Trăim într-o lume în care sistemul de educație este la o răscruce. Piața muncii cere din ce în ce mai mult autonomie și competențe pe care abia începem să le explorăm în mediul educațional. Problema este că sistemul actual rămâne blocat în metode și practici vechi, depășite. În esență, predarea a devenit un proces unidirecțional, unde cei care predau transmit informații, iar cursanții sunt așteptați să le absoarbă pasiv, fără prea multă implicare activă
Educația ca un drum cu dublu sens
Dar cum putem schimba asta?
Cred cu tărie că procesul de predare trebuie să fie un drum cu dublu sens. A învăța și a preda nu sunt activități separate. Așa cum spunea Phil Collins, „In learning you will teach, and in teaching you will learn.” Această idee, deși simplă, reflectă profund teoria constructivistă dezvoltată de Piaget și Vygotsky. Conform acestei teorii, învățarea nu este un proces pasiv de absorbție a informațiilor, ci unul activ de construire a cunoștințelor. Cursanții nu doar memorează fapte și cifre, ci rearanjează și aplică informațiile într-un context relevant pentru ei.
Atunci când predăm, nu oferim doar răspunsuri, ci creăm spații în care întrebările devin mai importante decât soluțiile. Când un profesor predă o lecție, el este provocat de întrebările cursanților, iar această provocare îi deschide noi perspective și îi oferă ocazia să învețe la rândul lui. Acest ciclu continuu de predare și învățare este ceea ce face cu adevărat valoroasă relația profesor-cursant.
De ce nu mai funcționează sistemul de educație astăzi?
Sistemul actual este construit pe o paradigmă de conformitate și memorare. Încă ne bazăm pe metode tradiționale care au fost eficiente în trecut, dar care astăzi nu mai răspund nevoilor societății contemporane. Curajul de a schimba înseamnă să fii dispus să renunți la confortul metodelor vechi și să îmbrățișezi noi abordări educaționale care să stimuleze gândirea critică și creativitatea.
De exemplu, dacă ne concentrăm doar pe transmiterea de informații și testarea standardizată, pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important: dezvoltarea gândirii critice și adaptabilitatea. Cursanții trebuie să fie pregătiți să gândească independent, să rezolve probleme complexe și să colaboreze interdisciplinar – competențe cerute de piața muncii moderne.
Educația pentru sustenabilitate: O schimbare de paradigmă
Un alt aspect esențial al procesului educațional modern este integrarea sustenabilității. Sistemul nostru educațional trebuie să pregătească cursanții nu doar pentru carierele lor, ci și pentru a deveni cetățeni responsabili, capabili să înțeleagă și să contribuie la rezolvarea provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice și inegalitățile sociale. Educația pentru sustenabilitate trebuie să includă auto-direcționarea învățării, colaborarea și interdisciplinaritatea. Doar astfel putem forma profesioniști care să fie adevărați agenți ai schimbării.
Rolul profesorilor în educația modernă
În sistemul educațional de astăzi, profesorii au un rol mult mai complex decât acela de simpli furnizori de informații. Ei sunt mentori, facilitatori și ghizi. Când un profesor reușește să conecteze conținutul predat cu realitatea cursanților săi, atunci creează experiențe de învățare memorabile. De exemplu, în loc să predăm doar concepte abstracte, putem provoca cursanții să aplice aceste concepte în proiecte reale, să colaboreze cu colegi din alte domenii și să își dezvolte propriile soluții la probleme globale.
Soluția la problema sistemului educațional de astăzi nu este simplă, dar un lucru este clar: trebuie să ne îndepărtăm de sistemele care pun accentul pe memorare și conformitate. Trebuie să începem să construim programe educaționale care să încurajeze autonomia, gândirea critică și interdisciplinaritatea. Așa cum am văzut în numeroase proiecte de sustenabilitate la EFdeN, succesul vine atunci când tinerii sunt implicați activ în procesul de învățare și au oportunitatea de a colabora pentru a rezolva probleme reale.
Concluzie: A fi profesor într-o lume în schimbare
A fi profesor nu este doar o formă de transfer de cunoștințe; este despre a cultiva minți care să poată inova și să se adapteze. Profesorii moderni trebuie să fie mai mult decât simple surse de informații – trebuie să fie ghizi care să inspire curajul de a schimba și de a gândi diferit. Și acest curaj este esențial într-o lume în care sustenabilitatea și inovarea devin priorități din ce în ce mai urgente.
Așadar, provocarea pe care o lansez este aceasta: cum ne putem asigura că, în calitate de profesori și mentori, nu predăm doar informații, ci și abilități care să ajute cursanții să navigheze o lume în continuă schimbare? Dacă răspunsul vine prin curaj, inovație și o abordare educațională modernă, atunci avem șanse reale să transformăm educația într-un catalizator pentru un viitor sustenabil.
