Andra Deac e o supraviețuitoare, dar și dovada vie a puterii comunității. Mamă a doi copii și creatoare de conținut de marketing cu peste 35.000 de urmăritori pe Instagram, Andra a reușit recent o performanță greu de imaginat: pusă în fața unui diagnostic terifiant (cancer de sân triplu negativ), a strâns toți banii necesari pentru tratament într-o singură duminică.
Descoperind rețeta generozității, Andra și-a pus energia, priceperea și comunitatea în ajutorul altor oameni, și a reușit în ultimele 4 luni să strângă fonduri pentru tratamentul altor 10 femei diagnosticate cu boli grave. Mai mult, acum organizează evenimente și retreaturi complet gratuite pentru supraviețuitoarele diagnosticelor oncologice, prin care să le continue călătoria de vindecare fizică și psihică.
Povestea Andrei nu este doar una despre vindecare, ci și despre antifragilitate și puterea de a transforma o experiență dureroasă într-o lecție despre curaj, vulnerabilitate și putere a speranței. Astăzi, Andra conduce Asociația Gabrielle, prin care le oferă și altor mame șansa de a-și vedea copiii crescând.
– Andra, cine ești tu, azi?
– Sunt Andra, am 35 de ani, sunt din Cluj. Sunt mama a doi copii, soție, manager de meserie și mic creator de conținut. Și de aproape un an de zile călătoresc spre vindecarea unui cancer de sân triplu negativ.
– Ne-ai purtat cu tine printr-o poveste crudă de viață, cu durere, cu teamă, asumat și vulnerabil. Cât de greu a fost să vezi frumosul în această „călătorie de vindecare”?
– A fost foarte greu. Nu știu cât din acest greu s-a văzut în online, am încercat să las să se vadă doar frânturi din el. Un diagnostic care îți amenință viața te poate duce în locuri foarte sumbre. Și e o luptă zilnică, care nu se încheie la primul CT cu rezultat favorabil, deși acesta vine cu o bucurie nemărginită. Nu lupți cu boala, eu cel puțin nu am luptat cu cancerul. Am luptat cu mine. Zi de zi, oră de oră. Să-mi controlez gândurile fataliste, să-mi gestionez anxietatea, să fiu rațională, să îmi păstrez calmul și voia bună.
Astăzi sunt un alt om. Acest diagnostic m-a schimbat, m-a făcut să conștientizez care sunt lucrurile care contează. M-a învățat să am încredere că lucrurile ce trebuie să se întâmple se întâmplă. Mi-a întărit credința. M-a făcut să realizez că trebuie să trăim în iubire. Să ne concentrăm pe comunitate, pe sănătatea noastră fizică și mintală.
– Ești cunoscută și iubită și ai reușit să creezi o comunitate puternică în jurul tău. Cum ai reușit să mobilizezi atâția oameni și ce crezi că le trebuie oamenilor pentru a demonstra puterea lui „împreună”?
– Nu aș putea spune că știu exact care este ingredientul secret. Eu știu că am fost binecuvântată prin ajutorul multor femei, a multor mame ca mine, vizibile în online, care au empatizat cu situația mea și m-au ajutat să răspândesc vestea nevoii mele. Am fost copleșită de bunătatea lumii în ziua respectivă. Și a doua zi la fel. Și a treia. Și în fiecare zi ce a urmat de atunci încoace.
Nu-mi venea să cred că eu, Andra, o femeie oarecare, am primit ajutorul a sute de oameni din comunitate, în mai puțin de o zi. Și că tratamentul la care până de curând nu visam să am acces, era acum și pentru mine – îți dai seama, am strâns peste 10.000 de euro, banii necesari pentru toate dozele de imunoterapie, în nici 24 de ore! N-am să uit niciodată, aveam sonorul pornit la telefon și auzeam sunetul de la aplicația mobilă încontinuu, acela cu monede care cad. Nu puteam să mă uit la telefon, pentru că ochii îmi erau plini de lacrimi de recunoștință. Am înțeles atunci că oamenii sunt, într-adevăr, încă frumoși.
De ce au oamenii nevoie pentru a se uni în comunități puternice? De adevăr, de transparență, de vulnerabilitate. Solidaritate pentru bine. Bunătate, iubire, grijă. E al naibii de greu să-i lași pe alții să vadă că ai ajuns la fundul sacului. Purtăm mereu o mască, jucăm un rol. Și nu e nimic greșit în asta, e un comportament perfect normal și uman. Însă, cu mâna pe inimă spun că, atunci când ne este greu, e bine să-i lăsăm și pe ceilalți înăuntru. Să acceptăm o vorbă bună, o îmbrățișare, o rugăciune. Nu ne face asta inferiori. Dimpotrivă, cred că asta ne unește în comunități de oameni frumoși. Oamenii empatizează, se identifică cu alții aflați în situații similare. Iar situațiile perfecte din social media tind să piardă din autenticitate tocmai pentru că nimeni nu se identifică cu o viață mereu perfectă.
– Care e cel mai pozitiv lucru din viața ta la acest moment?
– Timpul. Timpul care mi-a fost dat, pe care îl prețuiesc acum așa cum n-am prețuit nimic altceva înainte de diagnostic. Și pe care îl petrec cu bucurie alături de copiii mei, de soțul meu, de familia și prietenii mei, dar și cu comunitatea pe care încep să o creez în jurul unui grup de femei puternice pe Instagram și al Asociației Gabrielle, prin care încerc să întorc binele primit, ajutând alte mame să-și vadă copiii crescând.
– Care crezi că e cel mai pozitiv lucru din România la acest moment – chiar și îngropat sub mult potențial nefolosit?
– Oamenii. Oamenii din „bulă”, cum îi numim noi. Oamenii buni care nu aruncă cu ură gratuit. Oamenii care citesc, cunosc, știu, călătoresc, învață, ajută și se ajută. Oamenii aceștia, împreună, fac pe alocuri lucruri miraculoase. Cum ar fi spitale publice. Îmi doresc ca, încet-încet, acești oameni să fie mai numeroși și mai vizibili. Și atunci vom putea vorbi despre atingerea adevăratului nostru potențial ca țară.
– Care crezi că e cel mai de preț gând pe care, dacă ai putea, l-ai transmite tuturor generațiilor ce vin și copiilor lumii?
– Să trăim în iubire. În primul rând, să ne iubim pe noi înșine. Atâta timp cât te iubești și te accepți pe tine exact așa cum ești, îți va fi imposibil să nu-i iubești și pe ceilalți. Cred că fericirea și pacea lăuntrică vin de acolo.
– Spune-mi mai multe despre asociație și acest mult bine pe care îl faci azi prin intermediul ei.
– Prin videouri de promovare a strângerilor de fonduri, evenimente și diverse colaborări (spre exemplu cu cofetării sau restaurante dispuse să-și doneze parte din venituri pentru un caz umanitar), împreună cu această comunitate activă și implicată, am reușit să strângem zeci de mii de euro și să contribuim la salvarea unor vieți. Din păcate, nu în fiecare caz se poate – spre exemplu, în cazul Andreei, cu care am și pornit asociația, am strâns cu un singur video pe Instagram peste 10.000 de euro, care au ajutat-o să-și procure tratamentul în Turcia. Acolo erau singurii medici care mai dădeau șanse în cazul bolii sale, aflate deja într-un avansat stadiu IV la acel moment. Pe Andreea nu am reușit să o salvăm, însă lumina ei ne-a creat contextul de a continua cu eforturi susținute, pentru alte mame aflate în situații grele. Nu voi spune niciodată cuiva „nu se poate”.
Așa că prin intermediul asociației, caut acum să ajut pe oricine pot – și nu doar adulți. Am strâns fonduri pentru tratamentul unui bebeluș, pentru încălțăminte adaptată problemelor motorii, ori pentru tratamentul adjuvant, postoperator sau pur și simplu confortul celor aflați în stadii foarte avansate ale bolii.
În altă ordine de idei, vreau să fac educație prin intermediul acestei asociații. Să cresc o comunitate solidă și solidară, care înțelege ce înseamnă prevenția și un stil de viață cu adevărat sănătos și duce la rândul ei mesajul mai departe. Pe viitor, voi organiza retreaturi – primul e chiar la începutul lunii noiembrie, în care femeile care au trecut printr-un diagnostic oncologic să poată participa gratuit. Nici nu l-am făcut public încă și e deja la capacitate, cu ajutorul sponsorilor care au făcut posibil să le pot face cadou această experiență celor 26 de fete care au trecut prin diverse tipuri de cancer și care vor participa la prima ediție.
