Uneori, binele începe cu lucruri simple: o porție de cartofi prăjiți, o inimă de copil auzită la ecograf, un gest de solidaritate. În spatele acestor momente sunt oameni. Și în spatele oamenilor, cineva care a ales să le fie alături. În România, binele nu e mereu ușor de făcut. Mai ales atunci când vrei să-l faci constant. Și totuși, din 2018, o echipă de neobosiți alege să lupte pentru asta. Și sunt 6 oameni. Care nu s-au oprit, indiferent de cât de greu a fost.
Ei sunt parte din programul În Stare de Bine (ÎSDB) – o inițiativă sprijinită de Kaufland România și derulată de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. În primii 6 ani de activitate, programul a susținut 182 de proiecte și a ajuns la peste 4,6 milioane de beneficiari. Mai exact, 4.611.451 de oameni au primit acces la sprijin concret – fie că vorbim de servicii medicale, alimente, educație, sprijin psihologic sau oportunități culturale.
Șase ani de În Stare de Bine înseamnă 6,2 milioane de euro care n-au rămas cifre într-un cont, ci s-au transformat în șanse reale la o viață mai bună. Înseamnă 182 de proiecte care au atins 4,6 milioane de inimi. Dar dincolo de numere, e vorba de o promisiune îndeplinită: că și la noi în țară se poate construi un viitor în care binele nu e doar un accident fericit sau un cadou de sărbători, ci o normalitate, o parte din viețile noastre.
Laura Cireașă este acea persoană care, din spatele programului În Stare de Bine, reușește să transforme fiecare sprijin oferit într-o conexiune pe termen lung. Din 2020, de când coordonează programul, Laura a fost acolo, mereu aproape de organizațiile și comunitățile care au nevoie de ajutor. Știe că schimbarea nu vine doar din resurse financiare, ci din empatie, înțelegere și colaborare.
Binele se face de la om la om
Poate că cel mai ușor e să vorbim despre cifre. Ele par clare, măsurabile. Dar în spatele fiecărui număr din acest program sunt o față, o voce, o respirație. Un copil care a mâncat cu poftă pentru prima dată o masă caldă într-o zi obișnuită de miercuri. Un tată care a prins curaj să întrebe mai departe, atunci când copilul i-a cerut ajutor la teme. O bunică care a auzit pe cineva bătându-i în poartă – suficient ca, măcar pentru o clipă, să nu se mai simtă singură.
„În general, momentele care mă emoționează sunt cele în care îmi dau seama că ceea ce pentru unii oameni reprezintă un sprijin esențial sau o schimbare majoră este, de fapt, doar o parte firească a vieții de zi cu zi pentru alții.
Atunci când lucrezi în ONG, sunt extrem de multe situații de acest fel. Unul dintre astfel de momente dulci-amare a fost când un copil s-a bucurat enorm că a primit în pachetul de alimente cartofi și ulei — pentru că, în sfârșit, mama lui îi putea face cartofi prăjiți.
Alt moment care mi-a rămas întipărit în minte a fost zâmbetul unei femei care auzea pentru prima dată bătăile inimii copilului ei nenăscut, la o ecografie. Avea parte de prima ei ecografie în cadrul unei campanii de monitorizare a sarcinilor realizată de o asociație, deși nu era la prima sarcină”, spune Laura Cireașă, coordonator În Stare de Bine.
Dincolo de rezultate, rămâne emoția: acea formă de bine care nu se traduce în statistici, ci în nodul din gât pe care îl simți când vezi cum un copil învață să-și spună visul cu voce tare, răspicat și fără rușine.
La început, totul a pornit cu o intenție clară:
Să existe un program care să susțină ONG-urile mici și mijlocii, cele care cunosc cel mai bine realitățile oamenilor. Dar destul de repede, lucrurile au devenit mai profunde. Finanțarea a rămas importantă, dar a apărut nevoia – și șansa – de a construi mai mult: încredere, spații de învățare, conexiuni reale între oameni care, deși lucrează în domenii diferite, împărtășesc aceleași griji și aceleași speranțe.
„Primul moment în care mi-am dat seama de efectele programului a fost acela în care am vorbit cu o organizație la început de drum în lumea ONG-urilor, care a primit un grant În Stare de Bine în 2019.
După proiect mi-au povestit că abordarea noastră foarte umană, dar și rigoarea implementării și raportării, i-au ajutat să se organizeze și să își clarifice direcția. Prin proiect au putut și să își cumpere o mașină, ceea ce le-a permis să își extindă serviciile și către alte comunități.
E vorba despre Asociația Pe Stop, care acum este recunoscută drept una dintre puținele organizații care lucrează pentru combaterea sărăciei menstruale. Atunci am înțeles că, dacă putem contribui la starea de bine a organizațiilor, atunci contribuim și la schimbare reală în comunitățile în care ele lucrează”, spune Laura Cireașă, coordonator În Stare de Bine.
La fel ca Asociația Pe Stop, multe alte organizații au spus că, pentru prima dată, au simțit că nu sunt „evaluate”, ci înțelese. Că cineva le-a spus, cu calm: „E OK dacă nu iese totul perfect. Hai să vedem împreună ce putem învăța.” Și, poate mai important decât orice, au simțit că pot respira. Că nu sunt singure în bătălia zilnică de a aduce puțină lumină în zonele cele mai întunecate.
În jurul ÎSDB s-a format ceva ce nu poate fi planificat într-un buget sau prevăzut într-un formular: o comunitate. Oameni care, deși lucrau în ONG-uri diferite, în orașe diferite, pe teme diferite, au început să se caute unii pe alții. Să se întrebe „Tu cum ai făcut?”, „Tu ce-ai învățat?”, „Hai să facem împreună.”
A fost o invitație la colaborare care a prins rădăcini. Pentru că, în profunzime, toate aceste ONG-uri trăiesc aceeași realitate: dorința de a ajuta, frustrarea lipsei de resurse, speranța că nu e totul în zadar. Din momentele de vulnerabilitate – în care cineva a spus: „Mi-e greu. Mi-e frică. Mi se pare că nu fac destul.” – s-a născut solidaritate. Și din fiecare proiect dus la capăt, oricât de mic, s-a născut curaj.
Uneori, schimbarea reală nu e spectaculoasă
Nu are fundal muzical. Nu vine cu breaking news. E o mamă care merge la ședința cu părinții pentru prima oară. E un adolescent care ridică mâna în clasă, deși până acum se ascundea. E o profesoară care nu mai spune „n-are rost”, ci „hai să încercăm încă o dată.”
În acești ani, ÎSDB a făcut mai mult decât să finanțeze. A fost un liant. A dat timp, spațiu și încredere. A stat aproape și a lucrat cot la cot cu fiecare ONG. A lăsat loc pentru încercări, pentru greșeli, pentru ajustări. Pentru că oamenii care fac bine nu au nevoie doar de fonduri – au nevoie de încredere. De un „te văd, te susțin, sunt aici.”
„Nu cred că am considerat vreodată că există opțiunea să nu mergem mai departe. Atunci când gestionezi resurse, ai responsabilitatea să te asiguri că sprijinul ajunge acolo unde este nevoie. Acea responsabilitate te motivează să mergi mai departe”, spune Laura Cireașă, coordonator În Stare de Bine.
Cultura care vindecă suflete
Peste 2 milioane de români din 163 de localități au simțit magia culturii. Îți poți imagina emoția unui copil cu deficiențe de auz care, pentru prima dată în viață, a pășit pe scenă? Care și-a descoperit nu doar talentul, ci a simțit că aparține, că vocea lui contează chiar dacă nu o poate auzi? Aceste clipe transformă vieți întregi.
Sportul care dărâmă bariere
Pentru 282.000 de români, sportul a devenit mai mult decât mișcare – a devenit libertate. Gândește-te la determinarea unui tânăr în scaun rulant care participă la prima lui competiție națională. La privirea lui când traversează linia de sosire și realizează că limitările există doar în minte. Aceste momente redefinesc ce înseamnă curajul.
Sănătatea care se face bine
ÎSDB a adus speranță pentru 1,5 milioane de români prin servicii medicale și educație pentru sănătate. Închipuie-ți o tânără mamă dintr-un sat care, pentru prima dată, poate să își monitorizeze sarcina. Care nu mai trebuie să aleagă între a pune pâine pe masă și a merge la medic. Care poate privi cu încredere spre viitorul copilului ei. Aceste gesturi simple salvează vieți.
Solidaritatea care nu are granițe
Pentru 36.000 de refugiați ucraineni, România a devenit mai mult decât o țară vecină – a devenit un cămin temporar. Peste 22.000 de mese calde servite nu înseamnă doar hrană, ci și un moment de respiro, un „va fi bine” spus în tăcere. Aceste fapte redau demnitatea celor care au pierdut totul.
Comunitatea care se dezvoltă împreună
Când 700 de instituții publice, 288 de școli, peste 70 de spitale, primării și centre sociale lucrează împreună, se întâmplă ceva magic. Oameni care altădată ar fi spus „nu e treaba mea” devin parte din soluție. Aceste parteneriate creează rețele de sprijin care rămân mult după ce proiectele se încheie.
Timpul dăruit care schimbă destine
Cele 30.000 de ore de activități dedicate sănătății, educației și recuperării nu sunt doar cifre într-un raport. Sunt 30.000 de ore în care cineva a spus: „Contezi. Ești important. Merită să investim în tine.” Aceste ore reconstruiesc încrederea în sine și în ceilalți.
Nu e vorba despre programe abstracte. E vorba despre Maria, despre Ion, despre noi toți. Pentru că atunci când un singur român o duce mai bine, cu toții o ducem mai bine.
Ce rămâne după ce faci bine?
Rămâne un sat care nu mai e la fel după ce copiii au jucat teatru pentru prima dată. Rămâne o mamă care acum știe că nu e singură în lupta ei. Rămâne un bătrân care a primit nu doar o masă caldă, ci și o vorbă bună. Rămâne ceva ce nu poți pune în statistici – o demnitate regăsită și speranța reînnodată.
Rămâne un alt fel de a lucra împreună. Nu „noi și ei”, ci doar „noi”. Rămâne o țesătură invizibilă de încredere și sprijin între oameni care altfel poate n-ar fi vorbit niciodată. Între asistenta socială și învățătorul din sat. Între medicul din oraș și preotul din comună. Între ONG-ul mic și primăria care a înțeles că binele nu are culoare politică.
Rămân povești care dau curaj. Și poate cel mai de preț lucru care rămâne e dovada vie că se poate. Că România nu e condamnată la „lasă că merge și așa”. Că putem construi programe care nu tratează ONG-urile ca cerșetori de fonduri, ci ca adevărați parteneri de drum. Că se poate lucra cu suflet și cu cap în același timp. Cu inimă, dar și cu rigoare. Cu empatie, dar și cu răbdare.
Pentru că a face bine nu e un slogan frumos de pus pe tricou
E treabă serioasă, de zi cu zi. E decizia de a nu întoarce capul când vezi suferință. E curajul de a oferi sprijin când ar fi mai ușor să pleci mai departe. E puterea de a spune „sunt aici” când toți ceilalți au plecat.
„Binele începe cu lucruri mici, în primul rând cu noi înșine. Să ne informăm, să ieșim din zona de confort. Aceste lucruri pot să ne ajute să înțelegem că nu avem cu toții aceleași șanse în viață și că situația în care se află o persoană la un moment dat este și rezultatul unor factori pe care nu îi poate controla. Înainte de a decide că vrem să ne implicăm, ar trebui să ne exersăm empatia și să ne educăm în privința realităților altora”, spune Laura Cireașă, coordonator În Stare de Bine.
Pentru că adevărata schimbare nu vine niciodată de sus, cu surle și trâmbițe. Vine de la firul ierbii. De la femeia care acum are curaj să meargă la medic. De la copilul care nu mai abandonează școala. De la bătrânul care nu mai e singur în casă, uitând câte zile au trecut de când n-a mai vorbit cu nimeni. De la toți cei care, datorită tuturor oamenilor care au făcut posibil acest program, pot spune azi, cu un zâmbet timid: „Sunt mai bine. Suntem mai bine.”
