Inquam Photos este una dintre principalele agenții independente de fotografie de presă din România, care furnizează imagini pentru peste 70 de redacții naționale și internaționale. Agenția acoperă evenimente politice, sociale și culturale, informând publicul larg și oferind redacțiilor materiale relevante, corecte și obiective. Independența editorială, combinată cu viteza și consistența livrării, face din Inquam Photos un reper de încredere pentru media și consumatori.
Așa cum subliniază Octav Ganea, cofondatorul agenției: „La baza oricărui rezultat impresionant, stă mult efort în a fi creativ sau, măcar, constant și implicat în celelalte 364 de zile din an, în care nu se întâmplă acel ceva”. Această filozofie reflectă munca susținută a echipei și dedicarea pentru fiecare fotografie care ajunge în fața publicului.
Am stat de vorbă cu Octav pentru a vedea cum reușește o agenție independentă de presă să furnizeze materiale foto relevante, să-și păstreze independența editorială și să formeze noi generații de fotojurnaliști, în timp ce se adaptează cerințelor pieței media și redacțiilor abonate.
Octav, cum a fost pentru tine trecerea de la fotojurnalist pe teren la coordonator al unei agenții și ce te motivează să rămâi dedicat acestei meserii?
În ceea ce privește coordonarea directă, de zi cu zi, pe partea editorială, trecerea a fost una graduală. Încă din perioada în care făceam parte din echipa Mediafax Foto, mă prindea adesea seara în redacție, iar când se stabileau evenimentele de a doua zi încercam să ajut la distribuire cu experiența mea limitată.
Într-o astfel de situație nu e suficient să știi doar când și unde are loc un eveniment de presă. Există multe repere logistice de care nu poți face abstracție: distanțe, disponibilități tehnice, capacitățile și înclinațiile fiecărui fotojurnalist din echipă etc. Dincolo de acestea, trebuie să iei în calcul relevanța evenimentelor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. O conferință care poate părea banală și ușor de ignorat într-o zi încărcată se poate dovedi esențială dacă pe flux apare un personaj mult mai important, fie acum, fie atunci când e chemat pentru prima dată în justiție, decât o declarație de presă a președintelui.
Pasiunea (sau poate obsesia) de a înțelege cât mai bine ce se întâmplă în jurul meu m-a ajutat să preiau coordonarea. Ulterior, după ce Ovidiu Micsik, fondatorul Inquam Photos, mi-a propus să devin acționar minoritar și coordonator editorial, am adăugat pe lângă atribuțiile de mai sus și responsabilități legate de marketing, vânzări, protejarea drepturilor de autor și formarea colaboratorilor.
Terenul a rămas însă principala sursă de motivație, pentru că mi-a permis să nu fac niciodată două zile la rând același lucru și, în același timp, să rămân în mijlocul evenimentelor. Cred că de aici îmi vine motivația principală: pe lângă componenta de business reprezentată de agenție și responsabilitatea de a reflecta echidistant cele mai importante știri pentru majoritatea redacțiilor naționale, fiecare zi e o provocare logistică și creativă.
Pe locul al doilea, dar foarte aproape de munca de teren, se află o altă motivație puternică: dorința de a le arăta cât mai multor jurnaliști și consumatori de jurnalism că fotografia nu este doar o colecție de kilobiți descărcați de pe rețelele sociale, Google sau de la abonații Inquam. Ea înseamnă experiență aplicată, dăruire, efort creativ, investiții în echipament, documentare, răbdare, taxe plătite și, până la urmă, pâinea unor oameni care fac din această meserie un mod de viață.
Ce înseamnă pentru voi „independență editorială” în termeni practici și cum o mențineți fără să compromiteți sustenabilitatea financiară?
Independența editorială este cheia funcționării și longevității unei agenții de presă foto ale cărei materiale (foto și, mai nou, video) ajung prin cele mai importante redacții la aproape toți consumatorii de știri la nivel național. Faptul că suntem echidistanți este confirmat de prezența în portofoliul de abonați a redacțiilor cu orientări și abordări editoriale diferite.
În primul rând, acoperim toate evenimentele care pot avea un impact imediat asupra țării, indiferent dacă vorbim, de pildă, de proteste pro-europene sau suveraniste. Este de datoria noastră să ne asigurăm că publicul știe cum se manifestă compatrioții lor atunci când ocupă arterele unui oraș și își strigă doleanțele, indiferent de opiniile noastre individuale. Faptul că nu ne aflăm sub oblăduirea financiară a unui grup de interese, fie că vorbim de sfera politică, de un trust media controlat de persoane cu trecut tenebros, de statul român sau de entități din afara țării, ne pune în poziția fericită de a putea ilustra tot ceea ce reprezintă o știre în interesul consumatorului final al redacțiilor abonate: publicul larg.
Un alt aspect care ne obligă să păstrăm această direcție este diversitatea abonaților. O redacție cu sute de angajați, care trăiește (ipotetic) din contracte finanțate prin subvenții politice, va avea nevoi diferite de o redacție mică, agilă, care face investigații relevante și care îi poate deranja tocmai pe cei anterior menționați.
Evident, din punct de vedere al controlului direct asupra a ceea ce este acoperit sau ajunge, în final, pe flux, în situațiile sensibile cei trei acționari – Ovidiu Micsik, George Călin și subsemnatul – ne transformăm într-o comisie internă de etică și decidem în concordanță cu nevoile de informare și cu reputația deja construită de Inquam Photos.
Cum arată modelul de business al Inquam Photos? Din ce surse de venit reușiți să vă susțineți?
Agenția are ca principală sursă de venit abonamentele furnizate celor peste 70 de redacții naționale și o colaborare constantă cu agenția Thomson Reuters pentru materiale foto și conținut video, acestea asigurându-ne un iluzoriu break-even. Spun „iluzoriu” pentru că e suficient ca doar câteva redacții să întâmpine dificultăți financiare și să întârzie plățile (iar asta se întâmplă des), iar în acel moment ajungem din nou în scenariul în care efortul colaboratorilor este acoperit, de pildă, prin finanțare din zona comercială, până la reglarea situațiilor.
Pe lângă cele menționate mai sus, pe parcursul anului trecut am beneficiat de granturi furnizate de Centrul pentru Jurnalism Independent și Prague Civil Society, ambele destinate acoperirii alegerilor de la finalul anului și extinderii capacității operaționale a agenției. În acest an am organizat și un curs împreună cu Institutul Francez din România, pentru a oferi ceea ce eu cred că sunt informații relevante fotografilor sau jurnaliștilor aflați la început de drum, care își doresc să își construiască o carieră în fotojurnalism.
Evident, am fost afectați de tăierile operate de președintele SUA pentru tot ce a însemnat USAID și am pierdut jumătate din sumele contractate inițial. Cu toate acestea, vom încerca în continuare să accesăm fonduri destinate organizațiilor de media.
Cum vedeți rolul Inquam Photos în educarea pieței media din România cu privire la calitatea și etica fotojurnalismului și, în același timp, în formarea unei noi generații de fotojurnaliști?
Agenția și-a asumat de la bun început un rol de educator în ceea ce privește distribuirea și consumul de fotografie de presă. Am fost nevoiți să facem acest lucru pentru că, o perioadă foarte mare de timp, principalii creatori de conținut la nivel național au tratat cu indiferență furtul intelectual, iar la nivelul întregii piețe se crease obișnuința preluării fără acord a produselor editoriale protejate de Legea dreptului de autor 8/96. Cel mai des întâlnit răspuns atunci când trimiteam mailuri „cease & desist” era: „Am găsit pe Google, deci e public!”.
Am petrecut astfel ultimii nouă ani informând atât clienții deja existenți, cât și redacțiile mici din țară, până la persoanele publice care „împrumutau” fotografiile Inquam, cu privire la modul corect de preluare a materialelor editoriale. În tot acest timp am transmis sute de notificări pentru stoparea preluării și înlăturarea materialelor furate, primind răspunsuri care arătau doar pe alocuri cu adevărat rea-voință; de cele mai multe ori era vorba însă de o crasă neînțelegere a dreptului de autor.
Aceasta m-a determinat ca, în 2022, să lansez un apel național prin care agenția se angaja să ofere abonamente gratuite pentru șase luni, pentru a le da ocazia celor care, în mod constant, foloseau munca fotojurnaliștilor Inquam pentru a-și ilustra materialele de presă, să își educe jurnaliștii și administratorii de conținut. Culmea ironiei este dată de faptul că majoritatea redacțiilor care practică acest tip de preluare ilegală sunt, de cele mai multe ori, primele care își vor proteja cu watermark materialele proprii.
În urma eforturilor susținute pe parcursul mai multor ani, nu am crescut doar baza de clienți, ci am observat și la nivelul social media și, în general, în presă, o mai bună înțelegere și respectare a dreptului de autor. Au ajutat și luările publice de poziție împotriva partidelor sau a persoanelor publice și, pe alocuri, după ce devenea evident că este necesar, ca ultimă resursă, public shaming-ul de rigoare.
Cumulând toate aceste eforturi pentru restabilirea fotografiei de presă ca unealtă importantă a informării publice și făcând acest lucru din poziția de lider de piață, cu o abordare echidistantă și relevantă pentru public, îmi place să cred că am reușit să convingem o nouă generație de fotojurnaliști că fotojurnalismul este o ocupație cu multe provocări, dar una care merită cu siguranță atenția lor. Continuăm aceste eforturi inclusiv cu ajutorul unui avocat specializat în drept intelectual, pentru a reuși să facem ca această meserie să fie corect remunerată.
Ce înseamnă, pentru tine, o fotografie de presă bună: emoție, informație, context sau tehnică impecabilă?
Fotografia de presă are ca unic rol informarea publicului asupra evenimentelor curente. Pentru un impact puternic și pentru a putea ajunge la cât mai mulți oameni, este într-adevăr nevoie ca aceasta să includă toate elementele de mai sus, însă ordinea o văd inversă: informație livrată, tehnică, obiectivitate, context social și, în mod ideal, ultimele două straturi — emoție și relevanță istorică. Ceea ce nu trebuie uitat, însă, este faptul că, similar tuturor celorlalte produse media, fotografia este decodată diferit de fiecare privitor și rămâne la fel de important ca aceasta să poată fi înțeleasă de toți cei care o văd.
Totodată, prin felul în care funcționează într-un flux al unei agenții de presă, nu se vor regăsi doar proteste care pot răsturna guverne, inundații catastrofale care distrug vieți sau competiții sportive care aduc mândrie (uneori furie) națională. De cele mai multe ori, se vor regăsi imagini cu factori de decizie politică în timpul unor discursuri interminabile, conferințe aparent anoste ale unor aleși locali, care pot introduce proiecte necongruente cu legea sau nevoile comunității, sau evenimente banale care se repetă an de an.
Pentru acestea și altele similare, de cele mai multe ori e imposibil să ai imagini care să conțină toate straturile menționate mai sus, însă ele sunt cel puțin la fel de necesare precum imaginile care rămân în istorie sau în albume. Aici intervin celelalte aspecte care fac un flux de presă important: viteza cu care ajung imaginile în redacții, constanța în acoperirea subiectelor „la zi” și capacitatea acelor imagini de a deservi o plajă extinsă de publicații.
Scriu cele de mai sus tocmai pentru că, de multe ori, fotojurnaliștii de agenție ajung să fie priviți doar prin prisma portofoliului celor mai bune imagini. Totuși, atât cei care consumă presă, cât și cei care vor să se îndrepte spre domeniul acesta uită uneori că, la baza oricărui rezultat impresionant, stă mult efort în a fi creativ sau, măcar, constant și implicat în celelalte 364 de zile din an, în care nu se întâmplă acel „ceva”.
Ne poți face un top personal cu trei fotografii realizate de Inquam Photos care au devenit virale sau au ajuns să fie preluate masiv de presă?
Deoarece Inquam este principalul furnizor de presă la nivel național, practic majoritatea fotografiilor de presă de la noi beneficiază de preluarea maximă prin intermediul redacțiilor abonate. Evident, lăsând mica încercare de eschivă la o parte, trebuie menționat faptul că viralizarea nu este, de cele mai multe ori, cel mai bun etalon pentru relevanța unei imagini de presă. Mai degrabă, fotografiile pe care le voi evidenția au servit nu dezmierdării retinelor sau stârnirea unor emoții, pozitive sau negative, ci pentru a asigura publicului o informare corectă și necesară.
Pandemie – de George Călin
Nuntă – de Octav Ganea
Ciolacu & Ciucă – de Octav Ganea
Este adevărat că o agenție de presă foto lucrează doar cu realitatea cotidiană, aducând-o în fața publicului larg în fiecare zi, așa cum poate mai bine. Ceea ce face ca Inquam Photos să fie relevantă în prezentarea tuturor laturilor unui eveniment, și nu doar a elementelor scoase dibaci în prim-plan de cei care îl organizează sau orchestrează, este capacitatea agenției de a ilustra și părțile nevăzute ale acestora, uneori mult mai importante decât ceea ce se află în prim-plan. Tocmai de aceea, eu mă refer la angajații și colaboratorii Inquam Photos ca fiind fotojurnaliști, nu doar fotografi sau fotoreporteri.
Cum vezi evoluția fotojurnalismului în România în următorii 5–10 ani?
Fotografia de presă va rămâne, chiar și după cei 5–10 ani menționați în întrebare, principalul mijloc de informare vizuală a maselor. Este adevărat că peisajul media poate avea de suferit per total, prin diminuarea resurselor pentru creatorii mari de conținut editorial, însă atâta vreme cât vor exista redacții de știri, fotografiile de presă vor rămâne la locul lor, chiar dacă se va produce o previzibilă migrare spre alte platforme de distribuție.
La fel de adevărat este că există, pentru fotografi ca breaslă, o amenințare reală sub forma imaginilor generate de inteligența artificială. Totuși, zona de news va trebui să rămână ancorată în realitate prin prezența fotografiilor de presă.
Două hopuri similare, presărate cu previziuni sumbre, au existat și în trecut. Primul a fost atunci când lățimea de bandă a consumatorilor a permis majorității redacțiilor să-și ilustreze majoritatea știrilor cu materiale video. Timpul limitat pentru consumul de știri și, probabil, atenția redusă acordată materialelor mai lungi au dus însă la necesitatea păstrării fotografiei de știri pentru o ilustrare succintă a materialelor editoriale.
Al doilea hop a apărut odată cu omniprezența conținutului generat de utilizatori, cu propriile telefoane, când părea că oricine poate produce materiale editoriale, oricând și cu posibilitatea de a le distribui. Totuși, fotografia de presă prezintă avantaje multiple: obiectivitate, acces la informații și situații specifice, calitate dată de experiență și o rețea eficientă de distribuție.
Ce planuri are Inquam Photos pentru a rămâne relevantă și independentă într-un peisaj media tot mai fragmentat?
Inquam va păstra liniile directoare care i-au adus încrederea și relevanța mediatică de care se bucură acum. Independența editorială este principalul atu și motivul pentru care redacții dintre cele mai diverse, atât ca profil, cât și ca orientare editorială, se bazează pe conținutul nostru.
Vom continua să investim în pregătirea unei noi generații de fotojurnaliști, care să asigure fotografia de presă la o calitate demnă de poziția ocupată, mult după ce genunchii, spatele și resursele mentale vor fi fost erodate de munca de teren pentru cei care alcătuiesc acum echipa centrală.
În următoarea perioadă, odată cu lansarea noii platforme de distribuție (fluxul prezent la inquamphotos.com), vom distribui clienților editoriali și conținut video, pentru a ajuta în special redacțiile mici să aibă acces la materiale editoriale video de la momentele importante ale zilei.
Iar fragmentarea și pervertirea peisajului mediatic sunt, la urma urmei, reflexii juste ale societății.
Ce sfaturi ai pentru alți antreprenori din zona creativă care vor să construiască un business în România?
Dacă mă uit în urmă, imediat ce am primit comanda editorială a agenției, am făcut ce ar face orice antreprenor: am identificat nevoile pieței pe care activam și am lucrat în acea direcție așa cum am putut mai bine.
În primul rând, am observat că modelul clasic de transmitere și distribuire a imaginilor nu mai ține cont de noile realități din redacții (lipsa unor editori foto și necesitatea prezenței imediate pe platformele sociale) și am adăugat fluxului o a doua componentă de distribuție, prin e-mail, pentru cele mai importante evenimente naționale. Astfel, lanțul fotojurnalist – editor agenție – flux – abonat flux a fost scurtat până la doar două verigi: fotojurnalist – redacție abonată.
În același timp, am început să atenționez redacțiile care foloseau fără drept conținutul realizat de fotojurnaliștii Inquam (unii dintre ele devenind ulterior clienți) și să educăm pe cei deja abonați, pentru a reîntări rolul fotografiei de presă în publicațiile acestora.
Totuși, este dificil, într-un mediu atât de volatil precum cel creativ, fie el și editorial, să oferi sfaturi care să poată fi aplicate de reprezentanți din zone diferite. Inquam, de la fondarea agenției de către Ovidiu în 2013, ca un refugiu pentru fotografii de presă care își pierdeau joburile în urma crizei financiare din 2008, a rulat într-un scenariu de business similar cu multe altele.
Astfel, până la punctul de break-even, atins cu greu nouă ani mai târziu, agenția s-a autosusținut din proiecte comerciale separate de fluxul de presă, așa cum se spune neaoș, „cu bani de acasă”. Chiar și în condițiile în care ceea ce furniza redacția noastră era foarte important pentru abonați (conform spuselor acestora), nivelul redus al pieței a făcut ca întregul meu efort pe partea de educare, recrutare, vânzare, conștientizare, toate cumulate cu munca de teren, să devină viabil financiar doar cu sacrificii mari personale. Lucru de care nu cred că este străin niciun antreprenor, mai ales din zona creativă.
Foto cover: Expozitia și lansarea primului album de fotografie de presă al agenției Inquam Photos, în cadrul Fotopia Collective Festival, în Cluj-Napoca (2022), Inquam Photos / Cristi Vescan.
