Lucrez de mai bine de 21 de ani în Marketing. Primii 12 ani au fost la multinaționale, unde am învățat să construiesc mărci. Apoi, pentru foarte scurt timp, am lucrat pentru un antreprenor local – imboldul final pentru a merge pe drumul meu. De 9 ani, am propria mea companie de consultanță și training, specializată în strategii de creștere a mărcilor.
Cel mai important pas al meu a fost acesta: să trec de la angajat la antreprenor. De la salariul care venea pe 3 ale lunii, la banii pe care îi faci doar dacă ai clienți mulțumiți. De la putere și faimă la libertate și contribuție.
Poate și pe alții îi bate gândul să devină antreprenori, așa încât iată micile mele învățăminte:
Primul ingredient (critic) este motivația.
Va fi greu la început, foarte greu. Îi aud pe mulți că încearcă să demareze ceva în paralel sau că vor să găsească acea idee genială, ori parteneriatul cu alții mai buni și cu bani. În general, acestea sunt expresii ale propriilor frici și ale barierelor pe care și le așază singuri.
Nimeni nu va face pasul către antreprenoriat în condiții ideale, întrucât acestea nu există. Nu merge cu afaceri făcute în paralel. Nu există nimic genial. Iar dacă te bazezi pe parteneri pentru că tu nu ești în stare, parteneriatul nu va funcționa.
Dacă ești motivat să devii antreprenor, o vei face cu orice cost. Când am făcut acest pas, am dat foc mental la corabia statutului de angajat: „Mai bine adun hârtii de pe jos decât să mă întorc înapoi”. Începutul e foarte complicat, va trebui să strângi din dinți. Dacă nu poți face asta sau nu ești dispus s-o faci, nu deveni antreprenor.
Al doilea ingredient este gestionarea fricii.
Frica este normală și naturală când faci un pas în necunoscut. Va veni automat. Românii nu sunt antreprenoriali, sunt natural „risk-adverse”. Toți se așteaptă să o dai în bară, inclusiv cei apropiați – prieteni și familie.
Am lucrat cu mine în mod activ pentru a-mi înțelege frica și sursele ei. În timp, va dispărea. După ani de zile am devenit „risk-seeking”, o schimbare de 180 de grade. Dacă însă nu vei înțelege de unde vin și de ce, cele mai profunde frici te vor înfrânge rapid. Te vei întoarce către tărâmurile cunoscute. Acesta este alt „hack” cu care te vei lupta: oamenii asimilează familiaritatea cu siguranța. Antreprenoriatul și noutatea sunt orice și oricum, numai nu familiare.
Al treilea ingredient este credința oarbă și nejustificată că va fi bine.
Nu există antreprenori de succes pesimiști. Fără un optimism aproape nebun, nu poți crea ceva ce nu există. Nu poți asambla un mecanism nou care să funcționeze mai bine decât cele existente. Nu poți atrage oameni și clienți. Și, până la urmă, nimeni nu vrea să stea lângă pesimiști și „loseri”.
Pleci de la minus, nici măcar de la zero. Spre exemplu, atunci când mi-am făcut compania, oamenii care doreau să mă salveze de eșec îmi spuneau că nu există în România piață de consultanță în marketing. După 9 ani, pot spune că există și că am pus și eu umărul la deschiderea ei.
Dacă ești motivat, îți ții frica sub control și ai încredere că va merge bine, ai o șansă să treci de primul an. Abia apoi urmează aspectele tehnice: cum arată produsul (vinzi produse, chiar și în servicii), cine sunt clienții pe care îi dorești, cum află de tine, cum faci vânzarea?
Răbdarea și abilitatea de a construi solid în timp sunt ultimul ingredient.
Iarăși e ceva ce nu avem natural în ADN în România. Vrem rapid, să dăm lovitura într-un timp cât mai scurt. Asta în timp ce antreprenoriatul este o aventură pe termen lung, cu mult mai multe șanse de eșec decât de reușită.
Personal, cred în multe rafinări succesive, până când ce ofer devine cu adevărat valoros pentru clienți. Sunt pe drumul acesta de 9 ani. Am făcut strategia pentru mărci ale multinaționalelor care vând de sute de milioane de euro, dar lucrez și pentru mici antreprenori locali, unde miza e mult mai mare. Ce facem împreună reprezintă viitorul afacerii lor de familie și, totodată, viitorul lor personal.
A ieșit de fiecare dată foarte bine și sunt multe povești de succes vizibile în piață (de exemplu, Hochland, Caraiman, Bergenbier, Noriel, Pain Plaisir, Viva Credit, Laurul, Trend, Autonom).
Totuși, la fiecare început de proiect nou, resimt anxietatea: „Dacă de data asta nu o să-mi iasă la fel de bine?”. Am nevoie de adrenalina asta și mă supra-pregătesc. Când voi fi complet relaxat și sigur pe mine, probabil mă voi apuca de altceva.
