Via Transilvanica este un traseu impresionant de 1.400 de kilometri, inițiat de frații Alin și Tibi Ușeriu, care traversează unele dintre cele mai spectaculoase peisaje și localități istorice din România. Acest proiect ambițios promovează patrimoniul natural și cultural al țării, oferindu-le turiștilor o modalitate inedită de a explora natura și istoria, dar și de a revitaliza comunitățile locale, mai ales cele din mediul rural.
Cunoscut și ca „Drumul care unește”, proiectul a atras deja mii de pasionați de drumeții și iubitori de natură, devenind rapid un simbol al turismului sustenabil și al responsabilității sociale. În plus, traseul are un impact pozitiv uriaș asupra comunităților locale și la dezvoltarea economică a zonei.
Via Transilvanica nu este doar o oportunitate de aventură, mișcare și sănătate, ci și un agent al schimbării pozitive, un motor al revitalizării satelor din România. Alin Ușeriu dezvăluie în acest interviu secretele care au transformat un vis aparent imposibil într-o realitate care aduce oamenii împreună și creează bunăstare.
– Alin, ce înseamnă acest proiect pentru tine?
– La nivel personal, acest proiect este cel mai frumos vis posibil. Să reușești, după mai bine de 20 de ani de activitate organizațională, să faci un proiect care să aibă sens și un real impact asupra atâtor oameni, este ceva ce greu îți poți imagina.
Via Transilvanica a apărut după mulți ani și proiecte de mediu, educaționale, culturale, sociale și de sport, pe care Tășuleasa Social le-a realizat din anul 2000 și pe care continuă să le desfășoare. Deci Via Transilvanica reprezintă toate valorile organizației noastre la un loc, într-un proiect devenit național. Că e vorba despre grija față de natură, implicarea comunităților locale, educația cu privire la un anumit tip de turism în tihnă, dragostea de țară, toate se găsesc adunate la un loc, în ceea ce înseamnă Via Transilvanica.
Noi am lansat ideea proiectului în 2018, când am considerat că am ajuns la o anumită maturitate organizațională, care să ne dea curajul să facem un drum de 1.000 de km care să traverseze țara. Atunci am estimat că ne va lua cel puțin zece ani să finalizăm amenajarea unui asemenea traseu, cu tot ce implica infrastructura lui, căreia noi i-am adăugat elementul bornelor kilometrice din andezit, fiecare sculptată altfel, de către artiști români și internaționali.
– Cum aduni atâția oameni să investească într-un vis?
– Comunitatea oamenilor drumului, așa cum îi numim noi pe toți cei care s-au implicat într-un fel sau altul în acest proiect, ne-a depășit orice așteptare. În 2022 am lansat oficial traseul, care măsoară 1.400 de km, nu 1.000, și deja avem mii de drumeți din toată lumea care umblă pe cărare. Este cu adevărat miraculos.
– Ce impact are această inițiativă în comunitate?
– Via Transilvanica ajunge în peste 400 de comunități locale, în cea mai mare parte sate, iar multe nici nu apăreau pe vreo hartă înainte. În fiecare dintre aceste sate, oamenii locului s-au apucat să ofere câte ceva, să-și facă punct gastronomic local, să ofere o cameră pentru drumeți, să-și vândă produsele tradiționale, să ofere servicii de care ar avea nevoie un drumeț.
Impactul e incontestabil, când te gândești că unii ne scriu și ne spun că, dacă nu era Via Transilvanica, intrau în faliment. Că oamenii sunt interesați să găsească forme legale de a putea oferi aceste servicii. Că sate aproape abandonate devin din ce în ce mai populate, iar acolo apar oportunități de dezvoltare economică, este extraordinar. De curând, am trecut pragul simbolic de 100 de drumeți care au parcurs traseul integral, de la Putna la Drobeta-Turnu Severin.
– Pentru cine este recomandat acest traseu? Este un traseu transformator, de autocunoaștere, anduranță și testare de limite?
– Acum, despre valoarea „transformatoare” a traseului, eu nu aș spune asta. Cred că un astfel de drum poate fi vindecător, dar fiecare îl trăiește altfel și poate nici nu-i bine să pleci la drum cu anumite așteptări în acest sens.
Noi ne-am gândit că mersul pe jos ar trebui să fie accesibil aproape oricui. Tocmai aceasta a fost ideea, nu de a construi un traseu dificil care să-ți testeze aptitudinile fizice, ci un drum pe care să-l parcurgi în egală măsură cu mintea și sufletul. Deci, din acest punct de vedere, recomand Via Transilvanica oricui este dispus să-și deschidă inima și să-și ia răgazul de a lua țara la pas, să lase prejudecățile în urmă și să-și schimbe perspectiva.
Desigur, traseul este recomandat și bicicliștilor. Vara aceasta am lansat un Ghid al Bicicliștilor, care seamănă cu cel al drumețului, dar adaptat la nevoile celor care călătoresc pe două roți. Eu sper ca în curând să avem și un ghid ecvestru (plus toată infrastructura necesară). Sunt foarte multe de făcut pe Via Transilvanica, încă!
– Cum să învățăm de mici să iubim și să respectăm natura și ce putem face pentru a o proteja?
– Tășuleasa Social are o activitate de peste 24 de ani. Am început cu programe pentru tineri: împăduriri, tabere, proiectul „Pădurea Pedagogică” etc. Zeci de mii de tineri. Deci, întotdeauna am crezut că la cei mici, care se vor face oameni mari, găsim schimbarea de mentalitate. Eu am spus mereu că există oarecum o rețetă: 30% cei șapte ani de acasă, 30% școala, 30% organizația sau grupul de apartenență, anturajul și 10% ceva ce e al fiecăruia. Noi am venit cu soluții de mult timp. Cine are urechi, să le asculte.
– Aveți povești interesante de la participanți?
– Primesc mesaje aproape în fiecare zi. Mă întâlnesc cu drumeți aici în campusul de la Tășuleasa Social. Am auzit atâtea povești faine, oameni care au plecat din țară încrâncenați, să-și găsească un viitor mai bun în altă parte, dar s-au întors pentru că există Via Transilvanica. Oameni care și-au dat demisia de la un job care îi făcea nefericiți și au umblat două luni pe Via Transilvanica.
Unii au lăsat în testament să fie parcurs traseul în întregime de către moștenitori, pentru a culege toate ștampilele în Carnetul Drumețului. Pentru oamenii ăștia am făcut acest proiect și când îi întâlnești, îți dai seama că proiectul e mult mai mare decât tine. Și ce bucurie că ei există, dacă nu umbla nimeni pe cărare, nu avea niciun sens. Dar așa, în fiecare zi ne amintim că drumul care unește a fost un proiect așteptat și de români, dar și de străini.
– Cum ai reușit să faci atât de cunoscut acest traseu și ce au făcut autoritățile locale pentru a vă ajuta?
– Pentru a putea să amplasăm niște pietre de hotar din andezit din kilometru în kilometru, pe o distanță de 1.400 de kilometri prin țară, a fost bineînțeles nevoie să colaborăm cu instituții și autorități publice. În primul rând, a fost nevoie să-i convingem de potențialul proiectului.
Am folosit Bistrița-Năsăud ca exemplu, pentru că aici, la noi acasă, ne-a fost cel mai simplu să operăm. Apoi, încet încet, administrațiile publice s-au convins că Via Transilvanica ar putea să fie un proiect important, de care aveam nevoie. Am lucrat cu 107 unități administrative teritoriale (primării din sate, comune, orașe), plus consilii județene și alte instituții, pe o birocrație pe care a trebuit aproape să o inventăm noi, pentru că nu există un model legislativ la nivel național pentru trasee cu acest profil.
Apoi, a fost necesar să ne asigurăm că traseul trece doar pe drumuri publice. Nu a fost simplu, dar am reușit să facem toate acestea în nici cinci ani de zile. Din 2022 de când am lansat traseul finalizat, lucrăm în continuare la îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii. Drumeții care merg pe Via Transilvanica au nevoi specifice, poate că nu eram obișnuiți cu ei înainte de Via Transilvanica, dar acum nu avem de ales. Comunitățile locale observă pe propria piele și învață ce ar trebui să facă, de exemplu să deschidă puncte gastronomice locale, care cu siguranță s-au înmulțit de când cu Via Transilvanica.
– Are turismul din România șanse să se dezvolte?
– Sunt multe lucruri de îmbunătățit și pus la punct. Noi avem o strategie pentru douăzeci de ani, adică totul e „de cale lungă”. Noi sperăm că Via Transilvanica este un exemplu. Mai ales că acum nu mai avem cum să „ne ferim” de ea. Este un proiect național și trebuie să avem cu toții grijă de el.
Turismul are o șansă mare în România, dar, cum spuneam, trebuie să ne schimbăm perspectiva. Turismul pe Via Transilvanica nu e un turism de petrecere. E turism în tihnă. Poate că nu putem concura cu orașele noastre la nivel european, dar cu siguranță natura este încântătoare, iar peisajul rural din România este unic în lume. Și nu o zicem noi așa, chiar am primit un premiu Europa Nostra pentru Patrimoniu în 2022. Și apărem în publicații internaționale, în topul celor mai frumoase locuri din lume. Am avut un billboard în Times Square vara aceasta. Vestea drumului circulă!
Vești bune! Începând cu 8 noiembrie, poți viziona „Apă și talpă”, filmul documentar românesc ce urmărește povestea lui Tibi Ușeriu și a altor opt alergători care au parcurs 1.400 de kilometri pe Via Transilvanica în doar 25 de zile.
*Sursă fotografii: Via Transilvanica și arhiva personală a lui Alin Ușeriu.
