Regizorul și scenaristul Stere Gulea a creat o filă istorică în cinematografia românească, iar pe 22 noiembrie 2024 aduce pe marele ecran „Moromeții 3”, filmul care întregește unica trilogie românească lansată până în prezent. Cu o pasiune arzătoare pentru tradiție și introspecție socială, maestrul își încheie astfel epopeea despre familie, rezistență și conflictele profunde ale omului simplu, în fața istoriei și a cenzurii. Interpretarea personajului central, Niculae, îi revine de data aceasta lui Alex Călin, acompaniat de mari actori români, printre care Horațiu Mălăele, Olimpa Melinte și Oana Pellea.
„Pentru mine a fost o confirmare că publicul iubește această lume și această familie a Moromeților,” mărturisește regizorul, făcând referire la succesul neașteptat al părții a doua a trilogiei, care a atras în 2018 peste 200.000 de spectatori în cinematografe. „După Moromeții 3, de la mine nicio speranță pentru un următor film. Am fost.”
Cu o carieră de peste cinci decenii, marcată prin lansarea unor filme remarcabile precum „Moromeții” (1987), „Vulpe – vânător” și „Sunt o babă comunistă”, Stere Gulea a inspirat generații și a rămas fidel misiunii de a explora istoria și identitatea românească. Azi, își încheie cariera impresionantă ca o narațiune în cerc, în timp ce pune punct trilogiei Moromeții, avându-i alături pe fiica sa, Alexandra Gulea, la editare video, pe Tudor Giurgiu și Oana Bujgoi Giurgiu ca producători, în timp ce cinematografia e semnată de legendarul Vivi Drăgan Vasile. Cu un buget de 1,6 milioane de euro, a treia parte a filmului caută să păstreze cât mai mult din coerența poveștii, astfel că s-a filmat în aceleași sate din sudul României unde au fost turnate și primele două părți și promite nu doar să ne captiveze printr-o nouă poveste, dar și să apropie publicul de omul Marin Preda însuși.
Marele regizor a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru PozitiVești despre cum a fost întreaga experiență a creionării și punerii în aplicare a acestei premiere, dar și despre ce se întrevede în orizontul de oportunitate a industriei cinematografice românești.
Trăim perioada de aur a filmului românesc?
În ultimii ani, filmul românesc a atins o efervescență remarcabilă, alimentată de un flux de producții diverse și de o prezență constantă pe scenele internaționale. De la filme de autor apreciate în festivaluri prestigioase, precum Cannes, Locarno sau Berlin, până la producții comerciale cu succes la publicul larg, industria cinematografică românească reușește o echilibrare tot mai rară între artă și accesibilitate. Titluri precum „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” de Radu Jude sau „Libertate” de Tudor Giurgiu aduc în prim-plan teme istorice și sociale, dar și o perspectivă distinctă asupra realităților contemporane, confirmând totodată potențialul cinematografic al noii generații de cineaști români.
Stere Gulea privește acest context cu o prudență reconfortantă: „Perioada de aur? Greu de spus”. Deși recunoaște impactul „minimalismului anilor 2000”, care a deschis porțile festivalurilor internaționale pentru filmul românesc, regizorul atrage atenția asupra unei realități mai complicate. „Înainte n-am avut școli cum au avut polonezii, cehii, ungurii și mai ales rușii; au fost câteva reușite individuale: Liviu Ciulei, Mircea Săucan, Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc.” Astfel, regizorul subliniază că, deși industria filmului românesc culege astăzi roadele unei evoluții promițătoare, este nevoie de o continuitate și de o structură educațională solidă pentru a asigura o moștenire cinematografică de durată.
„Moromeții” – un arc peste timp și generații. De unde ideea unei trilogii?
Filmul „Moromeții” din 1987 a transformat viziunea lui Marin Preda într-o capodoperă cinematografică a României comuniste, oferind o imagine rară asupra ruralului românesc și asupra impactului colectivizării.
În 2018, cu „Moromeții 2”, Stere Gulea a revenit asupra acestei povești, abordând-o de data aceasta din perspectiva lui Niculae Moromete, fiul cel mic al lui Ilie, prins într-o societate comunistă unde libertatea intelectuală devenise un ideal periculos. Noua parte, însă, are un scenariu original, inspirat din jurnalul lui Preda și din alte însemnări ale autorului. Regizorul dorește să apropie astfel spectatorul de Marin Preda însuși și de trăirile sale interioare din anii ’50, când scriitorii refuzau să cânte ode comunismului și riscau ostracizarea și prigoana:
„Am adunat lucruri din jurnalul lui Marin Preda și multe alte însemnări descoperite de-a lungul timpului. Ideea a început să-mi dea târcoale în timp ce pe ecranele cinematografelor rula „Moromeții 2”, văzând audiența care-mi depășea cu mult așteptările. Atunci m-am gândit la această a treia parte, diferită de celelalte, pentru că nu putea fi o adaptare, neexistând un „Moromeții 3” literar. Dar, mi-am zis eu, a existat un autor care a scris romanul și ar fi interesant să vedem cine a fost și cum a ajuns să scrie acest roman într-o perioadă istorică foarte dificilă, în care nu exista decât propagandă ideologică. Știind că la Paris trăiește prima lui soție, poeta Aurora Cornu, care aflasem că a avut un rol determinant în a-l convinge pe Marin Preda să reia manuscrisul abandonat, am decis să discut cu ea. Stând de vorbă cu ea, am realizat ce om și ce personaj interesant și profund a fost Marin Preda. Asta, coroborată cu mărturiile lui din jurnalul intim, m-a convins că merită să încerc aventura. Mă gândeam că, pe lângă povestea scriitorului și aventura scrierii romanului, acest al treilea film ar putea arunca o lumină și asupra celorlalte două și ar întregi imaginea lumii moromețiene și a perioadei istorice.”, explică Gulea.
„Moromeții 3” – dilema morală a scriitorului sub regim comunist
Încă din primele scene, „Moromeții 3” aprofundează dilemele morale ale scriitorului în comunism. Niculae, tânărul devenit scriitor, se vede prins între tentația confortului oferit de supunerea față de regim și dorința de a-și păstra integritatea.
Alegerea lui Niculae de a păstra un ideal, chiar cu riscul de a rămâne marginalizat, reflectă trăirile lui Preda și propria luptă interioară a regizorului cu compromisurile artei într-o lume plină de presiuni politice și economice. „Dificultățile pe care le întâmpini când trebuie să pui în pagină o poveste care, din punctul de vedere al atractivității, nu este cea mai ofertantă pentru spectator”, spune Gulea.
Impactul și moștenirea trilogiei
Saga „Moromeții” a creat nu doar o legătură profundă cu românii, ci a și educat și influențat generații întregi. În contextul în care cărțile, filmele și, în general, poveștile clasice sunt percepute adesea drept „lectură obligatorie,” Gulea a simțit presiunea de a adapta ideea la sensibilitățile contemporane, păstrând în același timp esența ei universală. „Niculae Moromete, personaj căruia Marin Preda i-a dat certificatul de naștere, exprimă într-un fel ceea ce am gândit eu, mintea mea, este optica mea despre un scriitor în luptă cu cenzura și cu propria aspirație. De aici și ritmul diferit, mult mai alert, discontinuu, al celui de al treilea film”, mărturisește regizorul.
„Mijloacele de promovare se diversifică exponențial. Promovarea pentru „Moromeții 3” diferă ca varietate de cea de la „Moromeții 2”. Pentru mine, ca autor, posibilitatea de a fi în fața cât mai multor spectatori din locuri cât mai diverse și discuțiile sunt și un prilej de a cunoaște românii, pe care altfel n-aș avea cum. Spectatorii din țară diferă de spectatorii din București, acolo îți poți da seama mai bine de optica colectivității, ceea ce nu ai posibilitatea în București, unde te întâlnești adesea cu părerea individului izolat, nevrotic și arogant.”, spune Gulea despre strategiile la care cinematografia românească trebuie să apeleze azi, într-un peisaj unde concurența pentru atenția publicului este uriașă.
Industria filmului românesc, între tradiție și inovație
În ciuda digitalizării, Gulea rămâne optimist, și spune că adaptările clasice pot captiva tineretul dacă sunt ancorate în prezent, prin teme umane și universale. „Presupun că pot atrage în măsura în care reușești un acroș la prezent, o problematică general umană văzută prin sensibilitatea omului de azi. Uneori pot fi interpretări ale unor evenimente istorice care au schimbat cursul istoriei (ex. Oppenheimer) sau subiecte istorice românești văzute prin prisma zilei de azi, punerea lor sub lupă – în acest sens, Radu Jude a făcut două-trei filme despre problemele evreilor în România în anii ‘40.”
Pentru Stere Gulea, arta cinematografică înseamnă inovație prin autenticitate și viziune personală. Într-o industrie dominată de producțiile comerciale, el crede că cinemaul românesc poate concura la nivel internațional doar atunci când regizorii se apropie de materialul literar cu o idee proaspătă, cu o viziune proaspătă: „Nevoia de adaptare trebuie să vină de la un autor care are o idee nouă despre opera pe care vrea s-o adapteze, cum face Andrei Cohn cu „Săptămâna mare”, adaptare după „O făclie de Paști” a lui I.L. Caragiale.” afirmă el.
Regizorul vede viitorul cinematografiei clasice ca pe un proces de adaptare continuă, dar refuză compromisurile tehnologice care ar dilua valoarea artistică a unui film: „Digitalizarea? Eu cred că facilitățile tehnologice de azi împing filmul de cinema spre marginea societății și el nu ar putea avea relevanță decât dacă este un produs cinematografic de calitate.”
Stere Gulea – artistul care nu cedează
Cu modestie și perseverență, Stere Gulea își descrie parcursul profesional, care nu a fost mereu unul linear sau lipsit de obstacole, ca pe o lecție a curajului. După filmele „Iarba verde de acasă” și „Castelul din Carpați,” regizorul a traversat o criză de identitate care l-a forțat să-și reevalueze viziunea și amprenta pentru viitor.
„Nu înveți numai dintr-o singură lecție, înveți eventual din repetarea greșelilor. Se creează un moment de criză și îți dai seama că ești pe un drum greșit,” povestește regizorul. Această revelație l-a determinat în final să „atace Moromeții” și să pună în scenă simplitatea și autenticitatea care aveau să devină emblematice pentru creația și cariera sa.
Când vine vorba de ceea ce îl inspiră astăzi în România, maestrul Gulea crede în libertatea de gândire și diversitatea opiniilor ca pe o forță pozitivă. „Oamenii au de unde alege, nu li se mai impune un singur fel de a gândi. De aici pot naște lucruri valoroase și originale. Și uite, se și nasc” concluzionează el. Cu modestie, maestrul refuză să dea sfaturi tinerilor tentați să se avânte în domeniile creative ale industriei, preferând să-i încurajeze să-și găsească și urmărească pasiunea autentică: „Nu știu să dau sfaturi și, în general, nu cred în sfaturi când este vorba despre artă: fă ce știi că te reprezintă și îți face plăcere.”
Filmul „Moromeții 3” nu este doar o încheiere a poveștii familiei Moromete, ci un testament al moștenirii culturale pe care Stere Gulea o lasă României, o reamintire că adevărurile simple și profund umane, oricât de incomode, merită spuse.
Scurt update. Am fost și la avanpremieră și ne-a plăcut mult – lucru pe care vi-l dorim și vouă! Maestrului Gulea i-a mai ieșit „năzdrăvănia” încă o dată, iar filmul e o încântare a simțurilor (mai puțin dacă încerci să te lași de fumat).
În ziarul Flacăra pe care l-am primit la intrarea în sală, actorii îi adresaseră regizorului întrebări, rând pe rând, sub forma unui interviu intim și inedit. Dintre schimburile de replici, am preluat și noi două:
Oana Pellea: — Ce rol joc în următorul film pe care-l faceți?
Stere Gulea: — Cred că această întrebare va trebui să o adresați unui alt regizor. De la mine, nicio speranță pentru un următor film. Am fost.
Redacția Flacăra: — Dacă ar fi să invitați să vadă filmul pe cineva din generația dumneavostră sau o generație apropiată, cum ar suna invitația? Dar dacă ați invita pe cineva din generația tânără, cei născuți după ’89?
Stere Gulea: — Orice invitație implică o anumită obligație pentru cel invitat. Stimați colegi de toate generațiile, dacă vi se pare că vă interesează Moromeții 3, vă urez o vizionare plăcută și scuze dacă v-a decepționat.
