Tu știi pe ce ți se duc banii? Dacă mâine ai fi surprins(ă) de un șoc financiar, ai ști ce să elimini, ce să păstrezi și cum să câștigi timp ca să nu te îngropi în datorii? Te-ai întrebat vreodată ce ai face dacă, de la o lună la alta, veniturile tale nu ar mai acoperi cheltuielile sau dacă apare o urgență financiară peste noapte?
Corneliu Ionescu, fondatorul Banometru, oferă soluții concrete despre cum să-ți reglezi cheltuielile fără să renunți la confort, să-ți diversifici veniturile și să înțelegi corect instrumentele financiare. Îți arată cum lucrurile simple – să vezi ce cheltuieli ai, să separi nevoile de dorințe, să adaugi o sursă suplimentară de venit și să folosești datoriile cu cap – pot transforma haosul în predictibilitate. Mai mult, afli ce poți face pentru ca anul următor să nu te ia prin surprindere.
Corneliu este economist și trainer acreditat, cu peste 20 de ani de experiență în business, consultanță și antreprenoriat social. Pasiunea lui pentru educația financiară s-a născut după un moment dificil în viața personală, iar în urma acestei experiențe a luat naștere Banometru, un program care ajută oamenii să înțeleagă cum se gestionează corect banii, să-și facă planuri financiare realiste și să primească sprijin concret pentru a-și recâștiga controlul asupra vieții lor economice.
De-a lungul timpului, 8.500 de persoane au beneficiat de sesiuni de coaching, 7,37 milioane lei au fost economisiți, lichidați ca datorii sau câștigați ca venituri suplimentare, iar 270.000 de oameni au fost implicați în programele online și offline inițiate de Banometru. Dincolo de cifre se află schimbările în claritatea pe care o dobândește fiecare participant, încrederea că „se poate” și siguranța că are o comunitate aproape care îi oferă sprijin.
Abonează-te la newsletterul PozitiVești
Din experiența ta, ce poate face o persoană pentru a face față unui șoc financiar neprevăzut?
- În primul rând, să știe pe ce i se duc banii – să își facă un plan pentru banii lui și să vadă dacă și cât respectă din plan, pentru că luna următoare să poată face un plan mai bun.
- Să știe care dintre lucrurile pe care i se duc banii sunt nevoi și care sunt dorințe (aici e zona unde putem lucra) – în vremuri dificile, putem să mai reducem din cheltuielile pentru dorințe pentru a le acoperi pe cele cu nevoile. Aleg să renunț la cheltuielile astea ca să îmi fie mai bine pe termen mai lung. Alegerea aceasta diminuează nivelul de frustrare care produce un efect de Yo-yo.
- Să urmărească constant să își crească și diversifice veniturile – o singură sursă de venit ne expune unui risc mare, care poate fi atenuat dacă mai obținem bani și din alte surse, pe măsura abilităților noastre. Suma nu trebuie să fie foarte mare, dar 100–200 lei în plus pe săptămână pot aduce multă liniște și pot contribui la atingerea mai rapidă a obiectivelor. Banii respectivi pot contribui și la acoperirea riscurilor menționate în întrebare.
- Să înțeleagă instrumentele de îndatorare și folosirea lor corectă – refinanțarea sau restructurarea unor credite la o rată fixă a dobânzii și/sau transformarea unor credite pe termen scurt și foarte scurt în credite pe termen mediu și lung pot aduce mai multă predictibilitate și pot să contribuie la ținerea ratelor sub control (ex: trecerea de la rata variabilă a dobânzii de 3% marja băncii + 6,08% IRCC, la 5% rata fixă a dobânzii pe 3–5 ani poate însemna atât o reducere a ratei actuale de plată, cât și o creștere a predictibilității cheltuielilor mele pe următorii 3–5 ani).
Ce crezi că ne lipsește nouă, românilor, în a cheltui asumat?
Nu știu care este cea mai mare lacună a românilor. Mi se pare însă că educația financiară începe să prindă din ce în ce mai mult și că o parte dintre noi realizăm că nu mai e suficient să știm și să părem deștepți, ci e nevoie să și facem și să devenim bogați.
Altfel, orice competență are 3 componente: a ști (informații, cunoștințe), a face (comportamente, abilități) și a fi (atitudini). Educația financiară e un proces de învățare pe parcursul întregii vieți și presupune destul de multe competențe, de la planificare pe termen lung, la înțelegerea banilor și a instrumentelor de plată, economisire și investire, a peisajului financiar, precum și a deveni un consumator informat și avizat.
Adus în practică: avem tendința să sărim pași și să facem doar chestiile spectaculoase, sărind peste lucrurile de bază: să planificăm (ne facem un buget de venituri și cheltuieli realist și practic), să ținem evidența cheltuielilor și veniturilor (să vedem exact cum punem planul în aplicare), să oferim înainte să cerem, să aruncăm cu banii ca nababii și să intrăm în contracte ca primarii (fără să le citim).
Care este greșeala fundamentală pe care o facem în relația cu creditele și cum poate fi prevenită „prăpastia financiară” în care mulți cădem?
Se lasă presați de dorință sau de nevoie și nu își dau timp să înțeleagă dacă instrumentul pe care îl cumpără e potrivit sau nu pentru situația lor. Ca urmare, nu știu exact ce instrument financiar au cumpărat, ce efecte va avea utilizarea instrumentului respectiv asupra lor și cum pot modifica acele efecte în favoarea lor.
Alteori, rezolvă problema greșită. Adică încearcă să rezolve o problemă de finanțare (împrumutare), când ar trebui să rezolve o problemă de achiziție (dacă e necesar sau nu ce cumpăr și e în cantitatea potrivită) sau de venit (ar trebui să facă mai mulți bani pentru a trăi stilul de viață respectiv, în loc să împrumute pentru a susține stilul respectiv de viață).
Ce poate face fiecare om pentru a fi mai pregătit financiar pentru 2026, indiferent de incertitudinile economice sau politice?
- Să înțeleagă că viața lui financiară este responsabilitatea lui și să și-o asume. Nimeni nu este responsabil să te salveze, nici guvern, nici prieteni.
- Să se întrebe cum își poate crește veniturile și să o facă. Ideal, să facă bani și din afara țării (folosind puterea internetului și a globalizării).
- Să își regleze cheltuielile pentru a trăi confortabil și nu pentru a impresiona. Mai mult accent pe nevoi și limitarea cheltuielilor discreționare ajută dacă vom trece prin vreo criză.
- Să cumpere mai mult din ce produc conaționalii noștri – asta ține locurile de muncă de aici și îți ajută vecinul să își plătească factura la întreținere și să puteți avea amândoi apă și căldură.
Cum reușesc oamenii să-și păstreze comportamentul sănătos după încheierea programului și care este cea mai importantă schimbare pe care o observați?
Prima schimbare pe care o vedem este apariția clarității. Știu ce am de făcut și de ce vreau să fac asta. Iar obiectivul este al meu, nu rețeta unui guru.
Sunt studii care arată că durerea poate fi suportată dacă este un orizont de timp la finalul căruia se va termina. Asta aduce speranță, pentru că lucrurile par posibile într-un interval de timp. De exemplu, o persoană cu datorii mari face lista datoriilor cu sume și scadențe – de aici apare claritate și durerea nu mai e difuză, ci are margini, formă și densitate. Și un termen de la care mă eliberez de durere. Care termen poate veni mai devreme dacă aleg să fac anumite activități. Alegere care se răsfrânge și în celelalte aspecte ale vieții mele: renunț cu bucurie la unele lucruri pentru că știu ce capăt în schimb, aleg să fac efort în plus pentru a recăpăta controlul asupra vieții mele, aleg să fiu un om de încredere în relația cu mine și cu ceilalți și asta îmi reconstruiește stima de sine.
Încep să cred că dacă alții au reușit datorită comunităților create, voi reuși și eu. Și pentru că planul de acțiune pare realist, adaptat la situația mea concretă, făcut de „expertul în viața mea”, adică de mine, și am avut succes cu o acțiune cât de mică, pot să am încredere că voi reuși să îl implementez până la capăt.
Un alt lucru important care ajută la obținerea de rezultate este faptul că am, la un mesaj distanță, pe cineva cu care pot să vorbesc fără să fiu judecat, care se va bucura pentru rezultatele mele și care mă va împinge către următoarea acțiune posibilă spre obiectivul meu. Dacă mă împiedic, am cu cine vorbi. Dacă am recăzut, e tot acolo.
În concluzie, Banometru aduce claritate, mă sprijină să-mi fac un plan realizabil, îmi dă încredere în mine că pot să îl duc la îndeplinire și mă determină să îmi asum responsabilitatea pentru ce îmi doresc și pentru alegerile pe care le fac, și e lângă mine când am nevoie de sprijin sau de oameni care parcurg aceleași provocări ca și mine.
Care sunt cele mai recente și relevante cifre pe care le-a atins programul?
Aș vrea să vă ofer 3 cifre, valabile la final de octombrie 2025:
- 8.500 persoane care au beneficiat de minim o sesiune de coaching financiar (oferim până la 4 sesiuni, gratuit, în funcție de nevoile persoanei din fața noastră);
- 7.375.523 RON în venituri suplimentare, bani economisiți, datorii restante plătite și datorii plătite în avans de beneficiari (aici avem doar din cifrele celor care au beneficiat de coaching și/sau au participat la programele noastre online de tip provocare și au dorit să comunice aceste informații);
- 270.000 persoane implicate în activitățile noastre online sau offline.
Banometru se adresează persoanelor care au venituri mai mici sau egale cu cheltuielile, nu au economii și, eventual, au datorii, adică se află într-o stare de vulnerabilitate financiară. Această stare de vulnerabilitate nu ține cont doar de cifre, ci și de alți factori.
Spre exemplu, un părinte singur cu un copil dintr-un oraș mic care are aceeași situație financiară ca un tânăr dintr-un oraș mare, cu studii, este supus unor riscuri complet diferite, are oportunități diferite și posibilități diferite de a ieși din starea de vulnerabilitate.
Cum ajutați astăzi oamenii? Ce s-a schimbat în modelul de activitate de-a lungul timpului?
Banometru are azi patru componente, toate disponibile gratuit:
- O platformă online, banometru.ro, unde sunt o mulțime de resurse, de la calculatoare de credite și economisire, la dicționare de termeni economici și descrieri ale instituțiilor care ne reglementează viața financiară. Prin această platformă, te poți înscrie la următoarele 3 componente:
- Curs online gratuit găzduit pe platformă. Pe acesta îl livrăm și fizic sau online companiilor doritoare în programele lor de wellness, wellbeing sau educație financiară.
- Provocări de 30 de zile care să mute oamenii de la a ști la a face: provocarea rezoluțiilor, a datoriilor, a creșterii și diversificării veniturilor, și provocarea „Fără griji la pensie”.
- Coaching financiar 1 la 1 – sesiuni în care doritorii sunt ghidați să își stabilească un obiectiv financiar, să observe realitatea curentă, să vadă ce opțiuni le sunt disponibile pentru a ajunge unde doresc și să aleagă una dintre ele spre care să facă acțiuni cât de mici.
Până a ajunge aici am trecut prin ateliere fizice, unde oamenii veneau cu reticență și teama de a fi judecați. Banii au fost și încă mai sunt un subiect tabu în societatea noastră, deși, din 2015 încoace, au tot apărut inițiative de educație financiară.
În 2015 am stabilit metodologia și cadrul de intervenție, iar din 2016 am ieșit spre public cu ateliere fizice și sesiuni unu la unu. La început veneau între 2 și 20 de participanți, iar cei care simțeau încredere în continuarea procesului se înscriau la sesiuni individuale. Echipa AEVR eram eu și, ca backup pe training și coaching, Silvia Mișu.
În 2019 am format primii traineri și coachi financiari, iar în 2020 aveam deja primul curs înregistrat, astfel că pandemia ne-a prins pregătiți: am trecut la coaching telefonic și am început să lucrăm cu oameni din toată țara.
Din 2024, am început să testăm provocări de 30 de zile, iar în acest an am continuat cu ele pentru că au avut succes și adresează teme mult mai specifice decât educația financiară în general.
Care a fost scânteia inițială, motivația personală sau momentul de cotitură care te-a determinat să creezi un program social gratuit, dedicat publicului larg, care are ca obiectiv principal educația?
Am făcut mai multe greșeli de-a lungul timpului. Prima, mai dureroasă, a fost în 2000, când mi-am dat demisia și m-am pus într-o stare financiară indezirabilă. A fost dureroasă pentru că, pe lângă problemele materiale evidente, a fost și o lovitură pentru orgoliul meu de economist. Am întrebat pe toată lumea și am obținut un job nou, care a rezolvat temporar problema, apoi am plecat de acolo ca să încep cu cineva o afacere pentru care nu eram pregătit, pe care am închis-o după o lună. Înapoi la jucatul de-a antreprenorul pentru încă vreun an. Am schimbat apoi libertatea și incertitudinea financiară pentru un job stabil care să pună pâine pe masă și care să mă lase să învăț și să fac chestii în timpul liber, care a durat aproape 10 ani.
În 2011 a trebuit să plec iar, și după o cădere de aproape un an, am reușit să ajung la o stabilitate financiară făcând ce-mi place. Dacă aș fi avut mintea de acum sau ajutorul banometru.ro, aș fi o analiză a situației financiare, apoi o planificare pe termen mai lung, aș fi tăiat cheltuielile neesențiale și mi-ar fi păsat mai puțin de gura lumii. Aș fi început afacerile cu mai multă atenție și cu mai puțină investiție de la mine. Toate încercările respective au avut un rost și m-au făcut omul de acum.
Aș fi putut face multe lucruri diferit, dar n-am făcut-o. Am plătit pentru asta și sper că am și învățat ce era de învățat. Ce vreau să spun tuturor e că atât vremurile bune, cât și cele rele nu durează și cu răbdare și perseverență vom face față și vom ajunge unde ne dorim.
Apoi a început căutarea mea spre ce înseamnă finanțele personale, la felul în care învață oamenii și la ce îi oprește să facă pași spre ce-și doresc. Formările în training, coaching și NLP mi-au schimbat modul de lucru și felul în care transmit mai departe ce am învățat, astfel încât fiecare să poată decide ce i se potrivește.
Roxana Florescu, de la Fundația Pact, mi-a dat prima șansă să vorbesc public despre finanțe personale, iar acolo am susținut și primele cursuri de antreprenoriat social. Tot prin Pact, Ruxandra Sasu m-a direcționat spre formarea în antreprenoriat în economie socială la FDSC, unde am descoperit că participanții au nevoie de sprijin unu la unu pentru a aplica ce învață.
Timp de peste 10 ani, datorită lui Florin Diaconescu de la Proedus, le-am povestit liceenilor bucureșteni despre managementul afacerilor, începând de fiecare dată cu educația financiară și legătura ei cu finanțele unei afaceri.
În 2013 am înființat Asociația Educație pentru Viața Reală, cu misiunea de a ajuta oamenii să-și trăiască viața pe care și-o doresc, prin educație financiară și antreprenorială cu accent pe durabilitate.
Tot acest parcurs a făcut ca AEVR să devină partenerul potrivit pentru Asociația pentru Relații Comunitare și ING Bank în construirea Banometru. Aveam deja metoda și conținutul, pe care le-am rafinat împreună în anii următori.
Cum contribuie un program individual de educație financiară la reziliența economică generală a României, dincolo de beneficiile la nivel individual?
O țară este formată din oameni. Crescând nivelul de educație și aplicarea în realitate, precum și ajustarea la realitate a informațiilor respective la nivel individual, crește reziliența individuală. Aceasta conduce la reziliență la nivel de țară și la o creștere a înțelegerii fenomenelor economice, precum și la responsabilizarea pe termen lung a celor care le generează sau controlează.
Educația financiară nu este doar despre bani. Este despre obiective și planuri de viață pe termen scurt și pe termen lung, este despre asumarea responsabilității și luarea unor decizii conștiente, ceea ce mă transformă într-un cetățean asumat și responsabil, care știe că o țară nu poate să fie în bunăstare dacă trăiește pe deficit, pentru că un cetățean educat financiar înțelege termeni precum deficit, buget, recesiune, inflație și impactul lor asupra propriei bunăstări și asupra bunăstării generale.
După 10 ani de activitate, ce urmează pentru Banometru? Intenționați să vă extindeți aria de acoperire, să dezvoltați noi instrumente digitale sau să vă concentrați pe un segment specific (investiții, antreprenoriat etc)?
Vrem să fim mai prezenți fizic în țară prin rețeaua noastră de persoane resursă, traineri și consultanți locali și caravane. Dezvoltăm continuu jocuri și instrumente de educație non-formală și vom face mai mult pentru a le produce și distribui celor care au nevoie de ele. Am identificat nevoi și în domeniile de investiții și antreprenoriat. Vom vedea cum evoluează atât situația economică, cât și peisajul din piața în care suntem și ce resurse vom putea mobiliza.
Altfel spus, vrem să creștem și să contribuim la acoperirea acestor nevoi. Poate chiar să extindem Banometru în altă țară, am văzut deja că instrumentele și filosofia noastră sunt bine primite atât în vestul Europei, cât și în zona noastră.
Ce ai învățat tu, personal, din toți acești ani de lucru cu oamenii? Te-a schimbat în vreun fel Banometru, dincolo de rolul profesional?
Am învățat că fiecare dintre noi a suferit și își poartă durerile prin lume fără să le arate și că a judeca pe cineva, fără să fi mers în papucii lui, e neproductiv și nu folosește nimănui. Am învățat că nu poți învăța pe nimeni care nu vrea să fie învățat sau care le știe deja pe toate. Am învățat că nu poți vindeca pe nimeni care nu vrea să fie vindecat. Fiecare lucru și fiecare persoană are un ritm propriu. Nu poate fi grăbit. Unele lucruri pe care le vezi îți schimbă pentru totdeauna modul în care vezi niște situații. E mai greu să îți ții gura și soluțiile pentru tine decât să ai răbdare și să-l însoțești pe cel din fața ta să le găsească singur. Doar că a doua variantă dă rezultate mai bune.
Cred că îmi e mai greu să văd singur cum m-am schimbat în urma dedicării ultimilor 9-10 ani din viața mea programului Banometru.
Cred că o schimbare importantă a fost trecerea de la o formă de perfecționist la o formă de ipoteză, încercare, eroare, învățare, îmbunătățire, pe scurt „done is better than perfect”. Mi-a arătat încă o dată că pot să transform ce visez în realitate, chiar dacă ce iese e diferit de ce mi-am imaginat inițial. Am început să accept că și alții pot fi la fel de buni sau mai buni decât mine pe o anumită componentă și că să renunți la o parte din control poate fi cheia pentru creștere și dezvoltare. M-am perceput ca piedică în calea dezvoltării visului și am încercat să cresc pentru a îi face loc. M-am forțat să ies din carapace și să mă expun pentru a face proiectul cunoscut – încă e foarte ciudat să îmi văd fața pe site, YouTube, în mall sau la metrou.
Sunt autorul propriei povești, iar la un moment dat această poveste poate începe să mă strângă și atunci pot să îmi spun o poveste mai mare.
Toate fotografiile fac parte din arhiva Banometru.
