Într-un interviu publicat de Horia Ghibuțiu în cea mai recentă ediție a revistei newMoney, regizorul Andrei Șerban vorbește despre vârsta senectuții:
„Există un vechi proverb care sună cam așa: „Îmbătrânirea e obligatorie, maturitatea e opțională”. Ce pot înțelege din asta? A mă complăcea în a deveni mai infantil și vanitos, rigid și încăpățânat, cinic și lipsit de afecțiune tocmai la vârstă înaintată, când e de așteptat să ajung la o înțelegere mai adâncă a vieții, e de-a dreptul jenant.
Când am șansa să trăiesc în sfârșit mai liber de ego, nu doar gândindu-mă la mine însumi, ca să-mi fie mie bine și să culeg beneficii personale, ci, din contră, să ajung să doresc binele altora, să descopăr ce înseamnă să fii altruist, asta implică o stare nouă a ființei, un fel de a fi cu adevărat sensibil, generos, empatic. Sunt obligat să îmbătrânesc frumos ca să mă iubească nepoții.
În ziua de azi, între cinism și speranță – cele două atitudini care par să divizeze lumea în acest moment – eu aleg speranța.”
Andrei Şerban este unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru şi operă din lume, cu o carieră remarcabilă în Statele Unite şi Europa. A pus în scenă spectacole de operă și teatru în 39 de țări, a lucrat pe scene prestigioase, printre care Metropolitan Opera, Comedia Franceză, Opera din Paris şi din Viena, Teatrul Naţional din Londra, La MaMa Theatre și altele.
Andrei Şerban a preluat conducerea Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, în anii ’90, unde a montat spectacole de referinţă, precum „Trilogia Greacă” şi altele. După 32 de ani, revine să monteze piesa „Mary Stuart”, de Robert Icke, după Friedrich Schiller, anunța Teatrul Național București la finalul lunii septembrie.
Sursă imagine: Divanul Imaginar.
