Puterea exemplului
Pentru mine, adevărații eroi sunt aceia care își asumă un angajament față de societate.
Oameni care simt nevoia de a transmite, prin puterea exemplului, speranța că munca cu sens poate sta la baza devenirii noastre. Unul dintre acești oameni, pentru mine, este Dragoș Pătraru.
Când eram copil, obișnuiam să urmăresc emisiunea Starea Nației, împreună cu tatăl meu. Poate au fost zeci sau chiar sute de seri în care îl ascultam vorbind. Trăiam un amestec de speranță și frustrare, un contrast între lucrurile care nu se întâmplă mereu așa cum ne-am dori și între curajul lui Dragoș de a le spune pe nume. Hotărârea de a nu împacheta adevărul într-o formă plăcută, ci de a-l pune în fața ta, crud și imposibil de ignorat.
Tatăl meu se concentra mult asupra aceluiași curaj: dorința de a fi, de a face mai mult și de a ridica oamenii din jurul lui odată cu propria devenire. Multe dintre trăsăturile lui Dragoș le regăseam la tata, iar asta îmi întărea dorința de a deveni un om cel puțin la fel de curajos precum erau ei în ochii mei.
Pași spre devenire
Din acest model s-au născut valorile după care mă ghidez și astăzi. Valori care mă ajută, la fel cum menționează și Dragoș de multe ori, să mă concentrez pe binele pe care putem să-l facem. Chiar și în cele mai grele momente, să privim viața dintr-o perspectivă pozitivă.
Am învățat, pe canapea lângă tata și mai târziu muncind alături de el, că societatea are nevoie să contribuim, să muncim, să susținem oamenii ca Dragoș, și în cele din urmă, să devenim unul dintre ei.
Ani de zile am visat să-l pot ajuta într-o zi și am muncit cu această credință. Știam că pentru asta va trebui să plătesc un preț onest al muncii. Am citit, am învățat, mi-am construit drumul în software engineering și m-am văzut întotdeauna ca un om al oamenilor. Am căutat să dăruiesc și să mă înconjor de oameni alături de care să cresc.
Am realizat, în timp, că multe dintre fricile noastre își au rădăcina în lipsa de pregătire. De multe ori, oamenii nu fac următorul pas nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu s-au antrenat suficient cu ei înșiși încât să-l facă fără teamă. Dar când te pregătești cu adevărat și accepți că va fi nevoie să faci zeci de pași greșiți până la primul corect, începi să miști lucrurile.
Ani întregi m-am pregătit pentru astfel de momente, acelea în care pot să mă pun, cu toate resursele mele, în slujba altora. Și privind viața din această perspectivă, am înțeles că vreau să-mi asum un rol civic.
Când am crescut, am început să fac parte din comunitatea pe care Dragoș a construit-o. Am sprijinit-o prin resursele mele și am dus mai departe valorile în care credeam. Acum câțiva ani, am fost prezent la Cărturești Carusel când a lansat cartea „Atenție cu intenție”.
Am simțit atunci să merg spre el cu invitația de a contribui pe partea de software în proiectele lor cu emisiunea. Am vorbit despre Thunder, compania de software pe care am fondat-o și prin care încercăm să facem lucruri cu sens. Apoi au urmat niște e-mailuri și de acolo a început colaborarea noastră.
Esența faptelor este aceea că nu ne-am dus înspre el pentru a cere ceva, ci cu o mentalitate de a ne pune în serviciul lor și al comunității. Au acceptat colaborarea și am început să construim platforma din spatele Teatrului Nației. Așa am ajuns la deschiderea oficială a hub-ului cultural, o materializare a faptelor din online și a viziunii lor despre ideea de comunitate. Un business civic care să încurajeze cultura.
Acum, nu mai eram pe canapea în fața televizorului. Eram față-n față cu el. Am priceput prin toate momentele pe care le-am povestit anterior, că nu e suficient să aplauzi oamenii care schimbă lumea.
La un moment dat, trebuie să te ridici și să te așezi la masa lor. Și practic, să-ți „câștigi” locul acolo, printr-un efort onest și prin foarte multă muncă. Prin acceptarea că dacă vrei să transformi acele visuri în realitate, e nevoie de ani de zile în care să pui cărămizi la propria devenire.
Tata nu mai este astăzi printre noi, dar știu că dacă ar fi, s-ar fi așezat și el la acea masă. Dispus să lupte pentru schimbare, așa cum a făcut-o mereu. Sunt astăzi aici alături de colegii de la Thunder, lucrând la proiecte care poartă în ele și amprenta lui. Prin potențialul pe care îl vedea el în oameni, pe care îl recunosc astăzi la mine și în felul în care Dragoș își urmează misiunea.
În slujba celorlalți
Teatrul Nației pulsează. Are bibliotecă, scenă și restaurant. E construit pentru și împreună cu comunitatea. Ce au creat la Ploiești prin acest hub cultural, și în online prin emisiuni, gravitează în jurul oamenilor. E o misiune de a deschide uși, de a crea locuri de muncă, de a schimba vieți și poate generații întregi.
În discuțiile cu Dragoș, îți dai seama repede că are o responsabilitate reală față de oameni. Asta se vede în felul în care lucrează cu echipa lui, nu doar ca „șef”, ci ca mentor și sprijin real.
Și-a asumat să construiască acest hub cultural fără a aștepta un câștig material. Așa că tot ce creează, este dintr-o nevoie sinceră de a susține comunitatea. De a le oferi lor o stabilitate și un viitor sigur.
De aceea, în hub există camere transformate în spații de relaxare, locuri unde oamenii pot face sport sau se pot odihni. Pentru că un mediu de viață sănătos nu constă în discursuri motivaționale, ci concret în locuri reale unde oamenii se simt în siguranță.
Asta înseamnă antreprenoriat civic: o economie care nu se mulțumește doar să funcționeze, ci care își propune să ridice și societatea. Locuri ca Teatrul Nației nu sunt doar spații unde cumperi un bilet, mănânci o masă sau asculți un discurs. Sunt catalizatori de schimbare.
Aici, pleci cu mai mult decât ai venit. Poate cu o idee nouă, cu o carte care îți schimbă perspectiva, cu un spectacol care îți dă curaj să acționezi sau cu o conversație care îți rămâne în minte zile întregi. Poveștile de genul se răspândesc și dacă vrei să le auzi, le vei putea trăi pe 8 noiembrie 2025 la Cinema Florin Piersic din Cluj.
Puterea lui „împreună”
Astfel de locuri ne amintesc că schimbarea începe la nivel uman. Că economia și cultura nu trebuie să fie separate, pot lucra împreună pentru a crea comunități mai sănătoase, mai educate, mai implicate. Că munca poate fi mai mult decât un mijloc de trai, poate fi o punte între oameni și o sursă de inspirație.
De aceea avem nevoie de mai multe spații vii care dau sens și care respiră împreună cu oamenii lor. Pentru că o societate puternică nu se construiește doar prin profit, ci prin oameni care pleacă acasă inspirați să fie mai buni.
Puterea lui „împreună” e aici, printre noi, în curajul de a construi lucruri care au impact real. Știm că schimbarea nu vine peste noapte și că drumul e plin de încercări, dar credem în puterea pașilor mici făcuți împreună.
Pentru noi, la Thunder, acest tip de misiune e combustibilul care ne face să mergem mai departe: să creăm și să construim un viitor în care „împreună” nu e doar un cuvânt frumos, ci o realitate trăită.
Sursă fotografie cover: arhiva personală a lui Cris.
