Pentru fotograful Adrian Petrișor, fotografia reprezintă atât un mijloc de exprimare artistică prin care surprinde frumusețea lumii din jur, cât și o sursă constantă de relaxare și satisfacție. Este atras de această artă pentru că este creativă, expresivă și plină de provocări. Uneori dificilă, dar întotdeauna plăcută atunci când este practicată cu pasiune și dedicare.
Deși a pus mâna pe primul aparat foto în urmă cu mulți ani, de aproximativ 16 ani a început să se dedice cu adevărat fotografiei, transformând-o într-un mod de viață. În fiecare an își propune să călătorească mai mult, să exploreze locuri inedite și să-și îmbogățească portofoliul cu imagini care vorbesc direct sufletului său.
Adrian practică mai multe genuri fotografice, însă natura ocupă un loc special în inima lui. Nu neapărat prin numărul orelor investite, ci prin calitatea timpului petrecut în mijlocul peisajelor sălbatice, departe de agitația orașelor. Pentru el, momentele în care se află singur, cu aparatul foto pe trepied, în fața unui răsărit, sunt adevărate evadări: uită de sine, de stres, de gândurile cotidiene și se bucură de clipa prezentă — fie că are picioarele ude de roua dimineții sau că stă în zăpadă de câțiva metri adâncime.
Despre fotografia aleasă, Adrian ne spune:
„În dimineața aceea de aprilie, vântul din Patagonia îmi pătrundea prin toate straturile de haine, dar aerul era destul de cald încât să pot ignora orice rafală care mă dezechilibra. Am ajuns în acel loc înainte de răsărit, sperând să prind un strop de lumină… dar ce a urmat a fost magie pură. În doar câteva clipe, soarele a început să mângâie crestele Cuernos del Paine, iar munții s-au aprins în lumina dimineții. Norii s-au jucat pentru câteva clipe împreună cu lumina și au transformat peisajul într-un spectacol unic. Momente care mi-au tăiat respirația și mi-au rămas întipărite perfect în memorie.”
