Puterea bunătății: despre colegii care fac să ne fie bine la muncă

În mediul de lucru, unde presiunea performanței e mereu prezentă, întâlnești uneori oameni care îți marchează parcursul. Sunt cei care ne fac mai ușoare și mai plăcute zilele de luni, cei care au mereu o vorbă bună, un sfat util, cei care îmbină cu adevărat profesionalismul cu bunătatea. Aceasta este povestea unui coleg care, prin loialitate și empatie, a transformat munca într-o experiență mai bună pentru toți cei din jur, dovedind cât de mult contează puterea bunătății și caracterul într-o echipă.

Florin a fost primul om pe care l-am angajat, ca Director Administrativ, la puțin timp după ce am preluat poziția de HR Manager într-o multinațională cu peste 4000 de angajați.

Mi-a câștigat încă de la început încrederea. Este un om extrem de serios, muncitor, vesel, implicat. Am ajuns să împărțim biroul. Timp de mai bine de trei ani am devenit prieteni, ne sfătuiam, căutam împreună soluții, ne sprijineam, aveam deplină încredere unul în celălalt.

Florin este genul de coleg și de prieten pe care oricine și-l dorește în viața personală și profesională. Este o persoană discretă, cu mult bun-simț, umor, inteligent, educat, mereu cu o vorbă bună și gata să ajute.

Știu, veți zice că HR-ul, prin natura profesiei, ajunge în situația în care gestionează multe informații confidențiale, și nu este indicat să ai un birou împreună cu altcineva, sau cel mult îl poți avea cu cineva din același departament. Cu Florin niciodată nu am avut nici cel mai mic dubiu sau nici cea mai mică rezervă, pentru că mi-am dat seama că orice i-aș fi spus, indiferent de natura subiectului, nu ar fi spus niciodată mai departe.

Ceea ce scriu aici i-am împărtășit, iar reciproca era valabilă. Nu am avut niciun motiv de conflict, niciodată, chiar dacă mai discutam în contradictoriu. El avea echipă în subordine, eu la fel. Iar oamenii noștri, la rândul lor, se simțeau în siguranță cu noi.

Știți când te cheamă managerul la ea/el în birou? Sau HR-ul? Simți că ceva rău urmează să ți se spună și să ți se întâmple… La noi oamenii veneau să povestim, să lucrăm împreună, să ne consultăm și nu aveau niciodată sentimentul de teamă, pentru că nu exista niciun motiv în acest sens.

CEO-ul și ceilalți manageri de departamente aveau mare încredere în Florin, și-l respectau. Și acum au, pentru că tot acolo lucrează. De foarte multe ori apelau la mine, la el sau la ambii când lucrurile se complicau, din diverse motive. Cred că unul dintre atuurile pe care le aveam, ca echipă, că asta am fost în tot acest timp, era că nu luam niciodată decizii, mai ales în situații critice, fără să ne consultăm.

Am ales să scriu despre Florin pentru că mi-aș dori oameni ca el în toate organizațiile. Mi-aș dori ca anunțurile de recrutare să menționeze că se caută oameni buni, empatici, nu doar oameni cu cunoștințe și experiență. Niciodată nu am văzut vreun anunț care să pună accentul asupra acestor lucruri, deși iată, ele reușesc să facă cu adevărat diferența în viețile noastre.

Cred că este extrem de important să regândim felul în care ne alegem oamenii din organizații, dar și pe cei din viețile noastre. Felul în care ne simțim împreună este esențial, mai ales când vorbim de ore petrecute împărțind același birou. Și mai cred că bunătatea, sinceritatea, seriozitatea, înțelegerea, ajutorul au început să fie din ce în ce mai apreciate, dar și foarte rare.

Mi-am adus aminte de Florin în contextul în care zilnic citesc și aud povești despre abuzurile din companii. Dacă l-aș putea clona, aș face-o fără cea mai mică ezitare. Dar nu pot. Ceea ce însă pot face este să povestesc despre el, ca lumea să conștientizeze că avem mare, foarte mare nevoie de astfel de oameni, că ei există și să duc mai departe mesajul pe care anii petrecuți împreună în calitate de colegi mi l-au lăsat întipărit pentru, probabil, toată viața: oamenii au nevoie de oameni și au nevoie de bunătate, de compasiune, de înțelegere fără judecată. Oameni ca Florin nu sunt capabili să facă rău. E simplu – deși au puterea, aleg să o folosească ca să construiască. Alegere pe care orice manager o are. Totul este să o folosească ca să ajute, nu ca să distrugă, cum se întâmplă de atâtea ori.

Este foarte simplu să faci rău, căci linia dintre bine și rău este extrem de fină. Și cu atât mai mult ajungi să apreciezi oamenii ca Florin.

Mi-aș dori ca această mică poveste să vă inspire să căutați bunul și binele din voi și să-l dați mai departe. Că nevoia este foarte mare.