Iulian Donici: „Sunt crescut între borcane de iaurt și planuri de investiții. M-am obișnuit să privesc realitatea în modul în care laptele fermentat devine brânză. Cu răbdare, cu bacterii bune și cu mult control. Poate de-asta mă frapează atât de tare boala colectivă în care ne zbatem: suntem infectați cu informație patogenă.
Știu, sună tare. Dar nu e o metaforă. Înțelegeți-mă, nu e vorba de filozofie, ci de observație practică. Așa cum o bacterie poate strica un lot întreg de lapte, o informație (dezinformare, manipulare, emoție virală) poate strica o minte. Sau o țară.
Informația nu mai e nutritivă
Multă vreme, am crezut că luptăm cu obstacole clasice: lipsa de fonduri, birocrație, crize economice. Azi cred altceva: adevăratul nostru adversar e supradoza de informație distructivă. E reclama care exploatează frica. E titlul senzaționalist care inflamează. E meme-ul care devine certitudine. Sunt „adevărurile” virale, care circulă mai repede decât o idee verificată vreodată.
Și ne slăbesc. Ne transformă în organisme obosite, anxioase, gata oricând să zicem „nu mai pot”. Nu pentru că viața e mai grea. Ci pentru că sistemul nostru cognitiv e într-o luptă permanentă cu conținutul digital care cere, zilnic, un tribut de atenție.
Și, așa cum laptele poate fi stricat de un microb, omul poate fi stricat de o idee. Și ca să produci iaurt curat, trebuie să ai grijă de fiecare etapă: sursa laptelui, temperatură, vase curate, timp, răbdare.
La fel și în gândire. Fără surse curate, fără temperatură emoțională controlată, fără igiena ideilor, creierul tău nu mai produce gând limpede. Produce panică, compulsivitate, haos. Adică exact ce se vinde bine.
Trei motive pentru care nu vedem asta?
- Suntem gazdele. Gândurile alea negre par ar fi chiar ale noastre.
- Mediul e invizibil. Ecranul pare inofensiv. Cuvintele par doar cuvinte.
- E prea greu să filtrăm totul. Epuizarea cognitivă e reală. Și exploatabilă.
Și totuși …
Eu cred că avem încă șanse. Cred că putem construi un „sistem imunitar” împotriva toxinei informaționale. Prin educație. Prin comunități vii. Prin adevăr spus blând, dar ferm, și prin vești pozitive. Poate sună naiv, dar prefer să fiu naiv cu principii, decât lucid și cinic.
P.S. Mulțumesc echipei PozitiVesti că m-a provocat să gândesc public.”
