Daniel Enescu, cofondator al Daedalus New Media Research, este o figură centrală în domeniul cercetărilor de piață, cunoscut pentru inovațiile aduse în această industrie. Compania pe care o conduce oferă soluții moderne de cercetare de piață, care se adaptează rapid la schimbările tehnologice și nevoile pieței globale. Cu sedii în 14 țări, Daedalus New Media Research lucrează cu clienți din toată lumea, cărora le oferă acces la date precise și rapide, esențiale pentru luarea deciziilor strategice.
Deși locuiește în Boston, Statele Unite, Daniel a observat tendințe pozitive în mentalitatea și comportamentul de consum al românilor și constată un progres remarcabil față de deceniile anterioare. Tot mai mulți români cred că succesul vine din munca cinstită, nu din PCR (pile – cunoștințe – relații) și își asumă riscuri pentru a începe propriile afaceri. Această schimbare de mentalitate arată o orientare spre meritocrație și responsabilitate personală, indicând că România traversează o perioadă de dezvoltare și maturizare socială – poate chiar cea mai promițătoare din istoria recentă.
– Ce te-a inspirat să cofondezi Daedalus New Media Research și cum ai reușit să câștigi încrederea clienților din 14 țări?
– Pentru mine, înființarea unei firme a fost tot timpul o modalitate de a face lumea mai bună. Este un imbold intern care nu-mi dă pace, care mă împinge să fac lucrurile altfel decât există – o voce care-mi spune că pot face lucrurile mai bine decât ceea ce văd în jurul meu.
Daedalus New Media Research a fost a patra firmă înființată în ordine cronologică. Primele trei au fost vândute către una dintre cele mai mari firme de market research din lume. Fiecare dintre firme a avut o idee inovativă în spate. În cazul Daedalus New Media Research, inovația constă în realizarea unei platforme de market research care permite democratizarea cercetării de piață (Frappe Digital). Folosind tehnologia, reușim să reducem prețul, să dăm controlul clientului și să creștem viteza unui studiu de piață cu un ordin de mărime.
În ceea ce privește clienții, aș face o mică observație: noi suntem prezenți (deocamdată) în 14 țări, dar clienții pe care îi ajutăm să culeagă datele în aceste țări vin din toată lumea. Cum am câștigat încrederea lor? Este o poveste lungă, dar varianta simplificată sună cam așa: păstrarea cu religiozitate a calității, indiferent cât de greu, neconfortabil sau costisitor a fost pentru noi.
– În România, companiile sunt dispuse să investească în cercetare de piață sau există încă o reticență în a plăti pentru acest tip de servicii? Care crezi că sunt motivele?
– Fără a generaliza, cred că sunt doi factori care fac firmele să cumpere servicii de cercetare de piață: obișnuința (așa se face) – în special la multinaționale sau firmele mari, și curiozitatea (ce se întâmplă în piață și nu știu?) – în special la firmele antreprenoriale. Există și doi factori inhibitori, în special la firmele antreprenoriale: unul subiectiv – mentalitatea de tipul „eu știu tot”, și unul obiectiv – lipsa unor pârghii de utilizare a datelor din piață, ceva de genul „bun, și eu acum ce fac cu datele astea?”.
La sfârșitul zilei, diferența dintre cei care cumpără și cei care nu cumpără studii de piață se regăsește în atitudinea față de banii plătiți pentru acest serviciu: unii o văd ca pe o investiție, alții o văd ca pe o cheltuială.
– De ce crezi că avem nevoie de numere și statistici pentru a înțelege mai bine piața și comportamentul consumatorilor?
– La o astfel de întrebare, primul lucru care îmi trece prin cap este o parafrazare a unei sintagme celebre: dacă crezi că cercetarea de piață e scumpă, încearcă ignoranța! Pe de o parte, studiile de piață pot fi privite ca o asigurare: atâta timp cât costă mult mai puțin decât consecințele unei decizii greșite, ele își au rostul. Pe de altă parte, studiile de piață pot ajuta firmele să ia decizii mai bune și, în ultima instanță, să facă mai mulți bani.
– Ce trăsături pozitive ai remarcat la români în urma cercetărilor de piață pe care le-ai realizat?
– Personal, mă feresc de stereotipii, mai ales când vorbim de o populație atât de mare și de diversă cum este un popor sau o națiune. Există, evident, rădăcini culturale specifice care ne influențează în ceea ce facem. Cu toate acestea, caracteristicile unui popor sunt fluide în timp, așa că prefer să mă uit mai degrabă la tendințe.
Din această perspectivă, aș remarca două tendințe definitorii pentru societatea românească. Am măsurat, la interval de 10 ani, două atitudini față de muncă, care, după părerea mea, s-au modificat substanțial în bine. Astfel, acordul față de afirmația: „În România ai succes dacă muncești asiduu” a cunoscut o creștere de la 44% în 2013 la 65% în 2023. În același timp, pentru afirmația: „În viață contează mai mult pe cine cunoști decât ce știi”, acordul a scăzut de la 89% în 2013 la 49% în 2023. Pe scurt, suntem mai încrezători că munca va produce rezultate pozitive și ne bazăm mai puțin pe PCR (pile, cunoștințe, relații) și mai mult pe propriile cunoștințe.
– Ce exemple de curaj din partea românilor în comportamentul lor de consum sau în modul în care se implică în schimbări sociale ai observat?
– Nu știu dacă le-aș numi curaj, dar vedem niște schimbări în comportamentul de consum care implică o mai mare responsabilitate – de la îngrijorările față de schimbările climatice și până la un comportament mult mai responsabil financiar. Cred că suntem martorii unei maturizări a societății. De exemplu, dacă acum 20 de ani antreprenorii erau văzuți ca niște exploatatori sau bișnițari, acum antreprenoriatul este nu numai acceptabil, dar și aspirațional. Întrebați care ar fi modelul de succes profesional, cei mai mulți au ales modelul antreprenorului, al omului de afaceri.
– Din datele colectate, consideri că românii sunt dispuși să își asume riscuri în business sau în carierele lor?
– Eșecul a fost puternic stigmatizat în România în perioada postrevoluționară (poate și înainte, dar nu avem date din perioada comunistă). Din acest punct de vedere, curajul de a începe o afacere care are, statistic, 5% șanse de reușită a fost mult timp o dovadă de mare curaj. Totuși, lucrurile au început să se mai schimbe în bine în ultimii ani. Sentimentele populației legate de eșecul unui antreprenor nu mai sunt atât de contondente, ba chiar își face loc printre ele și admirația pentru că acea persoană a încercat. Această schimbare de atitudine, împreună cu schimbarea în bine a percepției față de antreprenori, generează împreună un climat mult mai prietenos pentru ca oamenii să încerce să-și ia soarta în propriile mâini.
Nu cred că există o reticență semnificativă de a deveni antreprenor. În mod sigur, nu oricine are apetit pentru risc și idei ca să devină antreprenor de succes. De asemenea, e adevărat că mediul economic românesc nu este nici el foarte prietenos. Și nu în ultimul rând, politicile publice care îi recompensează cu salarii mari pentru niște slujbe călduțe pe cei care lucrează la stat, fac mai puțin atractivă asumarea riscului.
Cu toate astea, datele indică un procent semnificativ de persoane care ar prefera aventura lucratului pe cont propriu în locul stabilității unui loc de muncă sigur (22% vs. 78%). Sunt date dintr-un studiu realizat chiar în septembrie anul acesta, care ne mai arată și că tinerii au o înclinație chiar mai sporită către antreprenoriat (28% vs. 22% total populație). Personal, cred că există deja în România un apetit semnificativ pentru antreprenoriat, comparabil sau chiar peste cel al țărilor din Europa de Vest.
– Care sunt sursele principale de inspirație pentru (tinerii) români?
– I-am întrebat pe oameni dacă au modele în viață și care sunt acestea. Pe primele trei locuri au fost persoane din familia apropiată, de obicei părinți sau bunici (31%), antreprenori (19%) și sportivi (11%). Este spectaculos să vedem cum părinții pot să-și lase amprenta asupra următoarei generații prin exemplul personal.
– Pare că trăim în cea mai bună perioadă a României și că viitorul sună bine. Dar ce avem de făcut pentru a reuși să facem să fie bine, ca să nu fie rău, vorba românului?
– Rețeta succesului are ingrediente diferite în funcție de generație. Dacă ești o persoană descurcăreață și știi să construiești și să menții relațiile, ai bifat deja două dintre cele mai importantei caracteristici ale succesului în România, conform românilor din grupa de vârstă 18 și 44 ani. Mai adaugă norocul (18-29 ani) sau suma de bani cu care pornești la drum (30-44 ani) și ai tabloul principal al căii către succes. Persoanele formate în perioada comunistă (45-65 ani) au totuși o părere diferită: cred că educația și adaptabilitatea la schimbare joacă un rol foarte important în atingerea succesului.
Sursă foto și grafice: arhiva personală Daniel Enescu.
Sursă foto cover: Antonescu Dumitru
