nimic. Doar ne dorim, dar intențiile pozitive nu sunt suficiente fără o bază solidă. De aceea, ceea ce oferim noi, din experiența noastră și a trainerilor, sunt informații relevante și utile, nu doar pentru sustenabilitate, ci și pentru dezvoltarea altor abilități necesare în societatea actuală.
Că veni vorba despre educație, spune-ne câteva cuvinte și despre proiectul Sustenabilitate 2.0 (n.r. – proiectul își propune să familierezii tinerii cu sustenabilitatea). Ce obiective își propune proiectul pentru a se extinde la nivel național?
– Acesta este un proiect de suflet al echipei noastre și ne dorim să-l extindem de ceva timp. Momentan, anual primim mii de elevi la noi, în special în Săptămâna Verde sau Săptămâna Altfel, când vin autocare cu excursii organizate din toată țara.
Am realizat că putem să ducem sustenabilitatea în școli. Ne bucurăm că vin la noi, dar considerăm că e nevoie de acces la educație despre sustenabilitate în toate școlile din România.
De exemplu, avem un proiect pilot cu Colegiul Național Lazăr din București, unde predăm sustenabilitatea diferit față de cum se predă o oră de matematică. Elevii învață singuri, iar noi suntem acolo doar ca suport. Învățarea se bazează pe obiectivele de dezvoltare durabilă și fiecare modul le permite să rezolve teme actuale din comunitățile lor, ceea ce îi face să fie foarte implicați.
Simți că tinerii sunt mai implicați acum în inițiativele de sustenabilitate decât în trecut? Ce diferențe observi între generații?
– Da, simțim asta odată cu fiecare generație care ne vizitează. Observăm că tinerii au din ce în ce mai mult în ADN partea aceasta de sustenabilitate. Cunosc cuvântul încă de la grădiniță și, uneori, ne surprind cu întrebări sau răspunsuri la care nici adulții nu s-ar gândi.
De exemplu, la atelierele noastre copii-părinți, copiii știu mult mai bine zona de sustenabilitate și aproape că îi ceartă pe părinți. Un părinte ne-a povestit cum copilul său, de doar trei ani și jumătate, i-a spus să stingă lumina când iese din cameră sau să închidă televizorul pentru a economisi energie.
Credem că generațiile viitoare sunt mult mai responsabile pentru că trăiesc în acest sentiment de sustenabilitate încă de la o vârstă fragedă.
De ce ați ales simbolul lupului ca inspirație pentru Institutul European pentru Sustenabilitate și ce reprezintă acesta pentru voi?
– Noi ne-am inspirat din povestea lupilor din Yellowstone. Pentru cine o cunoaște, ei au schimbat ecosistemul de acolo. Practic, au readus la viață un ecosistem de unde lupul dispăruse, iar elanii și celelalte animale mari își făceau de cap. Ecosistemul nu mai era bine pus la punct.
Odată cu reintroducerea unei haite mici de lupi, în timp, întregul ecosistem s-a transformat. Asta ne dorim să fim și noi: acea haită mică, care va schimba ecosistemul de sustenabilitate în România, în Europa și, de ce nu, pe plan mondial.
Fiecare lup din haita noastră, fiecare participant la programul EIS sau la alte activități ale noastre devine un agent al schimbării, cu responsabilitatea de a acționa. Nu așteptăm schimbarea de la alții – ea începe cu fiecare dintre noi.
Pentru că suntem la PozitiVești, care crezi că este cel mai pozitiv lucru care se întâmplă astăzi în România?
– Cred că sunt multe lucruri pozitive. Eu sunt o persoană optimistă, iar inclusiv ideea de schimbare este un lucru foarte pozitiv care se întâmplă în România astăzi.
Vedem că oamenii își doresc schimbare, încep să-și facă vocea auzită și să tragă de mânecă atunci când lucrurile nu merg cum trebuie.
Nu mai suntem atât de letargici cum eram înainte. Generațiile anterioare aveau teama de a spune lucrurilor pe nume, dar acum vedem din ce în ce mai des dorința de a ne exprima opiniile și de a face ceva concret pentru a schimba lucrurile.
Care sunt domeniile sau aspectele unde considerați că este încă nevoie de muncă și, dacă ați putea schimba un singur lucru, care ar fi acela?
– Eu aș alege să schimb mentalitățile. Cum suntem noi, ca și cultură estică, avem tendința să așteptăm ca lucrurile să se întâmple de sus în jos, de la vârf către bază.
La început, și eu gândeam așa: că nu se poate face nimic pentru că „nu vrea școala”, „nu vrea statul”, „nu vrea nimeni”.
Am realizat că schimbarea poate începe cu fiecare dintre noi. Din acest motiv, aș vrea să inspirăm mai multă responsabilitate individuală, așa cum vedem în vest, unde fiecare contribuie activ, fie pozitiv, fie negativ, la societate. Rolul nostru este să ne asumăm responsabilitatea și să realizăm că fiecare dintre noi poate influența o masă mai mare, dacă este suficient de determinat și educat.
Ce sfaturi practice ar putea aplica imediat o persoană care nu are cunoștințe despre sustenabilitate, pentru a începe să facă o schimbare reală?
– Pentru cineva care nu știe ce înseamnă sustenabilitatea, prima abordare ar putea fi cea economică. De exemplu: economisim bani dacă stingem lumina când plecăm din cameră, oprim apa când ne spălăm pe dinți, refolosim punga de plastic sau ducem lucrurile la reciclat.
Aceste mici gesturi fac parte din sustenabilitate. Privind cele trei componente – economică, socială și de mediu – învățând această abordare vom ști cum să ne comportăm sustenabil.
