Ina Biebel, fondatoarea brandului Tombabe, a transformat „indecențele culturale urbane”, expresiile îndrăznețe tipic românești și sarcasmul în tricouri care vorbesc direct pe limba și sufletul omului.
Produse la Timișoara, tricourile #VorbeșteRomânește au urmat rețeta „mâine-n toată țara” și au creat, în nici cinci ani de existență, un „trib” de peste 60.000 de oameni mândri de limba lor și de atitudinea curajoasă de a spune direct lucrurilor pe nume.
De la o „aroganță personală” la un brand curajos foarte ușor de recunoscut, Ina a demonstrat că poți să transformi o idee simplă, dar neconvențională și muncită, într-un business de succes. Acum, TomBabe își face loc și pe piețele globale, pregătind lansarea în mai multe limbi de circulație internațională, fără să renunțe la esența autentică românească care le definește stilul.
Ina, cine ești tu și câte culori are curcubeul tău?
– ina biebel. ina tombabe. ina.awesome. tipa cu „futu-i”. aia cu tricourile.
Toate. Vreau să cred că pot să văd și că pot să ating toate culorile cu toate nuanțele aferente și totuși să rămână ceva de descoperit. Să nu mă plictisesc. Nu îmi place să mă plictisesc. Ce rost mai are?
Tricourile #VorbeșteRomânește sunt amuzante, deștepte și creează un soi de apartenență cu care oamenii vor să se identifice. Ai găsit o nișă, un „trib” – dar ai simțit din prima și potențialul lor de business? Dincolo de estetică și momente de „haha”, ce-ți propui să facă ele pentru oameni?
– Foarte faină descrierea ta. În fiecare zi, fiecare persoană care interacționează cu ele le definește diferit. Fiecare client în parte spune „tricoul ăsta e despre mine”. Când de fapt eu cred că e despre mine. Dar când îi dau drumul în lume, încetează să mai fie doar despre mine. Ăsta e farmecul și recompensa. Ce vreau eu cu tricourile astea e ca tribul să se identifice cu ele, să crească, să își întindă rădăcinile cât mai departe, să fim mulți. Aroganți, inteligenți, indecenți, asumați, sexy, deștepți, nebuni, cool. Vreau să cred că tricourile astea creează conexiuni, că deschid discuții, că îți dau sentimentul ăla de apartenență.
Nu le-am simțit potențialul de la început, recunosc, am crezut că e doar o nevoie de-a mea. O nebunie de moment: „Uite, așa mi-a venit mie, să-mi fac tricouri ca să corectez oamenii când vorbesc greșit. O aroganță. O arogantă.” Dar când au apărut și reacțiile „Vreau și eu. Vreau și eu.” De vreo 50 de ori, am zis: „Am un business”. Și aia a fost.
De unde îți iei inspirația pentru mesaje? Cum decizi care să fie următorul?
– Din discuții și interacțiuni cu oamenii. De cele mai multe ori cineva vorbește și eu ascult. Când face ceva click, scot notițele și trec la dosar ideea. Mai sunt apoi cărțile, filmele, arta, muzica, vorbele de duh din popor, avem atât de multe, mereu descopăr zicale noi, pe care (nu) le știam deja, sau pe care cumva le-am uitat. De exemplu: „unde dai și unde crapă”. Are atâtea sensuri.
Și pentru că am creat și direcția asta indecentă, lumea merge cu gândul și acolo. Și e perfect, pentru că fix asta am și intenționat. Ceea ce îmi demonstrează că fac ceea ce trebuie, pentru cine trebuie. Și că tribul ăsta e un trib tocmai pentru că gândește la fel. Gândește.
Tombabe a început cu doar trei tricouri, dar azi portofoliul include peste 200 de mesaje originale și vreo 60.000 de români vă poartă mesajele. Vrei să le lași disponibile doar publicului din România sau ai planuri de extindere internațională?
– Am plecat de la ideea de a face tricouri în limba română. Eram sătulă de „live your life”, “dream big”, “je t’aime, amour” și alte clișee. Am zis că trebuie să fie mai mult de atât. Trebuie să fie ceva ce eu aș purta. Și mi-am întărit convingerea când într-un poll pe instagram, am întrebat publicul „Cu ce mesaje să mai facem tricouri?” Și multe răspunsuri au fost: „Cu fuck”. Dar asta era ceva ce puteai găsi la orice magazin din mall și eu nu acolo voiam să ajung. Mi-am zis atunci: „Ăsta e momentul, avem și noi echivalent, îi zice futu-i și e atât de dulce la auz și are și cratimă, poate facem și puțină educație cu ocazia asta.“ Și am dat înainte cu „futu-i”. Ăsta a fost momentul decisiv.
Așa că ieșim din țară tot cu futu-i. Urmează să lansăm tricourile cu futu-i pe spaniolă, franceză, maghiară și italiană. În toate cele 4 limbi diferă atât de mult și arată atât de bine pe tricou, încât le-aș purta și eu. Nu lansez niciodată un mesaj pe care eu nu l-aș purta. Pe astea abia aștept să le scot din țară. La export. :))
Cum a fost tranziția de la un proiect personal la un brand recunoscut pe piață? În ce momente simți că ți-a fost greu și cum le-ai depășit, concret?
– Naturală a fost tranziția. Nici nu am avut timp să simt când s-a întâmplat. Eram atât de acolo, înconjurată de prietenii care mă susțineau, de tribul care se tot mărea organic că nu știu cum am ajuns aici, aproape 5 ani mai târziu. Cred că m-am lăsat mult dusă de val fără să pierd însă direcția. Știu și acum foarte clar unde vreau să ajung. Nu deraiez.
Aș putea spune că perioada pandemiei a fost grea, pentru că munceam înzecit, constrânsă de restricții. Dar dacă ar fi fost altă conjunctură, poate nu eram aici. Deci, nu regret nimic. Nu simt că am făcut compromisuri, dacă nu mi-a plăcut o idee, o colaborare, o propunere, nu am făcut. Nu m-am gândit ulterior că am pierdut ceva, ba, din contră, cred că am ajuns aici fix pentru că am ales cum am ales.
Cum a evoluat business-ul în pandemie și post-pandemie? Poți să ne dai câteva cifre despre creșterea echipei tale, dar și a drive-ului creativ, în ultimii ani?
– Cum ziceam, cred în continuare că pandemia a ajutat businessul Tombabe. Era momentul în care toată lumea era închisă în casă și căuta motive de discuții. Și cum totul era în online, m-am bazat mult pe „fă-ți o poză cu tricoul ăsta, postează pe rețele, vezi ce zice lumea”.
Post-pandemie am realizat repede că nu mai pot fi creativă și conectată cu publicul dacă mă ocup de partea logistică. Așa că atunci a apărut Blanka. Care e și fotograf și se ocupă de tot ce înseamnă colete. După un an, a venit și Aida, pe customer service și design. Fiecare are o parte artistică și una concretă. Ca nu cumva să se plafoneze. Apoi, acum 2 ani, am deschis și magazinul fizic din Timișoara, cu Patricia și asociatele. Nu mi-am propus să fim doar fete, așa s-a nimerit. Dar cred că e și asta o demonstrație involuntară de forțe.
Cred că mai am nevoie mereu de suflu proaspăt în jur, ca să pot fi mereu în miezul a ceea ce se întâmplă. Să fiu relevantă, în ton cu vremurile, dar să păstrez o doză de sarcasm și ironie care mi se pare că îi definește pe cei mai înțelepți, ca să nu spun în vârstă. :))
Cum era: „Până nu se fac fake-uri după tine nu exiști?” Cum ai reușit să păstrezi autenticitatea și originalitatea produselor Tombabe pe o piață unde e așa multă sete de a „fura” modele, în loc să le plătești?
– O, da, se fac fake-uri după tricourile Tombabe. Suntem în plin proces cu o „entitate” care a copiat 1 la 1 vreo 40 de designuri de la noi sub pretextul, citez: “Da’ ce, noi nu putem face?”. Vreau să cred că dacă putea să facă oricine altcineva ceea ce am făcut eu cu Tombabe, ar fi făcut înaintea mea. Sau mai bine. Sau mai altfel.
În altă ordine de idei, tocmai pentru că respect atât de mult drepturile de autor, să dăm cezarului ce-i al cezarului, toate colaborările propuse de noi au fost remunerate, toate ideile au fost mereu recompensate, am lucrat mereu cu contracte, așa mi s-a părut corect. Poate și din cauza asta m-a deranjat atât de tare când alții m-au copiat fără să își asume.
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din experiența de a crea și gestiona un brand în România? Dacă ai putea oferi un singur sfat unui antreprenor la început de drum, care ar fi acela?
– CONSECVENȚĂ. O spun de fiecare dată. Am văzut atât de multe branduri bune care au murit pe limba lor. Au avut avânt inițial, bugete, concept, design, creativitate și au pierit pentru că s-au pierdut pe drum.
Micile sau marile inconveniențe fac parte din joc, un business e o joacă, dar serioasă. Iar faptul că nu renunți, nu te dai bătut, orice ar fi, spune despre tine ca om la fel de mult pe cât spune despre omul de afaceri și despre afacere în sine. Cine ar vrea să susțină o afacere care se dă bătută?
Cum îți menții creativitatea în fața rutinei – ai ritualuri sau metode prin care te reconectezi cu partea creativă, îți regăsești motivația și energia? Ce pași urmezi când „te blochezi”?
– Când mă blochez, când simt că nu mai am inspirație, caut în cărți, în filme, în viniluri. Dacă nu găsesc acolo, întreb publicul. De cele mai multe ori, de acolo vine salvarea.
Un exemplu concret e tricoul cu prosecco. Îmi doream mult un mesaj în direcția asta, tocmai pentru că îmi plăcea licoarea, dar oricât am încercat și singură, și cu prietenii, s-a lăsat așteptat. Așa că am lansat un concurs pe instagram: „Punem prosecco pe tricou?” Câteva sute de idei mai târziu, a venit și „tu ia-ți gândul, eu îmi iau prosecco”. Și deși erau multe idei foarte bune, eu în ăsta am crezut cel mai mult, pentru că era un mesaj pe care eu l-aș fi purtat, în consecință aș fi știut și cum să-l vând. Și vreau să cred în continuare că mi-am format cumva un simț pentru ceea ce ar putea să meargă. Trebuie să cred eu în el ca să pot fi relevantă, să nu (mă) mint.
Dacă ar trebui să te descrii printr-un mesaj de pe un tricou TomBabe, care ar fi acela?
– Futu-i, clar.
Spune-ne despre alte proiecte în care te mai implici. Ce mai face omul Ina și îi place, o hrănește, o bucură, o contrariază, o face să lupte și o împlinește?
– PopUp Shop – magazinul fizic deschis în Timișoara alături de alte 2 branduri locale e un alt proiect în sine. Cu totul luat de la zero. Cred că și acolo e mult potențial și cred că poate crește foarte mult. E work in progress.
Mai e și BookHub, clubul de carte care se întâmplă deja de 2 ani tot sub acoperișul Tombabe. Un alt trib, la fel de fain. De unde îmi iau multă inspirație și sistem de suport.
Și mai visez la ceva mare, care se va întâmpla cu siguranță la momentul potrivit. Cu de toate. Cu tot ce îmi place mie, la un loc. O să mă găsească el pe mine, îl aștept. Cred că am învățat să aștept ca ideile, și lucrurile, și oamenii să vină la mine, fără să forțez eu. O să râzi poate, dar din zecile de colaborări pe care le-am făcut la Tombabe, cred ca doar vreo 3-4 au fost la inițiativa mea. Pentru că îmi doream eu foarte mult tricou cu mesajul altcuiva, așa că am propus. Restul, toate cele mari, au venit ele la noi. De fiecare dată a fost un sentiment reconfortant și înălțător.
Când vine vorba de colaborări, ai lucrat și cu alți creatori de conținut sau artiști. Cum îți alegi partenerii de colaborare și ce criterii ai pentru astfel de parteneriate?
– Ziceam mai devreme că nu am prea făcut eu primul pas. Foarte rar îl fac. Las colaboratorii să mă „curteze”. Nu pentru că nu mi-ar plăcea să colaborez cu alte branduri, artiști, creatori, însă satisfacția e infinit mai mare când te validează cineva care e un exemplu pentru tine și vine și îți propune ție o colaborare. Și de obicei, la colaborări am spus de cele mai multe ori DA, pentru că ne-am identificat cu mai toate, venind cumva tot din trib. Criteriul e de cele mai multe ori simplu: ne place, facem. Nu ne place, ne mai auzim peste un an. Unele colaborări au luat naștere la a doua sau a treia încercare. Ca-n viață.
Din cele care se întâmplă, cele mai multe îmi provoacă infinită bucurie. Țin minte când a apărut David Popovici cu tricoul Tombabe în colaborare cu Hope & Homes for Children (o colaborare atât de la suflet) m-a sunat o foarte bună prietenă și mi-a spus „Mai sus de atât nu puteai să ajungi!”. Dar eu mă bucur cu fiecare persoană care poartă tricourile gândite de mine. Îți dai seama câți oameni relaționează cu ceea ce simt și gândesc eu? Asta e cea mai mare satisfacție. Și da, ne-au dat tag de la cei mai cunoscuți jurnaliști, la care mă uitam cu admirație infinită încă din facultate, primarul orașului în care s-a născut Tombabe, scriitori, muzicieni, actori, medici, arhitecți, designeri, politicieni, artiști, oameni cu și de influență, modele de urmat în viață, expați, mame, copii, amici, soți, bunici, colegi, verișoare, „e doar o prietenă” și lista poate continua la infinit.
Ce ai învățat despre tine ca persoană din această călătorie antreprenorială și creativă?
– Că pot orice. Nu merge asta, oricât aș încerca, fac altceva. Am luat-o o dată de la zero, pot să o iau și a doua oară. Multă lume mă întreabă care a fost investiția inițială. Zero. Atât a fost. Nu am lucrat de la început cu stocuri, făceam precomenzi. Cred că am citit cândva, pe undeva, că în primii 5 ani tot venitul se reinvestește într-un business, așa că până acum doar asta am făcut, am tot dublat comenzile anterioare. Vindeam 10 tricouri, următoarea comandă era de 20, și tot așa. Acum am ajuns la 5000 – 10.000 de unități pe comandă – și nici nu mai sunt doar tricouri, ci și accesorii – șosete, șepci, căni, până și covoare.
Cum zice și B.U.G. Mafia, „am ales să fac asta, altceva n-a fost”. Încă îmi doresc să pun versul ăsta pe tricou, mi-ar fi plăcut să-l fi gândit eu, dar, cum ziceam, am învățat să aștept. B.U.G. Mafia, te aștept :))
Care e cel mai POZITIV lucru din viața ta la acest moment?
– Oamenii. Oamenii din jurul meu. Din trib. Sunt persoane care m-au susținut din prima zi. Sunt și persoane care s-au alăturat pe parcurs. Fără oameni nu puteam. Fără clienți nu puteam în nici un caz să ajung aici. Fiecare în parte a avut un impact pozitiv. Chiar și cei care n-au crezut în business sau în mine. Ei m-au ambiționat și mai mult. Pentru că am simțit că am de demonstrat celor care chiar credeau în mine că cei care nu cred n-au dreptate. Are sens?
Care crezi că e cel mai POZITIV lucru din România la acest moment, poate chiar îngropat sub mult potențial nefolosit? De ce crezi că am avea nevoie să fim și mai bine?
– România e încă un teren virgin. E o țară (nu dați cu pietre) tânără. A început doar de curând să respire aer cu adevărat, să deschidă ochii, să prindă curaj și aripi. Încă poți inventa multe în România, poți face ce nu au mai făcut alții înaintea ta, e loc pentru toată lumea. Cred că putem să creștem și dacă ne uităm în ograda proprie, și dacă tragem cu ochiul în curtea vecinului. Poate e mai verde iarba acolo, dar ACUM cred că putem și noi. Orice.
Sursă foto: Ina Biebel/ rețelele de socializare Tombabe
