La primul eveniment Conferințele PozitiVești l-am avut alături pe Adrian Florea, consultant cu 20+ ani de experiență în transformare culturală. A fondat Trend Consult în 2000, a creat modelul STELL*R în pandemie și are o misiune clară: să ajute echipele să construiască culturi sănătoase, vii, în care oamenii contează, nu doar performanța. Ce am învățat de la el:
România: două țări într-una singură
Când vine vorba de cultură, România e ca un film cu dublă distribuție. Uneori pare că semănăm cu Rusia, alteori cu America. Totul depinde de unde te uiți: Pipera sau Vâlcea. Studiile Hofstede și Erin Meyer arată clar: cultural vorbind, semănăm mai mult cu Grecia și Rusia decât cu Germania sau SUA. Dar dacă analizezi cultura organizațională din multinaționale, observi o aspirație spre valorile occidentale.
Suntem în aceeași țară, dar trăim în două lumi. Diferențele de mentalitate și comportamente sunt reale și se văd în modul în care lucrăm, ne certăm sau luăm decizii.
Cine schimbă cultura?
Până de curând, misiunea de „modernizare” a revenit corporațiilor. Azi, mingea e în terenul antreprenorilor. Ei pot arăta că se poate altfel. Sau pot întări România medievală, dacă aleg controlul, frica și lipsa de încredere.
Nicio cultură nu s-a transformat de jos în sus. Nu există echipă care a devenit brusc performantă pentru că „așa a simțit grupul”. Toată lumea se uită la cel cu autoritate (sau la Tanti Maria, liderul informal). Asta se cheamă referință de securitate. Și da, dacă liderul ridică sprânceana, toată echipa îngheață.
Bonus fun fact: România e campioană la garduri. Căci la noi, încrederea se termină la poartă.
Ce e, de fapt, siguranța psihologică?
Un concept care a devenit vedetă grație Google. În proiectul „Aristotle”, compania a vrut să afle ce face o echipă performantă. Spoiler alert: nu greșesc mai puțin, nu au IQ mai mare. Singura constantă? Siguranța psihologică.
Ce înseamnă? Convingerea că poți vorbi liber, fără să ți se taie din aripi (sau buget). Fără să fii judecat, ridiculizat sau penalizat. E un spațiu unde ideile nu sunt evaluate, ci explorate.
Cultura se face… la masă
O problemă invizibilă, dar reală: dacă deciziile importante se iau la cafea și nu toată lumea e invitată (că-s vegetarieni, nefumători sau „din alt film”), incluziunea moare înainte să apuce să crească. România stă prost exact aici: incluziune și diversitate. Când glumele devin normă și sarcasmul e folosit ca stil de leadership, oamenii se închid.
3 moduri sigure de leadership care distrug siguranța psihologică:
Vătaful pe moșie – Liderul care controlează prin frică. El știe tot, decide tot, și bate obrazul. Rezultatul? Tăcere generală.
Pescărușul – Intră în sală, aruncă un feedback random, pleacă. Și lasă în urmă doar confuzie.
Conțopistul – Liderul birocrat, care se ascunde în Excel și nu vede oamenii.
Cum o construiești?
Nu e vorba de postere motivaționale sau sesiuni de wellbeing. Siguranța psihologică se construiește în lucruri mici, dar constante:
- Validează intenția, nu ideea. Nu începe cu „nu e chiar cea mai bună idee” – e echivalentul unui NU frumos ambalat.
- Separă clar fazele. În brainstorming, se nasc ideile. Evaluarea vine DUPĂ. Dacă le combini, tai creativitatea în fașă.
- Reacționează autentic la curaj. Dacă cineva zice ceva greu, răspunde cu: „Mulțumesc că ai zis asta.”
- Nu ridica sprânceana. Gesturile mici spun tot. O privire ironică poate tăia tot entuziasmul.
- Fii atent la cine e în afara mesei. Cultura se decide la prânz, nu în ședință. Dacă un coleg e constant „uitat” de la discuțiile informale, ai o problemă de incluziune.
- Nu glumi pe seama diferențelor. Chel, vegetarian, din alt județ? E suficient cât să excluzi subtil. Și doare.
Rezumat:
România trăiește două vieți culturale: una tradițională, una modernă. Și ele se ciocnesc zilnic în birouri.
Siguranța psihologică este condiția #1 pentru performanță. Și nu e vorba de confort, ci de curaj.
Glumele, sarcasmul, ironiile și „nu e cea mai bună idee” distrug spațiul de încredere.
Cultura nu se schimbă fără lider. Totul pornește de la cum reacționează cel cu autoritate.
Dacă vrei idei bune, trebuie să faci loc și pentru ideile proaste. Nu le eticheta. Lasă-le să existe.
Cultura se face la masă, nu la ședință. Uită-te pe cine lași pe lângă. Și încearcă să fii mai incluziv.
