Domnul Buckminster Fuller era în floarea vârstei când s-a gândit să-și curme viața. În acel an își pierduse fiica și fusese concediat din funcția de președinte al unei companii de construcții. Ani de zile a fost chinuit de teama de eșec, care devenise o realitate până la urmă. Fără un viitor asigurat, a decis să se arunce de pe un pod în lacul Michigan, astfel încât familia sa să profite de pe urma asigurării de viață.
Dar în acele ultime clipe a realizat un lucru atât de important, încât i-a schimbat întreaga viață: dacă era pregătit să moară înseamnă că nu mai avea nimic de pierdut și putea să-și privească propria viață ca pe un experiment în care trăiește fără frică de eșec. Bucky, așa cum era cunoscut pentru prieteni, a devenit unul dintre cei mai productivi oameni de știință ai secolului XX. A publicat peste treizeci de cărți, a proiectat cupola geodezică și a schimbat milioane de vieți prin metoda care îi poartă numele, adică un plan de bătaie pentru cei care vor să-și învingă teama de eșec.
Imaginează-ți că TU ești de fapt două persoane
În esență, ce a făcut Bucky în acel moment de cumpănă a fost să-și imagineze că își va trăi viața din perspectiva a două persoane. Era „Omul de știință”, care acum avea toată viața la dispoziție pentru a pune la cale experimente – și era „Operatorul”, cel care urma să efectueze aceste experimente.
Această mentalitate de a te imagina ca fiind două persoane în același timp, una fiind cea care planifică și cealaltă fiind cea care pune în practică, a primit sprijin științific ulterior.
Daniel Kahneman, în cartea „Gândire rapidă, gândire lentă”, face distincția între două sisteme de gândire: Sistemul 1, care este rapid, intuitiv și emoțional și Sistemul 2, care este mai lent, deliberativ și rațional. Sistemul 1 este în control atunci când te legi la șireturi fără să te gândești sau când pășești instinctiv peste o baltă de pe un trotuar din oraș. În schimb, Sistemul 2 operează atunci când creierul încearcă să rezolve probleme puțin mai complicate, cum ar fi să îți găsești prietenul într-o mulțime de oameni sau să parchezi mașina pe unul dintre puținele și îngustele locuri de parcare din orașul supra-aglomerat.
Despre un astfel de sistem de gândire vorbește și psihologul Steve Peters în cartea „Paradoxul Cimpanzeului”. Creierul nostru este împărțit în două părți distincte, spune el: una este partea „umană” sau rațională, care gândește și acționează pe baza faptelor, iar pe cealaltă o numește „cimpanzeu”. Cea de-a doua nu este nici bună, nici rea, dar acționează pe baza instinctelor, a emoțiilor și a sentimentelor. Nu te poți lupta cu cimpanzeul, pentru că este de cinci ori mai puternic decât partea rațională din mintea umană. Dar îl poți asculta și poți negocia cu el, asigurându-te, spre exemplu, că atunci când cineva te blochează în trafic reacția vine din partea rațională a creierului, nu din cea emoțională.
Ray Dalio numește acest sistem „cei doi tu” și te provoacă să îți imaginezi că există doi „tu”. Adică tu (1) în calitate de proiectant și supraveghetor al planului de realizare a obiectivelor și tu (2) în calitate de operator pentru a atinge acele obiective. Practic tu (2) ești o resursă pentru a obține ceea ce ai planificat tot tu (1).
Cum putem pune metoda Bucky în practică
Spre exemplu, să spunem că ești un scriitor și îți setezi ca obiectiv scrierea unui roman care să se vândă într-un milion de exemplare în România. Greu obiectiv ți-ai ales, dar de dragul argumentului, hai să vedem cum poți aplica metoda Bucky.
Operatorul din tine începe să acționeze pentru a atinge obiectivul stabilit de planificator. Scrii o carte excelentă, dar nu se vinde. Ei bine, în loc să renunți la scris, planificatorul din tine reanalizează în mod obiectiv planul pe care l-ai setat și acceptă că problema nu este scrisul, ci vânzarea. Și atunci trebuie să te adaptezi, eventual să înveți marketing sau să apelezi la ajutorul unor oameni pricepuți, astfel încât să realizezi un produs mai bun și să îți promovezi mai bine următoarele scrieri. Acesta este un exemplu foarte simplificat, dar atinge aceleași mijloace pe care Bucky le-a găsit atât de puternice: transformarea eșecului în învățare.
Iată cinci principii prin care poți aplica metoda Bucky în viața ta
UNU: Tratează eșecul ca pe un feedback, nu ca pe o catastrofă. Fiecare greșeală sau obstacol este o lecție valoroasă. Poți încerca să îți oferi feedback o dată la 90 de zile. Rolul tău în aceste 90 de zile este pur și simplu să pui în practică planul. Dacă încerci să pornești o afacere și îți dai seama că nu este pentru tine sau că piața este prea mică, acesta este pur și simplu un semnal că e nevoie să-ți revizuiești obiectivele pe termen lung și să vii cu un nou plan. Cele 90 de zile nu sunt pierdute pentru că ai dobândit experiențe valoroase care pot fi puse în practică în proiecte viitoare.
DOI: Permite-ți să ai opinii flexibile. Fii deschis la schimbare și adaptează-te rapid. Menținerea unei minți deschise îți permite să primești și să integrezi noi informații, ajustându-ți abordarea în mod constant. Spre exemplu, un antreprenor bun se răzgândește rapid când vede că planul inițial nu funcționează. Dacă îi spui ceva care să-i schimbe opinia, nu se simte afectat în orgoliul său doar pentru că a făcut o investiție anterioară, ci pur și simplu își reconsideră poziția. I-ai oferit un avantaj pe piață și face tot posibilul să profite de această nouă informație sau oportunitate.
TREI: Concentrează-te pe punctele tale forte. Valorifică la maximum ceea ce faci bine. Dacă excelezi în comunicare dar nu și în analiza datelor, ar trebui să te concentrezi pe maximizarea abilităților tale de comunicator. Lasă sarcinile analitice celor care sunt mai pricepuți în acel domeniu.
PATRU: Cunoaște-ți foarte bine riscurile. Identifică cu atenție ce îți permiți să pierzi și nu te aventura dincolo de asta. Înainte de a te alătura unui proiect nou, întreabă-te ce ești dispus să pierzi. Asta îți va permite să stabilești niște limite clare și să minimizezi impactul negativ al unui potențial eșec.
CINCI: Lasă-te condus de proces, nu de rezultat. Procesul este cel care te va duce mai departe, nu rezultatul. Disciplina de a urma un proces sistematic înseamnă mai mult decât atingerea unui obiectiv specific. Acest principiu este valid și este demonstrat de secole în știință, unde procesul riguros de testare și eroare duce adesea la noi descoperiri. De exemplu, un cercetător care testează diverși compuși pentru a dezvolta un nou medicament va învăța din fiecare test, indiferent dacă acesta reușește sau eșuează să producă rezultatul dorit. Thomas Edison obișnuia să spună că nu a eșuat, ci doar a identificat 10.000 de modalități care nu funcționează.
Prin aplicarea acestor cinci principii, oricine poate să își transforme abordarea față de viață și muncă, adoptând o mentalitate care favorizează creșterea, adaptabilitatea și inovația continuă. Metoda Bucky nu este doar o strategie de gestionare a eșecului, ci o filosofie de viață care încurajează curajul de a experimenta și de a învăța constant din fiecare experiență.
Cum ar fi să ne schimbăm perspectiva asupra eșecului, să îl privim nu ca pe un sfârșit, ci ca pe un început? Haideți să fim curajoși, să experimentăm, să inovăm și să transformăm fiecare moment de îndoială într-o sursă de inspirație. Așa cum Bucky a făcut dintr-un posibil final tragic un nou capitol fascinant, și noi putem folosi fiecare moment de eșec ca pe o oportunitate de creștere.
Fotografie de copertă realizată de Andrei Tanase.
