The Hive este unul dintre puținele programe din România care tratează suferința emoțională prin lentila comunității, nu doar a ședințelor individuale de psihoterapie. Psihoterapeuta Sorana Kapusta a ales deliberat să construiască un spațiu fizic, cu întâlniri față în față, unde oamenii nu mai duc singuri perioadele dificile, ci au alături un grup care înțelege ce li se întâmplă.
Într-o conversație cu Sorana despre felul în care a luat naștere The Hive, ea vorbește despre nevoia tot mai mare a adulților de a fi împreună atunci când le este greu și de a găsi un loc în care ceea ce simt să fie pus în cuvinte, alături de alți oameni care trec prin momente dificile. Spațiul pe care îl construiește în București funcționează ca o comunitate terapeutică, în care oamenii se întâlnesc sâmbătă de sâmbătă, se ascultă, se oglindesc și învață să stea unii lângă alții în momentele de disperare, tristețe, angoasă sau singurătate.
The Hive a apărut din „nevoia de a ne strânge din nou împreună, de a ne vedea și față în față, nu doar printr-un ecran”. Pandemia a normalizat întâlnirile online, inclusiv terapia, iar „permanentizarea lor a devenit o problemă pentru oameni”: prețul plătit este pierderea contactului natural, organic. The Hive încearcă să umple acest gol și propune o soluție comunitară pentru momentele grele, inerente în viața oricui.
Abonează-te la newsletterul PozitiVești
Ce cuprinde programul The Hive
Programul The Hive presupune 12 întâlniri consecutive, în București, câte o sâmbătă de lucru emoțional intens, de la ora 9 până în jur de 14:00–14:30. Fiecare sesiune durează cinci ore și este structurată în două etape: un grup mare, cu componentă de psihoeducație și teme comune, urmat de lucru în grupuri mici, unde procesele devin mai personale și mai profunde.
„În fiecare săptămână explorăm un alt sentiment copleșitor – disperare, tristețe, angoasă, singurătate – îl înțelegem și găsim împreună resurse pentru a-l integra în viețile noastre”, spune Sorana. În cadrul unei întâlniri pot participa 20–30 persoane, organizate într-un cadru susținut de psihoterapeuți cu experiență în lucru cu trauma, pierderea și relațiile dificile.
De ce este The Hive unic în peisajul terapiei de grup din România
The Hive este, în prezent, un program axat exclusiv pe terapie de grup față în față, gândit de la zero pentru oameni care trec prin despărțiri, pierderi, boală, epuizare emoțională sau experiențe de abuz. Nu este „un serviciu” adăugat pe lângă practica individuală, ci nucleul întregului demers.
„Cred că beneficiul principal al grupului este sentimentul că nu ești singur cu ce ți se întâmplă. Că nu e nimic în neregulă cu tine, că nu are de ce să-ți fie rușine”, spune fondatoarea.
În timp ce multe programe rămân ancorate în formatul online sau în întâlniri scurte, The Hive își asumă un parcurs clar, de 12 săptămâni, cu întâlniri lungi, în care oamenii au timp să se așeze, să se vadă și să fie văzuți. Structura se bazează pe 12 module, teme emoționale clare, un mix de grup mare și grupuri mici, terapeuți specializați și un cadru de siguranță emoțională riguros.
Cine participă la întâlnirile The Hive
Profilul celor care participă în programul The Hive cuprinde oameni cu o anumită maturitate de viață și profesională, persoane care lucrează în corporații, freelanceri, antreprenori, părinți, oameni la început sau la mijloc de carieră. Tema comună este suferința dusă prea mult timp singuri.
„Observ nevoia oamenilor de a fi împreună. De asemenea, observ reticența în a recunoaște asta, ca și cum ar fi o rușine. E absolut normal să ne dorim prezența celorlalți, să simțim nevoia de a fi înconjurați de alții, mai ales atunci când suferim. De multe ori, nevoia asta este acoperită de familii și prietenii frumoase, însă nu toți avem șansa de a avea un grup de oameni în jur. Sau poate îi avem, însă nu simțim că ne conectăm cu ei în perioadele grele. Poate că vrem să-i protejăm, poate nu ne simțim noi protejați suficient, cine știe…”, spune Sorana.
Experiențele aduse în grup sunt, de multe ori, cele pe care cultura noastră ne-a învățat să le ascundem: pierderea unei persoane dragi, accidente, depresie, lipsa sensului, singurătate în cuplu, pierderea de sarcină, depresie post-partum, a fi părinte al unui copil cu dizabilități locomotorii. În grup, oamenii descoperă că nu sunt singuri, că nu sunt judecați și că – poate pentru prima oară după mult timp – sunt ascultați până la capăt.
Cum se construiește siguranța emoțională
„Siguranța vine în primul rând din calitatea prezenței, din disponibilitatea de a fi împreună, de a mă conecta cu tine. Apoi, din reguli destul de stricte. Dintr-un cadru la care aderăm cu toții: asigurarea confidențialității, lipsa judecății de orice fel sau a dezaprobului, ideea de a-l deranja cât mai puțin pe celălalt – baza civilizației, de fapt”, subliniază Sorana.
Pe astfel de fundații, grupul poate funcționa ca un spațiu de apartenență și reparație relațională. „Pe fundamente construite astfel putem asculta, putem oferi prezența noastră celuilalt, fără să interferăm negativ.” Beneficiul e foarte concret: oamenii își dau seama, în timp, că pot duce mai ușor ceea ce înainte îi copleșea.
Terapia de grup și moștenirea noastră post-comunistă
Întrebată cum vede rolul terapiei de grup în mediul de business sau educație, Sorana mută discuția într-o zonă rar abordată: istoria noastră recentă:
„România a trăit multe decenii sub comunism. Deși aparent umanist, comunismul a distrus comunitățile organice (satul mutat la oraș, cartiere demolate peste noapte). Suntem dezrădăcinați, foarte mulți dintre noi provenim din familii mutate, din diverse tipuri de migrație, dinăuntrul sau din afara țării.”
Această dezrădăcinare are consecințe directe în companii și școli: neîncredere, alienare, lipsă de contact. „Cred că venim cu această moștenire, cei din țările fost-comuniste, spre deosebire de Europa vestică, iar organizațiile sunt primele care trebuie să își asume valoarea educației grupurilor și comunităților”, spune ea.
În mediul de business, asta se traduce simplu: nu ne mai putem aștepta ca oamenii „să se înțeleagă bine de la sine, să creeze comunități și să se organizeze singuri”. Fără educație emoțională și fără spații de procesare în grup, tensiunile, burnoutul și conflictele rămân sub preș până când izbucnesc sau se transformă în plecări tăcute.
Întrebată dacă i-a fost vreodată teamă că terapia de grup nu va prinde în România, Sorana răspunde cu sinceritate: „În continuare nu simt că merge ușor, însă eu nu privesc The Hive ca pe o afacere, de unde să am așteptări calculate. Îl simt mai degrabă ca pe o mișcare, o invitație către contact, către posibilitățile care se nasc atunci când ne strângem mai mulți.”
În loc să urmărească obsesiv indicatori de business, Sorana se uită, deocamdată, la nevoile reale ale oamenilor: cine vine, de ce, ce are nevoie, ce se întâmplă în viața lor după câteva luni de grup. Viziunea ei este ca, la un moment dat, „The Hive să fie spațiul de sâmbătă, unde mă pot duce să întâlnesc oameni care simt să fie împreună, mai întâi prin perioade grele, apoi pentru că redescoperă calitatea prezenței umane”.
Dincolo de vindecare
„Trebuie să ne păstrăm smerenia și să lăsăm să se întâmple această vindecare”, spune ea. La The Hive, miza nu este să promiți rezultate miraculoase, ci să creezi un context în care lucrurile bune să poată să se întâmple: întâlniri reale, cu oameni reali, într-un cadru ținut cu grijă de profesioniști.
„Oamenii nu sunt făcuți să se vindece singuri. Suntem construiți pentru a fi împreună.”, concluzionează Sorana.
Fotografiile ne-au fost oferite de Creative City PR.
