Totul a început cu o întrebare simplă, venită chiar de la elevi: „Nu se poate mai ușor și mai interesant?”. Și uite așa, povești din programa școlară – Harap-Alb, Greuceanu, Domnul Goe – au primit voci generate de AI, iar copiii le ascultă acum cu entuziasm. Ba mai mult, elevii pot împărtăși impresii, pot concura cu colegii cine termină mai repede o carte și chiar își pot monitoriza emoțiile din timpul lecturii. Echipa EduReads+ reușește să facă din citit o experiență care contează. Și poate, pentru prima dată, îi face pe elevi să-și pună singuri întrebarea: „Ce mai citesc azi?”
Echipa nu este la prima inițiativă de acest gen. Prin proiectul Tabook își doresc să creeze cea mai mare bibliotecă online din lume. În aplicația Tabook poți împrumuta, vinde sau schimba cărți fizice, iar obiectivul lor este să ajungă la 100 de milioane de utilizatori și un miliard de cărți indexate, extinzându-se și în SUA și Uniunea Europeană. Pentru a afla mai multe detalii despre aceste inițiative, am discutat cu Adia Aronescu, editor tehnic la EduReads+:
Suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce privește cititul. Ce strategii sau idei propuneți pentru a ajuta elevii și adulții să-și dezvolte acest obicei?
– Noi aducem mai aproape cititul și îl accesibilizăm prin tehnologie. Promovăm lectura de cărți fizice pentru că noi credem real și puternic în schimbare prin lectură. Aplicația are funcționalități care integrează mecanisme de joc prin care utilizatorii, la atingerea diferitelor scopuri, precum adăugarea unei cărți în aplicație, primesc carduri ca și recompensă. Are o interfață prietenoasă și foarte intuitivă. Să vezi zilnic cărți noi și oameni care își adaugă cărțile în aplicație creează curiozitate și te ajută să fii mereu la zi.
Cum a început totul și ce v-a inspirat să lansați EduReads+?
– Proiectul a fost lansat de Florentin Bota, CEO-ul nostru. Totul a pornit, însă, de la mama lui Lucian, colegul nostru care este head of engineering și se ocupă de partea tehnică a aplicației Tabook. Mama lui Lucian, fiind profesoară, a prezentat aplicația Tabook elevilor ei, iar aceștia au spus că le place, dar că ar vrea să poată și citi cărțile direct din aplicație. Atunci Florentin a decis că proiectul cere modificări pentru elevi și a schimbat puțin direcția proiectului și astfel s-a născut EduReads+, inspirat direct de feedbackul acestora.
Elevii au fost cei care ne-au oferit direcția clară pentru proiect. Ei au cerut ceva mai accesibil și mai ușor de folosit. Am introdus, de exemplu, audiobookurile, care sunt foarte faine. Eu mă ocup de partea tehnică a audiobookurilor și folosim AI pentru a genera voci diferite pentru fiecare personaj. E impresionant să auzi detalii precum respirația personajelor.
Un alt aspect care a prins foarte bine este faptul că ne-am concentrat pe lecturile din programa școlară. Astfel, am reușit să facem poveștile obligatorii mai interesante și mai accesibile. Cel mai ascultat audiobook este Harap-Alb, urmat de Domnul Goe. Noi credem că important e să începi să citești, indiferent de format. Chiar dacă nu ai timp să citești o carte fizică, să asculți un audiobook este un pas important spre formarea unui obicei.
Cum reușești să câștigi atenția elevului și să-l ții concentrat pe aplicație, fără să fie tentat să intre, din două tap-uri, pe rețelele de socializare?
– Aplicația în sine este o rețea de socializare pentru iubitorii de carte, deci nu ar trebui să se simtă ca o temă pentru elevi. Are multe funcționalități cunoscute și iubite de utilizatori, precum Video Insights, Books that matter – unde găsești ușor cărțile momentului și cele care au avut un impact, Ask the Owl – sunt mascotele noastre, o familie simpatică de bufnițe – Buhu (fratele mai mare care adoră cărțile și cititul), Lulu (surioara mai mică care iubește aventura prin pădure), Athena (mama pasionată de lectură) și Orion (tatăl care își asigură familia).
Ce funcționalități care să atragă elevii ați dezvoltat pentru EduReads+?
– Aplicația noastră are o componentă numită Video Insight, prin care elevii pot crea clipuri video scurte în stilul Reels sau TikTok, în care povestesc despre cărțile citite. Lucian lucrează la un soft bazat pe AI care analizează aceste clipuri și oferă feedback. De exemplu, softul poate identifica dacă elevul face pauze prea lungi, dacă nu se exprimă corect sau dacă are o intonație nepotrivită. Astfel, elevii învață să-și îmbunătățească abilitățile de vorbit în public, chiar dacă profesorii nu sunt specializați în public speaking. Este o metodă inovatoare și atractivă pentru a învăța ceva ce, la prima vedere, poate părea dificil.
În plus, elevii își pot monitoriza emoțiile în timpul lecturii. După ce un elev citește 10 pagini, aplicația îi oferă opțiunea de a alege o emoție pe care a simțit-o în acele pagini. De exemplu, dacă un elev a simțit dezgust, profesorul poate discuta ulterior cu el pentru a înțelege de ce a simțit asta. Poate e vorba despre o scenă neplăcută din carte sau poate nu i-a plăcut povestea în sine.
Acest sistem îi ajută pe elevi să-și exprime emoțiile și să învețe să-și analizeze trăirile. E o metodă foarte eficientă de a înțelege cum percep elevii lectura și de a-i implica activ în procesul educațional.
Ce înseamnă „ghildele de lectură” și cum schimbă ele experiența elevilor?
– Ghildele sunt practic grupuri de lectură. Fiecare clasă poate avea propria ghildă în aplicație. De exemplu, dacă clasa a 10-a creează o ghildă, toți elevii din acea clasă pot adăuga în aplicație cărțile din biblioteca lor personală. Elevii își construiesc astfel o bibliotecă virtuală,.
Un alt aspect interesant este că aplicația îți permite să vezi progresul colegilor. E foarte motivant să vezi că prietenul tău de bancă a terminat o carte și să te întrebi „De ce a terminat-o așa repede?”. Astfel, apare o competiție pozitivă și o curiozitate care îi stimulează pe elevi să citească mai mult. Profesorii pot urmări progresul elevilor și pot organiza activități interactive, cum ar fi discuții despre emoțiile resimțite în timpul lecturii. Vrem să facem cititul o experiență socială și plăcută.
Pe mine, acum că am descoperit aplicația, mă ajută la Facultatea de Litere. Îmi gestionez timpul de lectură indiferent unde sunt, folosesc aplicația în autobuz, la bibliotecă sau acasă și știu că până la următorul curs pot sau nu pot să o termin. E o liniște sufletească pentru mine să știu ce e posibil și total imposibil, iar timpul din păcate e limitat – mai ales când faci atât de multe.
Cum implicați autorii și influencerii în proiectul vostru și care este impactul lor?
– Îi alegem pe baza deschiderii lor și a logisticii. Trebuie să fie oameni care înțeleg proiectul și sunt dispuși să se implice. De exemplu, la un eveniment recent, am colaborat cu Victor Miron de la „Cărțile pe față” și am organizat o activitate la Centrul Comunitar. Elevii au fost încântați să se așeze pe beanbags, să interacționeze cu autoarea și să primească cărți cu autograf și mesaje personalizate.
Autoarea Andreea Levand a creat o experiență captivantă pentru elevii de clasa a doua, care au descoperit lumea fascinantă a poveștii „Zgubi la Pescuit.” Cu o lectură interactivă și mesaje personalizate pentru fiecare copil, Andreea a adus la viață aventurile din Delta Dunării, promovând frumusețea naturii și importanța protejării acesteia. Pentru mulți dintre ei, a fost prima dată când s-au întâlnit cu un autor. Reacțiile lor au fost extraordinare, pentru că astfel de experiențe nu sunt foarte comune în școli. Ne dorim să colaborăm cu oameni care cred în educație și în puterea lecturii de a schimba vieți.
V-ați gândit și la colaborări pentru a ajuta copiii din zonele defavorizate?
– Da, Lucian lucrează la un soft care îl va ajuta pe Victor Miron să gestioneze mai ușor cărțile din proiectul „Cărțile pe față”. Acest soft va permite monitorizarea cărților trimise în diferite sate și va simplifica distribuția lor. Vrem să ne asigurăm că aceste resurse ajung la copiii care au cea mai mare nevoie de ele.
Cum măsurați succesul proiectului și ce planuri aveți pentru viitor?
– Proiectul este încă în faza de pilot, atât în România, cât și în alte țări, cum ar fi Polonia și Africa. Suntem abia la început, și e destul de greu, dar ne bucurăm să avem sprijinul unor companii care își doresc să investească în educație, precum Rombat, EnQubes (SUA), Simacek, ASV, TIEF (SUA), Pergamon, ConsiloWeb. Cu ajutorul lor, ne așteptăm ca anul viitor să intrăm în cât mai multe școli. Ne dorim ca în viitor să ajungem la cât mai mulți elevi și să extindem proiectul la nivel internațional. Avem deja activități planificate și colaborări în desfășurare. Am fost inspirați de modelul de organizare de la Innovation Labs, un ecosistem de start-up-uri care ne-a ajutat foarte mult să structurăm evenimentele și activitățile în școli. Scopul nostru principal este să combatem analfabetismul funcțional și să transformăm lectura într-un obicei pentru cât mai mulți copii.
Suntem și parteneri cu organizații din America, în Minnesota, precum TIEF. Acești parteneri ne ajută foarte mult în dezvoltarea viitoarelor proiecte. Ne dorim să ne extindem internațional, însă o diferență culturală pe care o anticipăm este accesul la cărțile fizice. De exemplu, când trimitem cărți fizice în alte țări, există provocări legate de cum ajung și ce se întâmplă cu ele pe parcurs. Pentru a rezolva această problemă, venim cu e-books și audiobookuri. Astfel, putem să gestionăm situațiile în medii defavorizate. De asemenea, avem audiobookuri în mai multe limbi – poloneză, maghiară, germană – pentru a ne adapta diversității culturale.
Ce te motivează să pui atât de multă energie în acest proiect?
– Pentru mine, acesta e primul job, dar nu l-aș numi „job” în sensul clasic. Sunt studentă la două facultăți – litere și pedagogie – și am ajuns să lucrez aici dintr-o întâmplare frumoasă. La un seminar, Florentin a venit să ne prezinte aplicația Tabook. Mi s-a părut atât de interesant, încât m-am dus la el și i-am spus că vreau să fac practică în cadrul proiectului.
După o lună de internship, am primit oferta de a mă alătura echipei. De atunci, am învățat enorm și simt că mi-am găsit locul. Lucrez cu o echipă extraordinară și simt că ceea ce fac are un impact real asupra educației și asupra copiilor. E un sentiment de împlinire care mă motivează în fiecare zi.
Ne poți spune mai multe și despre Tabook?
– Da, discut despre Tabook cu oricine mă ascultă, iar reacțiile sunt aceleași mereu: „Wow! Ce tare!”. Pentru mine, asta e foarte foarte cool. Tabook aduce oameni faini împreună și e un loc de networking pentru cititori. Prin aplicație am cunoscut atât de multă lume și, pentru că sunt la vârsta la care încă am o sete pentru tot ce înseamnă cunoaștere, mă bucur de fiecare recomandare de carte primită din partea lor, dar și de poveștile pe care le împărtășesc. E atât de frumos să vorbești cu oameni care sunt pasionați de aceleași lucruri ca tine!
Gândește-te la tine elevă. Ce dificultăți aveai atunci și cum crezi că te-ar fi ajutat o astfel de aplicație să le depășești?
– Am avut norocul să am niște părinți care m-au încurajat mereu să învăț, fără să pună presiune pe notele din carnet, însă problema mea dintotdeauna a fost faptul că am nevoie de mai mult timp să învăț spre deosebire de ceilalți copii. Eu fac lucrurile încet și îmi place să lucrez în propriul ritm. Dacă aș fi avut aplicația în școală primară sau și mai bine în gimnaziu când am început să citesc muuuult, încât mama mă pedepsea prin a-mi lua cărțile pentru că nu dormeam noaptea, m-ar fi ajutat să nu îmi pierd atât de multe cărți împrumutate prietenilor, să nu îmi mai ia mama cartea seara datorită reading trackului, aș fi știut atunci cât timp îmi ia să citesc o carte, acum mi-ar fi plăcut să îmi văd emoțiile pe care le aveam la 14 ani citind rom comurile mele de adolescente.
În final, spune-mi care sunt cărțile tale preferate și ce te-a impresionat la ele?
– E greu să aleg, dar acum sunt fascinată de două cărți. Prima este Moduri de a vedea de John Berger. E o carte despre artă și despre cum percepem reprezentările vizuale. Mi-a plăcut enorm pentru că mă pasionează estetica și îmi place să merg la muzee și să analizez picturi.
A doua carte este Geografia gândirii de Richard Nisbett. Am descoperit-o pentru un proiect de pedagogie comparată, înainte să plec în China cu familia. Cartea explorează diferențele dintre gândirea europeană, care e liniară și individualistă, și gândirea asiatică, care e circulară și colectivistă, axată pe familie. M-a făcut să înțeleg cât de mult influențează cultura modul în care vedem lumea.
