Sportul românesc a făcut un pas important în consolidarea corectitudinii și a echității, odată cu înființarea primului Tribunal de Arbitraj Sportiv din România, o instituție modelată după faimosul Tribunal de Arbitraj Sportiv (TAS) din Lausanne, Elveția. Inițiativa este unică în peisajul juridic românesc și promite rapiditate și profesionalism în gestionarea disputelor sportive.
Ideea a pornit de la experți din lumea dreptului și generează deja un impact pozitiv pentru sportivi. Disputele care țin de dreptul sportului, judecate până acum de instanțele de drept comun, pot fi soluționate mult mai rapid de acest for. Din componența tribunalului care soluționează cauze fac parte șase arbitri profesioniști cu experiență în dreptul sportului. Președintele Tribunalului este Prof. Univ. Dr. Cristian Jura, care este arbitru și în cadrul Tribunalului pentru Arbitraj Sportiv de la Lausanne și aduce astfel multă expertiză, experiență și credibilitate. Primele două cauze judecate au fost soluționate foarte rapid, în 30, respectiv 50 de zile.
Ca să aflăm cum funcționează mai exact acest tribunal sportiv, i-am adresat câteva întrebări avocatului Sabin Gherdan, președintele Asociației Române de Arbitraj Sportiv, organizația pe lângă care funcționează Tribunalul Român de Arbitraj Sportiv. Un profesionist experimentat în domeniul arbitrajului sportiv, Sabin Gherdan a coordonat echipa de avocați care au susținut recent cazul gimnastei Anei Maria Bărbosu, reușind să obțină medalia de bronz de la Jocurile Olimpice din Paris pentru sportiva româncă.
La finalul articolului, veți găsi și perspectiva lui Ionuț Rada, fost jucător profesionist de fotbal la cele mai importante cluburi din România și în echipa națională.
– Sabin, de unde a plecat ideea unui Tribunal Sportiv în România și de ce este nevoie de așa ceva?
– Ideea ne-a venit ca o soluție la problemele pe care le întâmpinăm în România din perspectiva lipsei celerității cu care se soluționează litigiile de orice fel, inclusiv cele care țin de dreptul sportului. Practic un sportiv își permite să aibă maximum două litigii pentru că pe urmă i se termină cariera, atât de mult durează soluționarea unei spețe în cadrul unei instanțe de drept comun.
Iar pe lângă celeritate era nevoie de specialitate. În momentul de față este foarte greu pentru un judecător să țină pasul cu toate modificările legislative din dreptul sportului. Astfel venim și în sprijinul justiției române și o degrevăm de litigii care țin de acest domeniu.
În plus, există un trend internațional. Vedem astfel de tribunale specializate alcătuite din profesioniști și în țări precum Olanda sau Germania.
Tribunalul este înființat pe lângă Asociația Română de Arbitraj sportiv, al cărei președinte sunt eu, dar activitatea Tribunalului Român de Arbitraj Sportiv este independentă de activitatea asociației. Există un spațiu între cele două entități întocmai pentru ca Tribunalul să fie independent.
– Putem spune că T.R.A.S. este echivalentul T.A.S., dar în România?
– Da, am putea spune asta, chiar dacă este echivalentul TAS-ului mai mic pentru că noi suntem la început de drum, iar TAS are deja zeci de ani de activitate. Însă și ei au început prin afilierea unei singure federații. Noi ne propunem să deservim cât mai mult lumea sportului din România, indiferent că e vorba de sportivi, antrenori, cluburi sportive sau federații. Dar da, Tribunalul este pe același model ca TAS în mare parte.
– Care este modul de acces la acest tribunal și ce fel de cauze pot fi judecate aici?
– Prin clauză compromisorie. Adică înainte de a exista un litigiu părțile trebuie să convină ca orice litigiu dintre ele să fie soluționat de către Tribunalul Român de Arbitraj Sportiv. Asta se face pur și simplu printr-o actualizare a statutului unei federații, unde trebuie să se menționeze că „orice litigiu care decurge din ramura sportivă să fie soluționat de către T.R.A.S. Deocamdată avem această clauză în statutul Federației Române de Skandenberg-Armwrestling și în cadrul regulamentelor Federației Române de Automobilism Sportiv. Suntem în discuții și cu alte federații. Modul de acces la această jurisdicție este asemănător cu cel din fața Tribunalului de Arbitraj Sportiv – în cazul TAS orice federație care dorește ca litigiile să fie soluționate de acesta menționează în statut că „părțile se pot adresa Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne.”
Aici pot fi judecate cauze patrimoniale sau nepatrimoniale. Litigii de orice fel. Spre exemplu: nu s-au achitat sume de bani către sportivi, probleme cu legitimarea, chestiuni ce țin de regulamente, depunctări, etc. Mai puțin cele care prin lege sunt menționate exclusiv în competența instanțelor de drept comun sau în competența altor comisii, spre eemplu litigiile antidoping. Tot ce ține de Antidoping merge Comisia de Audiere a Agenției Naționale Anti Doping și mai apoi la Comisia de Apel a ANAD, noi nu putem judeca o astfel de cauză.
– Hotărârile T.R.A.S. pot fi contestate?
– Părțile pot contesta doar aspecte ce țin de procedură printr-o acțiune în anulare, dacă nu s-au respectat anumite principii fundamentale. Spre exemplu dacă un arbitru era incompatibil, s-a adus atingere ordinii publice românești, nu au fost citate părțile, hotărârea nu menționează data, locul și nu a fost semnată de arbitri. Deci doar aspecte procedurale, nu și de fond. Adică în cadrul T.R.A.S. părțile au la dispoziție un grad de jurisdicție, tocmai pentru a se soluționa cu celeritate aceste litigii de dreptul sportului, hot hotărârile fiind definitive și executorii.
***
Am vrut să aflăm și perspectiva unui sportiv, astfel că am discutat cu Ionuț Rada, fost fotbalist profesionist și actualmente mentor sportiv și fondatorul proiectului The Rada Way.
– Ionuț, crezi că înființarea acestui tribunal sportiv este o veste bună pentru sportivii din România?
– Cred că este important de văzut dacă sportivii, antrenorii sau cluburile vor avea de ales între a apela la arbitrajul TAS sau la arbitrajul TRAS. Mă gândesc aici mai ales la sportivii străini care s-ar putea să tindă să se adreseze unui tribunal internațional atunci când se confruntă cu o presupusă nedreptate. Dar da, înființarea unui Tribunal Român de Arbitraj Sportiv poate fi o veste foarte bună pentru sportivi din punct de vedere al costurilor sau al timpului de așteptare pentru soluționare. Una dintre problemele TAS era că întârzia destul de mult cu soluționarea cauzelor. Însă este deosebit de important ca hotărârile acestui nou tribunal sportiv românesc să rămână 100% obiective și imparțiale, iar motivările să fie profesioniste și convingătoare.
Înființarea T.R.A.S. este o realizare semnificativă pentru România în domeniul juridic, cu atât mai mult cu cât este rezultatul direct al implicării și dedicării unor specialiști din dreptul sportului. Pare a fi o veste excelentă pentru sportivii din România deoarece au acum la dispoziție un for dedicat soluționării rapide și echitabile a eventualelor dispute.
Sursă fotografie de cover: Freepik.com.
