Într-o sală de clasă, atenția copiilor e îndreptată spre o lămâie transformată într-o baterie care aprinde un LED sau spre o catapultă din bezele care aruncă mici „proiectile” peste bănci. Un amestec de uimire, curiozitate și fascinație se citește pe chipurile copiilor. Aceștia experimentează, pun mâna, greșesc, râd și învață ce înseamnă știința.
Acesta e meritul echipei Wow Lab, laborator de curiozitate care face educație științifică 100% prin experimente, nu prin lecții la tablă, în parteneriat cu școli, afterschool-uri, companii și ONG-uri. Trainerii, oameni cu background real în științe, vin direct în sălile de clasă cu materiale de lucru (fizică, chimie, astronomie, biologie, anatomie, prim ajutor sau matematică distractivă) și lucrează cu copiii de la 5 la 17 ani în programe gândite special pentru Școala Altfel, Săptămâna Verde, opționale săptămânale sau proiecte educaționale punctuale.
De peste 13 ani, astfel de momente se repetă pentru peste 30.000 de copii din România, din peste 150 de școli și instituții partenere, datorită unei echipe de 20 de traineri și unui portofoliu de peste 250 de experimente documentate și testate.
Wow Lab se descrie drept „primul laborator de educație științifică prin învățare experimentală din România”, dar, dincolo de etichete, esența constă în faptul că transformă o întrebare care se află des pe buzele copiilor – „De ce?” – în motorul principal al învățării.
„Este chiar esența demersului nostru educațional: să hrănim curiozitatea copiilor și să le oferim răspunsul la cea mai iubită întrebare a copilăriei”, spune Anca Tănăsescu, fondatoarea Wow Lab.
Abonează-te la newsletterul PozitiVești
„De ce?”, întrebarea care ghidează învățarea
Wow Lab s-a născut în 2013 la București. De atunci, a ajuns la zeci de mii de copii și la peste 150 de parteneri educaționali, de la școli private până la sălile de clasă din mediul rural. Pentru a-și defini felul de a lucra cu copiii, echipa a creat un concept propriu: DE CE?-ologia. „Am dezvoltat acest concept unic în România în 2013, pentru a exprima viziunea noastră asupra învățării prin joc și experiment, într-o formă autentică și relevantă pentru copii”, explică Anca Tănăsescu.
În spatele unei denumiri ludice, se află credința că întrebarea „De ce?” nu trebuie descurajată sau ignorată. „Ar fi util să lăsăm «de ce»-ul să ne ghideze uneori și în viața de adult. De multe ori nu îi oferim suficient spațiu, fiind prea ancorați în «trebuie». Însă «de ce»-ul deschide un spațiu de explorare, de acumulare de cunoștințe și experiențe noi. Iar noi vrem să le oferim copiilor acest spațiu prin experimentele științifice Wow Lab”.
Practica, veriga lipsă din școli
Dacă privești sistemul de învățământ doar prin prisma programei și a manualelor, e ușor să ajungi la concluzia că „nu se vrea” sau „nu se poate altfel”. Anca face însă o diferență importantă: „Știm că programa școlară este în urma vremurilor noastre și că nu prevede suficient spațiu și resurse pentru experimente și înțelegerea prin practică. Însă profesorii sunt primii care ne susțin și care își doresc să ofere copiilor cât mai mult”.
Din experiența Ancăi, nu profesorii sunt cei care pun frâne, ci timpul și resursele: „Cei mai mulți dintre cei cu care am interacționat sunt foarte implicați în relația cu copiii și contribuie inclusiv material, din salariul lor. Suntem impresionați de modul în care unii profesori își urmează menirea și nu se lasă îngreunați de problemele sistemului”.
În acest context, laboratorul mobil de științe devine o extensie firească a orelor obișnuite:
„Pe noi ne cheamă din dragoste pentru elevi și cu conștiința faptului că este nevoie de partea practică, de materiale cu care fiecare copil să lucreze și de un timp alocat special experimentelor, timp pe care ei nu îl au disponibil în programă. Astfel că noi venim și completăm partea aceasta în Săptămâna Altfel și Săptămâna Verde”.
Pentru mulți copii, fizica și chimia devin „materii grele” nu pentru că noțiunile ar fi dificil de înțeles, ci din cauza felului în care sunt predate. „Teoria le face grele atunci când este lipsită de practică, de legătura noțiunilor din manual cu viața reală. De aceea mulți copii au o reținere și nu doresc să urmeze cariere științifice”.
De aici și nevoia de programe complementare, care să aducă partea practică înapoi în viața copiilor, fără să concureze cu școala, ci să o completeze. Într-o lume ideală, atelierele de tip Wow Lab ar fi parte din orarul oficial al copiilor:
„Cred că un astfel de scenariu ar fi ideal, însă departe de a putea fi realizat. Schimbările în învățământ se fac greu, sunt multe etape de validare în schimbarea unei programe școlare și este necesar un efort de advocacy susținut. Nu avem încă acest tip de instrumente la îndemână și nu avem noi o astfel de putere de influență.”
Mai mult, contextul politic și instabilitatea din ultimii ani au îngreunat reforma învățământului. Deschiderea către colaborare există însă: „Sigur că suntem deschiși la o astfel de colaborare. Putem instrui învățătorii și profesorii de știință despre cum pot face experimente atractive la clasă, însă solicitarea ar trebui să vină dinspre Ministerul Educației și instituțiile statului.”
Cum arată o oră în care știința din manuale se află în mâinile copiilor
Atelierele Wow Lab nu urmează modelul demonstrației în fața clasei, la care copiii doar asistă. Se bazează pe „activități practice, în care fiecare copil are propriul set de materiale și își face singur experimentul, individual sau în echipe mici”.
„La Școala Altfel și Săptămâna Verde lucrăm cu copiii experimente tematice la alegerea școlii. De fiecare dată lucrăm ceva diferit, putem alege din mai multe discipline (chimie, fizică, biologie, anatomie, nutriție, ecologie) și adaptăm experimentele atât la nivelul de cunoștințe al copiilor, la vârsta și interesele lor, cât și la dinamica grupului.”
Lista de experimente preferate poate concura cu meniul unui parc de distracții: „De la catapulta din bezele, turnul de lichide colorate, pasta de dinți a elefantului, mâna lui Frankenstein până la motorul cu conductor de cupru, Genie in a bottle sau reacția semafor, toate experimentele sunt distractive și aduc entuziasmul pe fețele copiilor”.
Pentru copii, experiența este diferită prin conținut și atmosferă: «nu există presiunea notelor, a examenelor sau a urmăririi programei școlare. Putem lucra experimente diverse, pe diverse teme, iar abordarea este interdisciplinară”.
Oameni de știință în rol de facilitatori
Un ingredient important al Wow Lab este echipa. Trainerii sunt studenți, absolvenți sau profesioniști în chimie, fizică, biologie, medicină, farmacie sau cercetare, care aduc la clasă propriile experiențe.
„Cred că aduce mai multă expertiză, autenticitate, credibilitate și poate chiar inspirație. Ne dorim să fim și noi modele pentru copii, așa cum unora dintre trainerii noștri le-au deschis apetitul pentru știință profesorii lor din școală”, spune Anca.
În sala de clasă, rolul lor nu e să țină un monolog, ci să creeze un spațiu de explorare. „Abordarea noastră la clasă nu este de profesor (comunicare one to many), ci de facilitator (comunicare many to many), care stimulează copiii să observe, să investigheze, să colaboreze și să facă legături între diferite piese ale puzzel-ului pentru ca imaginea să fie completă la final de oră și măcar o noțiune științifică nouă să le fie descoperită.”
De ce a schimbat direcția: din B2C în B2B
Ca multe inițiative educaționale, Wow Lab a pornit de la ateliere pentru copii la care părinții îi înscriau direct. La un moment dat, însă, a devenit clar că modelul nu era sustenabil. „O decizie de business care a schimbat strategia de distribuție a fost trecerea de la modelul B2C la modelul B2B, care s-a dovedit a fi mult mai sustenabil”.
Astăzi, Wow Lab lucrează în cea mai mare parte a timpului doar business-to-business: „Asta înseamnă că nu organizăm cursuri deschise, deci nu putem înscrie copiii direct la noi. Lucrăm fie în parteneriat cu școli sau instituții, fie cu companii sau ONG-uri. În prezent, avem un portofoliu de peste 250 de experimente testate și documentate de noi, organizate în 14 module științifice tematice deosebite pe subiecte de interes pentru copii, cum ar fi «Chimia din bucătărie», «Știința detectivilor» sau «Medicina veterinară pentru copii».
Lucrăm cu formate diverse – de la ateliere pentru Școala Altfel și Săptămâna Verde și petreceri private pentru copii până la opționale săptămânale în școli internaționale și parteneriate corporate cu companii care își doresc să investească în educația științifică a copiilor.”
Există două excepții notabile, la granița dintre B2B și B2C: „Singurele produse B2C sunt petrecerile pentru copii organizate de părinți și cursurile de chimie experimentală pentru elevii de liceu, proiect de nișă, realizat în colaborare cu Politehnica București.”
Ce înseamnă „alfabetizare științifică” și de ce avem nevoie de ea
În discuția noastră, Anca scoate în evidență „alfabetizarea științifică”. Pentru ea, aceasta nu are legătură cu învățarea pe de rost a formulelor, ci cu felul în care un copil înțelege și filtrează lumea din jur:
„Un copil capabil să folosească și să înțeleagă noțiunile științifice pune întrebări, înțelege raportul cauză–efect, poate evalua dacă o informație e credibilă sau nu, testează pentru a înțelege și valida, acceptă că poate greși și învață din asta. La 9 ani un copil ar trebui să înțeleagă și să recunoască concepte cum ar fi densitate, reacții, energie, să facă legătura între experimente și situații viața reală.
La 14 ani gândirea devine mai avansată, copilul ar trebui să poată construi ipoteze, să înțeleagă variabilele și controlul în experiment, să pună sub semnul întrebării informațiile care i se prezintă (inclusiv de pe TikTok). Vorbim aici despre gândire critică.”
De ce contează alfabetizarea științifică în 10–20 ani? „Pentru că e nevoie să luăm decizii mai bune ca societate și să combatem dezinformarea și curentele anti-știință (vaccinuri, sănătate, nutriție, schimbări climatice). În plus, avem nevoie de profesioniști capabili să gândească critic și să inoveze, nu doar să execute”.
Frica de impostor: „Poate nu eu ar trebui să pornesc acest business”
Privind din exterior, ai putea crede că Wow Lab a fost construit de cineva cu un doctorat în științe sau de o profesoară cu ani de experiență la catedră. În realitate, cel mai dificil lucru pentru Anca nu a fost construcția businessului, ci confruntarea cu propriile îndoieli.
„Cel mai greu a fost să trec de propria mea teamă că poate nu eu sunt persoana cea mai potrivită să încep acest business. Am trăit o vreme sindromul impostorului, întrucât dintre toți colegii eu sunt singura care nu a absolvit o facultate științifică. Am o pasiune uriașă pentru experimente, însă viața m-a dus pe alte căi profesionale, astfel că am studiat și am lucrat mulți ani în marketing și comunicare.”
Primele validări au venit însă repede din partea celor pentru care făcea acest demers: „De la început, ideea a fost primită cu mult entuziasm de copii, de părinți și de școlile private cu care am colaborat. Astfel că în timp acest complex a dispărut”.
Un reper important pentru Anca este faptul că primul client al Wow Lab este încă alături de ei: „Sunt foarte bucuroasă că primul nostru client și cel mai vechi, școala IBSB (International British School of Bucharest) din București, este alături de noi din 2013. Este o mare onoare pentru noi să vedem că viziunea noastră este împărtășită de toți clienții noștri și că putem aduce bucuria descoperirii atâtor de mulți copii, în diverse contexte”.
Nesiguranța nu a dispărut complet nici după 13 ani pe acest drum, dar a devenit mai ușor de gestionat:
„Cu nesiguranța mă întâlnesc frecvent, întrucât nu pot ști cu siguranță care dintre deciziile zilnice sunt cele mai bune pe care le puteam lua. Certitudini putem avea doar după ce vedem rezultatul. Însă întotdeauna mergem spre o versiune mai bună a noastră și chiar dacă uneori primim și lecții de la viață, ele nu fac decât să ne ajute pe viitor”.
Trecerea de la job stabil la antreprenoriat educațional
Înainte de a construi Wow Lab, Anca a lucrat în mediul corporatist: „investiția inițială a fost suportată din salariul meu de corporatistă și până acum nu am beneficiat de creditare sau finanțare externă. Trecerea a venit treptat, am lucrat în paralel o perioadă bună de timp.”
A urmat apoi o perioadă dificilă, care a pus proiectul la încercare: pandemia. „Am avut în toți acești ani suișuri și coborâșuri, am trecut de pandemie cu greu, au fost 2 ani cu activitate minimă, la limita supraviețuirii”.
„Conștientizarea cu care rămânem este că societatea are în continuare nevoie, poate mai mult acum decât oricând, de copii care gândesc critic, care știu să obțină și să valideze informația într-un cadru de învățare semistructurat, iar noi punem umărul la această misiune cu toată convingerea. Și că indiferent cât de greu ne-a fost sau ne va mai fi din punct de vedere economic, educația rămâne o prioritate pentru noi toți.”
STEMplicity, o soluție pentru cei care nu își permit atelierele Wow Lab
Chiar dacă nevoia de educație științifică practică este evidentă, nu toate comunitățile își permit să plătească pentru ateliere recurente. „Singurul obstacol care apare în calea mai multor colaborări se rezumă în final la puterea de cumpărare a părinților, care în acele cazuri nu poate susține costurile acestor ateliere.”
Pentru a ajunge și la cei care nu-și permit astfel de programe, echipa a creat ONG-ul STEMplicity. „L-am înființat pentru a putea susține costuri mici sau ateliere gratuite. Misiunea lui este de a atrage finanțări pentru proiecte educaționale mari în țară dedicate comunităților defavorizate”.
Când situația privind competențele științifice devine o problemă la nivel de societate
Dincolo de poveștile de la clasă, realitatea statistică despre competențele științifice ale copiilor e îngrijorătoare. „Elevii români sunt cu ~15% sub media internațională la competențe STEM. 45% dintre ei nu ating nivelul minim de competențe științifice, adică nu înțeleg ce învață la școală, nu știu să recunoască fenomene științifice și să aplice cunoștințele în viața reală”, subliniază Anca.
„Privind în perspectivă, problema este structurală și societală. Copiii nu înțeleg conceptele științifice de bază, de multe ori învață mecanic, fără aplicabilitate, așadar nu dezvoltă gândire critică. Părinții și profesorii nu au suficiente pârghii pentru a face știința accesibilă, iar în clasă se confruntă cu lipsă de implicare, rezultate slabe, dezinteres.”
Școala oferă „multă teorie fără practică”, iar copiii se deconectează de la bucuria învățării. În același timp, rețelele de socializare amplifică curente pseudo-științifice: „Informația circulă rapid, dar capacitatea de a o evalua critic nu ține pasul. Crește dezinformarea și apar curente pseudo-științifice îngrijorătoare, cum ar fi că Pământul este plat sau vaccinarea este periculoasă.”
Ce a învățat Anca despre oameni, echipă și decizii
Pentru Anca, Wow Lab este o școală de business pe care o trăiește zi de zi. „Experiența în marketing m-a ajutat să definesc produsul și strategia de business, într-adevăr. Însă adevărata «școală de business» vine din viața reală și situațiile întâlnite zilnic. Am construit acest brand cu ajutorul profesioniștilor care s-au implicat, trup și suflet, la dezvoltarea lui.”
Despre echipă, Anca a învățat că valorile comune cântăresc mai mult decât CV-urile perfecte: „Atâta vreme cât avem o pasiune și valori comune, lucrurile merg foarte bine și avem rezultate. Suntem diferiți și asta face ca uneori să ne fie mai greu să ne înțelegem unii pe alții. Însă cu răbdare, empatie și recunoaștere pentru contribuția fiecăruia, reușim să rămânem uniți și să dăm tot ce este mai bun în echipă.”
Azi, Wow Lab face parte din programul MARC pentru afaceri cu impact social, implementat de Synerb și BCR Social Finance pentru a accesa fonduri private în viitorul apropiat. Obiectivul este ca portofoliul de experimente și module să ajungă la și mai mulți copii, inclusiv prin proiecte mari în comunități vulnerabile.
Mesajul Ancăi pentru cineva care vrea să pornească un business cu impact social în educație, dar ezită este acesta: „L-aș încuraja să înceapă chiar de acum, să creadă în ideea lui și să facă totul pas cu pas, validând produsul lui cu copiii (beneficiarii), părinții și profesorii. La fel de important, să se asocieze cu oameni valoroși, pentru că doar împreună ajungem departe, așa cum spune și proverbul african: «Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună».”
