Sebastian Darius este un fotograf pasionat încă din copilărie, când bunicul său i-a deschis ochii către minunile naturii și ale faunei. De atunci, pasiunea lui pentru fotografia de natură și animale sălbatice a crescut constant, iar astăzi încearcă să își dedice o mare parte din timpul liber momentelor petrecute în liniștea naturii, surprinzând cadre deosebite și, de cele mai multe ori, inedite.
Prin imaginile pe care le surprinde, dorește să transmită celor din jur esența și frumusețea naturii, a vieții sălbatice și a lumii înconjurătoare. Fiecare fotografie pe care o realizează nu este doar o simplă imagine, ci o poveste despre conexiunea profundă dintre oameni și natură. Consideră că este esențial ca oamenii să conștientizeze importanța și rolul tuturor animalelor sălbatice, fie că acestea trăiesc în zonele urbane sau în sălbăticie.
Despre fotografia aleasă, Sebastian spune că:
„Era o seară senină de mai în care m-am gândit să ies la o plimbare și să pozez câteva animale. Luna mai este una dintre preferatele mele, temperatura fiind una potrivită pentru a sta în liniște și a aștepta să apară vreun animal. Ele, la fel, sunt active, majoritatea având și pui pe care trebuie să-i îngrijească și să-i hrănească. Lanurile de grâu și de orz erau deja înalte, iar căprioarele își găseau refugiul perfect în ele.
Plimbându-mă pe marginea unui lan, unul dintre căpriorii curioși de zgomotul pașilor mei și-a scos capul și a verificat potențialul pericol. Ne-am privit pentru câteva secunde, destule cât să pot capta momentul perfect. Așadar, împlinit fiind, am pornit încet spre mașină, cu gândul la următoarea ieșire.”
