Propunerea comună a României, Republicii Moldova și Ucrainei readuce în prim-plan o cultură care, acum 6.000 de ani, întindea rețele de așezări pe sute de mii de kilometri pătrați și arată o lume mult mai sofisticată decât imaginea clasică a preistoriei.
Întinsă pe peste 200.000 km², civilizația Cucuteni–Trypillia a lăsat în urmă sute de așezări organizate surprinzător de riguros, unele de dimensiuni uriașe pentru epocă, considerate astăzi printre cele mai timpurii forme de proto-urbanism din Europa. Locuințele erau dispuse în cercuri, rânduri sau structuri planificate, semn al unei organizări sociale avansate.
Arheologii o descriu drept „cel mai important fenomen cultural al preistoriei Europei”, datorită nivelului ridicat de dezvoltare atins de comunități: agricultură stabilă, meșteșuguri rafinate și o viață spirituală bogată, vizibilă în sutele de statuete și obiecte rituale descoperite în situri.
Un element definitoriu este ceramica pictată, cu motive geometrice complexe și simboluri încă nedescifrate complet, considerată și astăzi o sursă de inspirație pentru artiști. Obiectele descoperite arată o cultură a detaliului și a esteticii rare pentru acea perioadă. Civilizația a exploatat inteligent resursele naturale, de la soluri fertile la lemn, lut și sare, supranumită „aurul alb” al preistoriei. Unele dintre cele mai vechi centre de exploatare a sării din lume se află în acest areal, indicând o economie surprinzător de organizată.
În jurul anului 3500 î.Hr., această lume dispare treptat, influențată de schimbări climatice și de migrația unor populații din stepă. Așezările sunt abandonate, dar rămân intacte sub pământ, păstrate prin ardere intenționată și acoperire naturală, ceea ce le face astăzi excepțional de bine conservate.
Săpăturile moderne au scos la lumină mii de situri și obiecte care conturează imaginea unei societăți mult mai avansate decât s-a crezut mult timp despre preistoria Europei. Fiecare descoperire adaugă detalii despre o civilizație care a funcționat ca o rețea extinsă de comunități interconectate.
Nominalizarea la UNESCO marchează nu doar o recunoaștere a valorii arheologice, ci și o schimbare de perspectivă: începuturile Europei nu mai sunt privite ca simple comunități primitive, ci ca societăți complexe, creative și profund organizate.
Casa Jurnalistului spune despre această descoperire remarcabilă:
„Ceramica lor inspiră și meșterii de acum, iar obiectele artistice reflectă o orânduire circulară și pașnică.
Au rezistat mii de ani până au fost afectați de schimbări climatice și cuceriți de civilizații războinice despre care am învățat că sunt strămoșii noștri.
Poate că am început în sfârșit să privim mai adânc în istorie și în noi.”
Aflăm de la Institutul Național al Patrimoniului și cine stă în spatele acestei reușite:
„Cunoașterea despre 𝐂𝐢𝐯𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐂𝐮𝐜𝐮𝐭𝐞𝐧𝐢-𝐓𝐫𝐲𝐩𝐢𝐥𝐥𝐢𝐚 se bazează pe munca a mai multe generații de cercetători și a sporit semnificativ în ultimul deceniu, odată cu folosirea de noi mijloace de cercetare noninvazivă. Primele vestigii au fost descoperite în 1847 la Piatra-Neamț însă denumirea culturii provine de la situl omonim de la Cucuteni, descoperit în 1884 în România, respectiv situl de la Trypillia, descoperit în 1893 în Ucraina. Ulterior, în 1901, a avut loc o primă descoperire în Republica Moldova, la Petreni. În 1936, în urma cercetărilor arheologice de la Izvoare, România, s-a demonstrat legătura organică dintre culturile arheologice Precucuteni și Cucuteni.
Mulțumim serioasei echipe științifice care a lucrat intens în ultimele luni alături de echipa de specialitate a INP – Irina Iamandescu (coordonator tehnic), Raluca Grama, Anca Filip, Toma Bucuroiu, Bogdan Șandric – și de colegii din celelalte două țări pentru finalizarea acestei prime etape:
● Constantin Preoteasa (coordonator științific) – Complexul Muzeal Național Neamț – Centrul Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni – Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni „Gheorghe Dumitroaia” Piatra Neamț;
● Andrei Asăndulesei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași – Centrul Arheoinvest;
● Irina Popescu-Criveanu, ICOMOS România;
● Ionuț-Cristi Nicu, Institutul Norvegian de Cercetare a Patrimoniului Cultural, Tromsø.„
Sursa foto cover: Institutul Național al Patrimoniului
