Castorii au dispărut din România de peste 100 de ani. Liviu Ungureanu, ranger la Fundația Conservation Carpathia, lucrează din 2019 să-i aducă înapoi în râurile din sudul Munților Făgăraș. Nu e o muncă spectaculoasă — înseamnă nopți petrecute pe malul apei, monitorizare și multă răbdare. Dar rezultatele se văd.
Castorul cel mai mare rozător din Europa, ajunge până la 30 de kilograme, are dinți portocalii, nu albi ca în reclama la pasta de dinți. Dar puterea lor reală nu e în dinți, ci în ceea ce construiesc. Un baraj de castor dă viață unui întreg ecosistem în jurului lui. De-asta cercetătorii numesc castorii „specii cheie” — adică animale a căror prezență schimbă totul în jur. Acolo unde intră un castor, apar păstrăvi, broaște, păsări de apă, insecte, plante. Un singur animal reconstruiește o lume întreagă.
Pentru a documenta acest material, echipa PozitiVești a petrecut două zile în munți alături de Liviu și echipa Conservation Carpathia. Așa am reușit să înțelegem mai bine cum se reconstruiește, bucățică cu bucățică, o lume sălbatică complet nouă.
Oamenii care refac natura
Să reconstruiești un ecosistem degradat timp de zeci de ani este o muncă de o complexitate uriașă, care cere un ingredient tot mai rar în ziua de azi: răbdarea. Când plantezi o pădure nouă, rezultatele majore încep să se vadă abia după 15 sau 20 de ani. Însă munca celor 160 de oameni de la Conservation Carpathia demonstrează că efortul dă deja roade spectaculoase.
Fundația a plantat peste 5 milioane de puieți, a readus în libertate zimbri și castori și a cumpărat peste 27.000 de hectare de pădure pentru a le proteja de tăieri ilegale.
În jurul proiectului Carpathia circulă uneori narațiunea: „vin străinii și ne cumpără munții”. În realitate, povestea este una profund umană. Totul a pornit de la biologul austriac Barbara Promberger-Fuerpass și silvicultorul german Christoph Promberger. Cei doi au venit în România în anii ’90 pentru un proiect de cercetare a lupilor, s-au îndrăgostit de Carpați, s-au căsătorit și s-au stabilit definitiv aici. Când au văzut tăierile masive de după 2005, au realizat că cercetarea nu mai e de ajuns dacă pădurea dispare.
În 2009, au înființat Fundația Conservation Carpathia, reușind să convingă mari filantropi internaționali de mediu să finanțeze salvarea munților noștri. Miza lor nu este însă proprietatea privată sau exploatarea. Planul asumat, transparent și semnat al fundației este ca toate aceste de hectare cumpărate și reîmpădurite să fie donate înapoi Statului Român. Condiția este una singură: ca statul să aprobe înființarea Parcului Național Munții Făgăraș, garantând că aceste păduri vor rămâne pe veci în patrimoniul public, protejate prin lege pentru generațiile viitoare. Practic, inițiativa aduce zeci de milioane de euro din afară pentru ca România să rămână cu pădurile intacte și cu un motor economic uriaș pentru turismul local.
De ce contează castorii?
Liviu Ungureanu e ranger și specialist în reintroducerea castorilor la Fundația Conservation Carpathia — organizația care vrea să construiască cel mai mare parc național acoperit de păduri din Europa, în sudul Munților Făgăraș.
„Când m-am alăturat echipei eram al 53-lea, parcă. Acum suntem 160. Am lucrat prima dată ca ranger în echipa de monitorizare faună, practic doi ani de zile am bălăurit pe toate culmile și pe toate văile de-aici. Și a fost perioada în care am cunoscut efectiv terenul, pentru că îmi și place să mă duc pe cărările astea neumbate și unde vedeam o potecă de animale ziceam «hai pe-aici, să vedem unde duce». Și apoi în 2019 am trecut pe partea de castori, pe proiectul de reintroducere.”
Liviu a preluat proiectul de reintroducere a castorilor în Munții Făgăraș, având ca obiectiv inițial aducerea a 90 de exemplare. Deși dispăruseră din România de peste un secol, acești ingineri ai naturii sunt „specii cheie”. Un singur baraj ridicat de un castor schimbă radical totul în jur: generează viață, transformă microclimatul și atrage păstrăvi, broaște, păsări și insecte.
„Când am avut primii pui de castor născuți în libertate, am fost foarte fericiți. S-au adaptat, s-au înmulțit și au început să-și extindă teritoriile”, povestește Liviu.
Schimbarea mentalității prin educație
Munca de ranger nu este lipsită de provocări sau mituri locale hazlii — cum este cel al sătenilor convinși că fundația parașutează vipere din elicopter. Tocmai de aceea, Liviu își petrece acum o bună parte din timp și în departamentul de educație. Prin programe precum Junior Ranger sau Adoptă un colț de natură, copiii din comunități învață direct pe teren să iubească și să protejeze natura.
Sunt mulți oameni, precum Liviu Ungureanu, care petrec nopți întregi pe malurile râurilor pentru a monitoriza castorii, iar datorită lor un vis poate deveni realitate: un „Yellowstone al Europei” chiar la noi acasă, un loc unde natura își recâștigă drepturile, generând în același timp prosperitate și locuri de muncă pentru comunitatea locală.
