Tehnologia poate rezolva multe lucruri, dar nu poate înlocui încrederea. Tocmai de aceea, Cris Pop a ales să facă un pas înapoi – nu pentru a renunța, ci ca să regândească profund ce înseamnă să construiești. Dincolo de linii de cod și aplicații performante, a simțit că poate crea altceva: un loc unde ideile înfloresc odată cu oamenii, unde încrederea e structură de rezistență, iar sensul rămâne fundamentul oricărei decizii.
Așa a luat naștere Thunder: nu doar o companie de software, ci un ecosistem viu, ghidat de valori rare în lumea afacerilor – generozitate, leadership uman, dezvoltare personală și comunitate. În doar câțiva ani, Thunder a devenit o echipă de 15 oameni, a livrat zeci de proiecte tech în România și în străinătate și a creat o comunitate de învățare și dialog, de la Bookclub-uri la Thunder Talks.
Cris crede că doar dăruind poți dobândi, că liderul nu e cel care comandă, ci cel care însoțește, iar cultura de companie seamănă mai degrabă cu o grădină decât cu o fabrică. L-am întrebat despre puncte de cotitură, curaj, greșeli, cultură, motivație și ce înseamnă cu adevărat să construiești ceva care contează. Iată ce ne-a răspuns:
Cris, energia ta de a construi, de a dărui și de a conecta pare inepuizabilă. De unde vine această motivație? A existat un moment, un om sau o experiență care a aprins scânteia și ți-a schimbat drumul?
Pentru mine, cea mai profundă motivație o reprezintă recunoștința. Un gând la greutățile prin care părinții mei au trecut, un moment în care pot fi de folos cuiva, o privire pierdută a unui copil însetat de speranță, un moment de dărnicie între doi colegi – toate acestea sunt momente care trezesc în mine un sentiment profund de recunoștință.
O recunoștință care mi-a fost dăruită de părinții mei, prin puterea exemplului, și pe care am ales să o hrănesc cu fiecare moment, om sau experiență, chiar și pus în fața unor traume puternice, precum pierderea tatălui meu de acum 3 ani.
Dacă te uiți în urmă, care a fost punctul tău de cotitură ca om? Ce s-a schimbat în tine atunci – în gândire, în valori sau în felul în care te raportezi la lume – și cum te ghidează acel moment astăzi?
Cred că fiecare moment e un moment de cotitură. Zilnic, fiecare pas poate însemna o continuare sau o schimbare. O viață trăită cu sens e o succesiune neîntreruptă a unui fel de alegere, și nu o problemă pe care o rezolvăm o singură dată.
Totuși, aș putea evidenția două momente din viața mea în timpul cărora mi-am însușit o transformare intrinsecă radicală.
În urmă cu 7 ani, când eram în ultimul an de facultate, zdrobit și umilit de neajunsurile sistemului de educație, am realizat că adoptasem o atitudine de victimă – mutasem practic întreaga putere de schimbare în exterior. Atunci am decis că pentru tot restul vieți îmi voi asuma responsabilitatea pentru lumea mea interioară, dar și pentru societatea în care trăiesc. Până-n prezent, acest mindset mi-a fost tare de folos și cred că din puținul pe care l-am dobândit, reușesc să pun umărul la o lume mai bună.
Mai apoi, așa cum spuneam, în urmă cu 3 ani, atunci când mi-am pierdut tatăl, printre multe alte învățături, am înțeles, aș spune la un nivel spiritual, că schimbarea pentru care lupt nu a fost, nu este și nu trebuie să fie a mea, ci a noastră, a tuturor. Altfel spus, că eu sunt doar un ucenic, și că reușitele n-ar trebui să-mi alimenteze ego-ul, ci să-mi crească simțul responsabilității, iar că fiecare încercare personală e doar o reamintire a faptului că nu este despre mine, ci despre noi.
Astăzi, prin tot ce am trăit îmi hrănesc recunoștința, iar asta-mi ghidează fiecare pas.
Ai pornit Thunder dintr-o nevoie profundă de sens. Ce ai înțeles tu, în mod fundamental, despre sens și cum îl construiești azi într-o echipă de tehnologie?
La nivelul cel mai fundamental, cred că sensul e mai degrabă ales și construit, și nu descoperit.
În Thunder, la nivel colectiv, caut să aleg un sens plin de însemnătate pentru fiecare experiență pe care o trăim. Prin exemplul meu, aleg să transform atât reușitele cât și momentele mai dificile în ceva pentru care putem fi recunoscători și care ne pot fi de folos.
Apoi, la nivel individual, îmi doresc să fiu un prieten, o sursă de inspirație și curaj pentru toți colegii mei, așa încât să simtă că au întotdeauna un sprijin în mine, pentru propria lor călătorie.
Pentru noi, tehnologia e mai degrabă un mijloc, nu un scop. Tocmai de aceea ea nu stă în calea sensului, ci vine în ajutorul procesului de a-l construi.
Spui adesea că „dăruind, vom dobândi”. Cum arată concret această filozofie în viața unei companii tech și cum crezi că am putea-o replica în lume, la nivel personal și profesional? Care sunt mecanismele prin care cultura generozității prinde rădăcini reale în oameni și echipe?
Dărnicia e un stil de viață pentru mine. Atunci când dăruiesc simt cu adevărat că trăiesc. Simt împlinire și simt că viața mea are un scop. În Thunder, dărnicia e integrată la nivel de strategie și cultură. Pentru mine, adevăratul test de cultură pentru o companie se regăsește în cât și ce alege să ofere în plus oamenilor peste cât știe că ar putea fi suficient ca ei să fie mulțumiți, să rămână și să facă o treabă bună.
La modul general, cred că dărnicia se cultivă prin puterea exemplului. Îi încurajez pe oameni să dăruiască sincer și fără așteptări, iar mai apoi să reflecte asupra a ceea ce simt.
Ce presupune, în viziunea ta, un leadership human-centric? Poți descrie o situație reală în care ai ales omul înaintea obiectivului? Și a fost decizia corectă?
În Thunder, leadershipul se traduce într-un fel de a face lucrurile, un fel de a fi, și nu o poziție în cadrul companiei. Modelul de business nu e gândit pentru a optimiza profitul pentru mine ca fondator, ci pentru a permite investiția în evoluția tuturor colegilor.
Obiectivul principal sunt oamenii, tocmai de aceea alegând omul, alegem de fapt obiectivul. Rezultatele apar ulterior în urma evoluției fiecăruia, fapt care conduce la o evoluție colectivă și care ne permite să livrăm tot mai multă plus valoare.
Într-o lume obsedată de rezultate și viteză, tu propui o cultură a încrederii și dezvoltării personale. Iar asta pare să genereze nu doar loialitate și sens, ci și performanță. Ne poți da câteva cifre clare despre evoluția voastră în timp, ca număr de clienți, echipă, proiecte sau alte repere care arată cum arată succesul, când e clădit pe valori umane?
Evoluția mea ca om și profesionist a produs o accelerare a calității muncii mele. Știind asta despre mine, aș fi imbecil și ipocrit să nu ofer un context sănătos de evoluție pentru colegii mei.
Cum spuneam și mai sus, cred că rezultatele pe care o echipă le poate livra nu pot depăși nivelul individual și colectiv de evoluție a membrilor. Din asta reiese oarecum natural că soluția pentru un business mai puternic nu e scandalul și presiunea, la fel cum nicio plantă nu crește mai repede dacă strigi la ea, ci dacă-i dai timp și apă.
Cea mai mare reușită a noastră este despre cine devenim în tot acest proces, ca profesioniști, colegi și oameni la modul general. Mai apoi, cu bune, cu rele, de-a lungul anilor calitatea și cantitatea proiectelor a crescut iar noi suntem tot mai pregătiți pentru a livra o muncă excelentă.
Thunder organizează evenimente de comunitate, de la Bookclub la Thunder Talks. De ce crezi că o echipă ar trebui să citească împreună, să se conecteze emoțional și să discute pe baza unor idei mari, pe care poate nu le vor aplica niciodată concret?
Cred că fiecare antreprenor (și nu numai) ar trebui să-și însușească o implicare civică mai reală.
Multe din inițiativele noastre au un scop civic, atât la nivel practic de a da mai departe din cunoștințele și resursele noastre, dar și la un nivel mai profund, și anume de a schimba în bine anumite credințe personale și colective care stau în calea evoluției noastre.
În același timp, aceste experiențe reprezintă oportunități de a deveni și mai închegați ca și echipă și comunitate. În plus, multe din ideile pe care le aducem în discuție sunt concepte care ne ghidează viața de zi cu zi. Învățături pe care le aplicăm și pe care alegem să le împărtășim cu ceilalți.
Iar fiecare idee sau cunoștință, deși le avem undeva întipărite, mereu va trebui să ni le (re)amintim. Să ne amintim de ce am început, pentru ce luptăm sau ce ne motivează. Pentru asta cred că avem nevoie de alți oameni, care să vină în completarea gândurilor noastre.
Toate aceste schimbări necesită dialog și conexiune umană. Iar noi încercăm să creăm contexte în care astfel de experiențe să aibă loc.
Ce trăsături cauți și cultivi la oamenii din Thunder? Ce contează mai mult pentru tine într-o colaborare: expertiza sau disponibilitatea pentru a învăța și de a da mai departe?
Personal, întotdeauna am considerat că e mai relevant cine ești dispus să devii și nu cine ești astăzi. Tocmai de aceea, atunci când căutăm persoane noi pentru echipă, îmi place să cunosc oamenii din spatele CV-urilor. Să descopăr ce valori, principii și visuri au, dar și care e motivația lor, pentru a vizualiza cum ar putea arăta călătoria noastră colectivă.
În rest, respect și admir dărnicia în oameni. În special aceea pe care o regăsim în fapte mici, simple, dar care au un impact mai mare decât reușim noi să vedem.
Vorbești despre o revoluție culturală cu mindset “people-first”. De unde începe această revoluție într-o companie? Care este primul obicei care crezi că trebuie Schimbat
Revoluția începe de la lider prin puterea propriului exemplu. Iar atunci când echipa are acest punct de plecare, adoptarea unui comportament orientat spre creșterea unei culturi sănătoase va fi mult mai posibil. Însă, e nevoie ca fiecare membru să decidă la nivel personal că-și însușește atât beneficiile cât și responsabilitatea unei astfel de culturi.
Pare greu de asumat acest prim pas în calitate de lider. Pentru că deși deseori echipa te vede ca pe un om demn de urmat, pot exista și momente de vulnerabilitate. Momente firești și umane, pe care aleg să le trăiesc alături de ei. Deși mulți ar vedea-o ca pe o slăbiciune, pentru mine reprezintă un pas natural și sincer, care ne apropie ca oameni.
Cum arată o zi de lucru ideală pentru tine, ca om și lider? Ce ritualuri te ancorează în valorile tale?
Ziua mea ideală e sâmbăta, atunci când lucrez exclusiv la cele mai relevante și semnificative proiecte pentru misiunea și cultura noastră. Oarecum o și consider prima zi din săptămână din exact același motiv.
În rest, dintr-o oarecare perspectivă mai filozofică, petrec zilnic timp gândindu-mă la moarte, atât la modul general cât și foarte personal, iar asta mă ține ancorat în valorile mele, dar și extrem de recunoscător pentru fiecare zi. În plus, mă ajută să nu mă iau mult prea în serios și să nu uit că e esențial să caut să fac o muncă care contează.
Care e cel mai dur feedback pe care l-ai primit ca lider și cum l-ai transformat într-o Lecție?
Probabil cele mai grele perspective de digerat au fost și încă sunt cele în care mi se spune că nu poți să construiești un business cu adevărat relevant dacă pui oamenii pe primul plan. Dar am folosit aceste momente să-mi reamintesc că n-ar trebui să las astfel de oameni să-mi dicteze deciziile în viață. În plus, scopul meu este să fac o muncă cu sens, alături de oameni dragi mie, nu să urmăresc anumite criterii plicticoase de business făcute în fugă după bani.
Oricum, nu am fondat Thunder ca să demonstrez nimănui nimic. Suntem astăzi aici pentru că pur și simplu cred în oameni, în oameni cât se poate de obișnuiți.
Ai crescut startup-uri, ai dezvoltat produse și ai creat evenimente. Ce ai învățat despre ritmul real al schimbării în România și ce înseamnă „impact” sau „succes” pentru tine Azi?
Observ un nucleu tot mai puternic și prezent care dictează o schimbare în cultura muncii și în standardul la care se face business. Cred că avem oportunitatea în România să devenim un player foarte relevant în Europa, dacă nu la nivel internațional, chiar în următori 5-10 ani.
Impactul îl măsor prin evoluția oamenilor din jur, dar și prin cât de mult putem susține această evoluție la nivel local și național.
Care sunt convingerile greșite despre succes și cultură de business pe care vrei să le demontezi prin exemplul Thunder? La polul opus, ce simți că facem mai bine în România în ultimii ani?
Ni se vinde ideea că sistemul corporatist de business este cel mai eficient și oarecum singurul suficient de productiv, și din păcate mulți antreprenori mici caută să urmeze exact acest drum.
Personal, cred că explozia de productivitate obținută prin evoluția tehnologiei cumva ascunde neproductivitatea acestor sisteme corporatiste care tratează omul ca un obiect. Altfel spus, prin tehnologie putem fi atât de productivi încât ne putem vinde noi înșine ideea că apogeul nostru e un astfel de sistem de business, în care deja știm cu toți că există straturi întregi de oameni care nu aduc plus valoare, ci doar îngreunează procesele de muncă și murdăresc cultura.
Eu cred că o cultură sănătoasă, people-first, poate fi scalată dacă chiar se dorește și că ar fi un model de business mult mai optim, sănătos și sustenabil pe termen lung.
Dacă mâine ai începe de la zero, fără echipă, fără resurse, doar cu cine ești azi, care ar fi primul gest concret pe care l-ai face pentru a pune din nou bazele unei culturi sănătoase?
Aș căuta oameni cu care împărtășesc valori și principii, și care-și doresc să mergem împreună spre o viziune colectivă comună. Fără astfel de oameni, mi-ar fi imposibil să-mi găsesc sensul.
Cu timpul am dezvoltat o formă de imunitate la frica de a pierde tot. Pentru că, în final, oricum nu rămâne nimic altceva decât (eventual) schimbarea care ar putea merge mai departe prin oameni.
Îmi doresc ca la finalul zilei să știu că nu a mai rămas nimic altceva de oferit, decât am făcut-o deja.
Dacă mâine ar fi să pierd tot și să o iau de la zero, aș face exact aceleași lucruri pe care le-am făcut și până acum. Și tocmai acest gând îmi spune că suntem pe drumul cel bun.
