Într-o hală de 200 de metri pătrați de lângă Cluj, câțiva oameni construiesc aparate de zbor care pot căuta persoane pierdute în munți, pot ajunge acolo unde un elicopter nu poate și care, într-o zi, ar putea transporta sânge, medicamente sau resurse critice pe rute aeriene dedicate. Nu sunt drone de hobby și nici „jucării zburătoare”, deși chiar așa le-a privit la început tocmai unul dintre oamenii care avea să investească în companie. Sunt mini-avioane de 3–4 metri, cu autonomie extinsă și unele chiar cu motor cu reacție, proiectate, construite și testate în România, care pot schimba tot ce știm azi despre mijloacele de transport sau de apărare.
Așa începe povestea BraveX.Aero, startupul deep-tech fondat lângă Cluj de Rareș Racoțean, pilot și inginer aeronautic pasionat de aviație încă de la 7 ani. Activitatea de cercetare și dezvoltare tehnică a început în 2020, iar compania a fost înființată în 2024, după ani de muncă, prototipare și zboruri de test.
În ultimii ani, Rareș și echipa lui au pus la punct ceva rar în România: o tehnologie dezvoltată integral local, de la designul fuselajului și fabricarea componentelor structurale, până la integrarea sistemelor electronice și a software-ului de navigație. Nu cumpără nimic de-a gata și nu doar asamblează componente importate pe care pun un logo. Fac producție, aici, în România, de la zero.
Până acum, echipa a construit și livrat 19 drone, are clienți în România și Germania, oportunități active în Franța, a finalizat recent Vimana Jet, prima dronă românească cu propulsie jet, capabilă să atingă viteze de până la 500 km/h, și vrea să ajungă la 500 de drone pe an până în 2028. Dar înainte să ne uităm la cifre, merită să ne uităm la miză:
Ce s-ar schimba în România dacă am putea vedea mai repede, ajunge mai departe și interveni acolo unde oamenii nu pot ajunge la timp?
Am stat de vorbă cu Răzvan Costea-Bărluțiu, co-CEO BraveX.Aero, antreprenor venit din software și health IT, despre ce înseamnă să construiești în România drone industriale, de ce hardware-ul schimbă complet regulile jocului și cum poate o tehnologie aeriană autonomă să ajungă utilă în misiuni reale: căutare și salvare, transport medical, monitorizarea infrastructurii critice sau apărare.
Dronele care salvează oameni
În iarna lui 2025, una dintre dronele BraveX.Aero a fost folosită într-o misiune reală de căutare și identificare a unor persoane pierdute în munții din jurul Clujului, în condiții dificile de viscol.
Pentru Răzvan, acel moment a fost definitoriu, ca mărturie a faptului că, alături de echipa pe care o ghidează, s-a ținut de promisiune:
„Suntem mândri a fi asistat, în condiții dificile de viscol, la căutarea și identificarea cu succes a unor persoane în munții din jurul Clujului în 2025. Iată că acel «Save lives» nu este doar un slogan, este o realitate pentru noi”, spune el.
BraveX.Aero descrie ceea ce face prin trei idei scurte: „See everything. Save lives. Defend.” În spatele lor stă o miză foarte concretă: cum pot fi folosite tehnologiile aeriene autonome în situații în care oamenii ajung greu, târziu, prea scump sau cu riscuri mari?
Răspunsurile pot fi foarte practice: căutare și salvare, transport medical urgent, monitorizarea infrastructurii critice, supravegherea granițelor, intervenții în zone izolate, securitate energetică sau apărare.
Contextul contează: în România, unde intervențiile aeriene pot fi decisive, dar scumpe și greu de disponibilizat rapid, diferența se poate vedea în ore câștigate, kilometri acoperiți mai repede și informații primite la timp. Răzvan spune că ridicarea unui elicopter în aer poate costa între 5.000 și 10.000 de euro pe misiune, disponibilitatea este limitată, iar vremea rea îl poate ține la sol exact când urgența e maximă. O dronă industrială cu autonomie mare poate acoperi zone extinse, poate transmite date relevante și poate ajunge acolo unde intervenția clasică este întârziată, prea riscantă sau greu de susținut financiar.
„Visul nostru este să putem ajuta real la salvarea vieților oamenilor. Să putem fi acolo cu resursele necesare pentru a-i furniza medicului unitatea de sânge fără de care pacientul ar muri. Să devenim parte integrantă din sistemele de apărare ale țării, protejând atât granițele noastre, cât și infrastructura și obiectivele critice”, spune Răzvan.
De la outsourcing la pionierat în aviația românească
Cuvântul „dronă” apare aproape zilnic în știri, dar arareori în contexte pozitive și, de cele mai multe ori, legat de războaie. Tocmai de aceea, pentru BraveX, explicația trebuie să fie cât mai clară.
„Noi construim mini-avioane care zboară mult și departe”, spune Răzvan. Este, poate, cea mai simplă descriere pentru o tehnologie complicată.
Modelele BraveX.Aero ating o durată de zbor de până la patru ore și o rază operațională de 250 de kilometri, performanțe care depășesc semnificativ specificațiile dronelor multirotor obișnuite, care operează în general sub 90 de minute și pe distanțe de până la 30 de kilometri.
Compania este un startup la nivel de pre-seed, dezvoltat pe baza votului de încredere și a investițiilor de aproape 1 milion de dolari primite până azi din partea unor investitori de tip angel. Echipa a livrat până acum 19 drone, dintre care cinci sunt echipate cu motor cu reacție. Numărul de drone livrate poate părea mic dacă îl compari cu producția de serie din alte industrii, dar aici vorbim despre aparate de 3–4 metri, proiectate, construite și testate integral în România, la Cluj, Caransebeș și pe alte aerodromuri.
„Asta ne plasează în pionieratul aviației românești, un lucru cu care ne mândrim”, spune Răzvan.
Povestea BraveX.Aero deschide, de fapt, o discuție mai mare decât compania în sine: poate România să treacă de la reputația de țară bună la outsourcing și software la capacitatea de a construi produse industriale critice, cu valoare strategică?
Pitchul ignorat trei luni și un telefon la 8 dimineața
Răzvan Costea-Bărluțiu a venit în companie cu propriul background, căpătat în software și health IT. Când a aflat de BraveX, tocmai construise și vânduse o altă companie. Ar fi putut alege o viață mai comodă după acest exit, dar n-a fost acela drumul lui:
„Nu am simțit că sunt gata să mă retrag la țară, sau într-o țară la soare, răsare sau apune”, spune el.
Și conexiunea lui cu aviația era mai veche decât ar părea. Bunicul său, Aurel Bărluțiu, fusese pilot de bombardier în Al Doilea Război Mondial, iar Răzvan crescuse cu poveștile lui. „Mi-am dorit să fiu parte din industrie, într-un fel sau altul”, spune el. Drumul a fost încă mai ocolit: trecut prin software, antreprenoriat, health IT, exit și abia apoi întors spre aviație, nu ca pilot, ci ca antreprenor într-o companie care construiește avioane fără pilot.
Când a primit prima dată prezentarea proiectului, nici nu a deschis-o timp de trei luni. Reacția lui fusese scurtă și radicală: „Drone în Cluj? Hai măi, lasă-mă în pace, nu am chef de jucării.” Credea că e vorba de coptere de hobby, ori el nu era omul pentru asta. Apoi, într-o dimineață, ceva a făcut clic. A căutat pitch-ul, l-a deschis și a sunat imediat, la 8 fix, să întrebe dacă mai e deschisă runda de investiții. Era. Și așa un antreprenor de software a intrat într-una dintre cele mai grele industrii posibile, ca să completeze fundația deja construită în ani de muncă și cercetare.
Răzvan a adus latura de business, de parteneriate, de scalare, de relație cu piața și cu investitorii. Rareș a rămas omul care știe să construiască avionul și să îl zboare, spre o misiune comună extrem de ambițioasă.
Cum arată o fabrică de drone în România
Ca să înțelegi ce face BraveX.Aero, ajută să înțelegi și unde face. Când spui „fabrică de drone”, imaginea poate fugi repede spre extreme: hale uriașe, linii impecabile, oameni în halate albe sau, la polul opus, povești despre birocrație care îngroapă proiecte curajoase. BraveX.Aero arată mult mai banal decât oricare dintre aceste extreme. Compania are o hală de producție de aproximativ 200 de metri pătrați, unde sunt construite structurile principale ale dronelor. În apropiere, într-o casă închiriată, funcționează partea de electronică, mecatronică și proiectare. Zece angajați și nouă colaboratori activi, cu înaltă calificare în domeniul aerospațial, tehnologic și de business.
„Suntem un start-up. Uzina principală de producție este creativitatea și competența echipei. De-acolo pornește totul”, spune Răzvan.
Acolo sunt scule mari și mici, ordine de păstrat, materiale de urmărit, prototipuri de testat și proceduri care trebuie respectate. Într-o astfel de producție, dezordinea nu e o problemă estetică, e un risc. Satisfacția vine în momentul în care toate aceste lucruri, multe dintre ele invizibile în fotografii sau prezentări, se întâlnesc într-un rezultat concret: avionul zboară. Și zboară din prima. Fiecare prototip BraveX.Aero a reușit maiden flight-ul la prima încercare:
„Echipa BraveX.Aero excelează la acest capitol, reușind să facă prototipuri care zboară fără probleme din prima încercare. Iar acest lucru, după ce vezi cât lucru, câtă planificare și atenție la detalii sunt necesare, și câte lucruri pot eșua, îți oferă un sentiment înălțător”, spune Răzvan.
Pentru o companie aflată încă la început, acel zbor reușit nu este doar o validare tehnică, cât și dovada că există în România competența de a construi produse aeronautice complexe, nu doar de a le imagina.
În software poți repara din mers. În hardware, nu ai buton de „undo”
La BraveX.Aero, Răzvan a intrat astfel într-o industrie în care viteza de execuție se măsoară cu totul altfel decât în lumea din care venea. În IT, când un client presează, poți adăuga programatori, testeri, infrastructură cloud, resurse suplimentare. Poți accelera, poți reveni asupra unei decizii, poți corecta rapid o eroare. În aviație, materia are mereu ultimul cuvânt:
„Mi-a luat cel puțin șase luni după ce m-am alăturat BraveX.Aero să înțeleg că atunci când construiești un avion, odată depășită partea de proiectare CAD, nu mai ai șansa să faci «undo»„, spune Răzvan.
Dacă straturile unei aripi încep să se desprindă din cauza unei incompatibilități între materiale compozite și o rășină nouă, aripa trebuie refăcută de la zero. Nu există petice, nu există scurtătură elegantă și absolut niciun termen de livrare nu poate recupera timpul fizic al construcției.
Apoi vine lanțul de aprovizionare: servo-uri din Austria, motor cu reacție din Spania, declarații vamale, proceduri ANCEX, autorizări, certificări, teste. „Nu mai ești la un click distanță de componentele de care ai nevoie”, spune el. Viteza nu mai poate fi forțată, depinde de procese, furnizori, materiale, legislație și răbdarea de a nu sări pași. Iar într-un produs care trebuie să funcționeze cu încredere în misiuni critice, toți pașii sunt esențiali.
„Reglementarea înseamnă în primul rând definirea unor procese. Procesele asigură repetabilitatea unui rezultat calitativ. Iar calitatea, în domeniul medical sau aeronautic, înseamnă în primul rând siguranță.„
Următorul pas: rute aeriene pentru drone
Dacă astăzi cele mai clare utilizări ale dronelor industriale sunt în misiuni critice, următoarea etapă ar putea intra mai aproape de viața de zi cu zi: transport rapid de bunuri, medicamente, probe, sânge sau echipamente pe rute aeriene dedicate.
Răzvan se menține la curent cu noutățile din industrie, astfel că știe că în lume există deja companii care oferă servicii de curierat cu drone, în special în zona de last mile delivery, iar România ar putea vedea astfel de servicii mai devreme decât ne imaginăm. Nu fără reguli și nu fără infrastructură, însă. Pentru ca aceste rute să funcționeze, este nevoie de culoare de zbor autorizate, sisteme de identificare corectă și urmărire a aparatelor și parteneriate între companii, autorități și furnizori de tehnologie.
„BraveX.Aero are șansa de a dezvolta un ecosistem de parteneri cu capabilități tehnice extraordinare, împreună cu care eu cred că vom reuși în viitorul apropiat, să zicem în trei ani, să putem defini astfel de rute și să facem, de exemplu, «Bucureștiul port la Marea Neagră», dar prin aer, cu ajutorul dronelor”, spune el.
Este o imagine ambițioasă, dar foarte concretă: o idee veche, aceea de a lega Capitala de mare, reinterpretată prin tehnologie, cu rute aeriene pentru aparate autonome care pot transporta rapid bunuri sau resurse importante.
Transportul de persoane cu aparate autonome pare încă mai departe, dar Răzvan crede că nu mai ține doar de scenarii SF:
„În China, de exemplu, există o companie care oferă deja un serviciu comercial de „air taxi”. La fel, în Dubai s-a lansat un astfel de serviciu. În Germania există un start-up care oferă forțelor armate elicoptere autonome pentru transportul răniților de pe câmpul de luptă.”
Pentru el, momentul seamănă cu începuturile aviației de acum 100 de ani:
„Ca și atunci, și acum este în primul rând o chestiune de curaj în adoptarea unor tehnologii care pun, în aparență, oamenii în pericol. Beneficiile sunt suficient de mari însă, pentru ca riscurile să fie asumate, iar din asumarea lor rezultă inevitabil progresul”, concluzionează Răzvan
Estimarea lui este că, în următorii cinci ani, vom vedea o adopție tot mai largă a aparatelor autonome. Nu peste tot, desigur, nu în orice formă și nu fără reguli stricte, dar suficient cât să schimbe felul în care ne imaginăm transportul, logistica și intervențiile de urgență.
De ce are România o șansă uriașă în deep-tech
România este cunoscută mai ales pentru outsourcing și software, și tocmai de aici poate veni un avantaj important. Răzvan vorbește despre cei peste 200.000 de specialiști în IT din România, formați în proiecte internaționale și obișnuiți cu standarde competitive. În drone, software-ul este esențial: navigație, control, autonomie, procesare de date, integrare cu sisteme mai mari.
„Puterea IT a României poate fi o componentă directă de dezvoltare a capabilităților dronelor construite la noi„, spune el.
La asta se adaugă zonele de competență din automotive, materiale compozite, baterii și producție tehnică, insule de competitivitate care pot fi conectate și orientate spre industria aeronautică. Și există și contextul geopolitic, unul pe care nimeni nu l-a ales, dar pe care cei inteligenți îl valorifică. România este membră NATO și UE, aflată la granița a două sisteme politice, într-o regiune în care securitatea nu mai este o temă abstractă.
„Rolul de apărător al României nu este unul onorific, ci unul cât se poate de real și necesar, iar acest lucru va putea alimenta o industrie locală puternică”, concluzionează Răzvan.
Tehnologia care poate salva, dar poate și apăra
BraveX.Aero operează într-o zonă dual-use. Aceeași tehnologie care caută oameni pierduți în viscol poate fi configurată pentru supraveghere militară, apărare de graniță sau misiuni de recunoaștere. Răzvan nu ocolește această realitate și nu o cosmetizează, folosind propria busolă etică:
„Dacă știi că poți să faci ceva pentru a-ți apăra copilul, familia și semenii, în ordinea asta, o faci sau te întrebi dacă e moral să te aperi împotriva unui agresor?”
Este o întrebare grea, dar necesară, mai ales din perspectiva unui om care a dezvoltat compania în umbra unui război real, la granița Europei.
Răzvan crede că ne îndreptăm spre o lume în care conflictele vor fi purtate tot mai mult de roboți contra roboți, iar oamenii vor resimți războiul altfel decât l-au resimțit bunicii și străbunicii noștri. Perspectiva este neliniștitoare, dar mută discuția despre drone într-o zonă mai serioasă decât fascinația pentru tehnologie: ce construim, pentru cine, cu ce limite, cu ce scop și, mai ales, ce riscăm dacă nu construim deloc.
„Inovația nu este utilă decât dacă rezolvă o problemă clară”
Răzvan vorbește des despre inovație, dar într-un mod foarte aplicat în realitate:
„Inovația în sine nu este utilă dacă nu rezolvă o problemă clară a unui client. Dronele nu sunt o soluție în sine, ci furnizoare de capabilități”.
Asta este o idee importantă pentru orice startup românesc care vrea să construiască produse noi: o tehnologie spectaculoasă trebuie să ajungă la cineva care are nevoie de ea, să se integreze într-un sistem, să fie adoptată, folosită, plătită și susținută în timp. Pentru BraveX.Aero, asta înseamnă parteneriate cu universități, institute de cercetare, companii din zone conexe și clienți care au probleme reale de rezolvat. Iar când clientul este statul sau o instituție mare, seriozitatea devine un criteriu la fel de important ca tehnologia în sine. „A spune ce faci și, mai ales, a face ce spui că faci este un element critic al succesului„, spune Răzvan. În piețele guvernamentale, numărul clienților posibili poate fi foarte mic, uneori începe cu unul singur, iar asta înseamnă că un eșec poate închide ușa pentru foarte mult timp – dacă nu chiar de tot.
Inovația are nevoie și de libertatea de a explora. Când vorbește despre echipa de cercetare și dezvoltare, Răzvan folosește o expresie simpatică: „Let the R&D team play.” Adică lasă echipa să exploreze, să testeze, să se joace, să găsească soluții în interiorul limitelor date de fizică, legislație, client și produs.
„Poți să faci singur multe lucruri, dar vei fi întotdeauna limitat de propriile mijloace de creștere.”
Pentru o economie obișnuită ani de zile să execute cerințe venite din afară, ideea aceasta contează enorm: dacă vrem produse românești, nu doar servicii românești, trebuie să lăsăm mai mult spațiu pentru experiment, cercetare, testare și eșec rapid.
„Îndrăzniți să eșuați. Și faceți-o repede.”
Întrebat ce lecție ar da unui antreprenor care vrea să construiască în România, Răzvan evită rețetele, dar revine mereu la un singur cuvânt: DARE!
„Îndrăznește! Îndrăzniți să încercați și, mai ales, îndrăzniți să eșuați. Și faceți-o repede. Nu căutați perfecțiunea”.
Pentru el, regula de aur e clară: o afacere crește prin interacțiune cu piața, prin feedback, corecții și adaptare. Ideile ținute prea mult într-un laborator mental, până par impecabile, riscă să nu mai ajungă niciodată în lume. „Nu pleci la drum doar când știi deja tot. Pleci când ai suficientă claritate încât să testezi, suficient curaj încât să greșești și suficientă disciplină încât să înveți repede.”
O hală de 200 de metri pătrați și începutul unei industrii
Până în 2030, BraveX.Aero vrea să devină lider european în segmentul dronelor industriale cu aripă fixă. Poate pare o ambiție mare pentru un startup care produce acum într-o hală de 200 de metri pătrați și într-o casă închiriată lângă Cluj. Dar pentru oamenii care nu și-au ratat până acum niciun maiden flight și care au trimis o dronă în viscol și au adus oameni acasă, tocmai de aceea povestea merită spusă.
România produce, la intersecția dintre tehnologie grea, utilitate civilă, miză geopolitică și ambiție europeană, drone industriale care pot căuta oameni în viscol, pot transporta sânge, pot apăra infrastructură și pot arăta că țara asta are capacitatea să construiască produse critice, nu doar să livreze cod pentru alții. Un pitch ignorat trei luni s-a transformat într-o companie. O hală de 200 de metri pătrați poate fi începutul unei industrii.
Iar schimbarea începe, uneori, exact așa: cu un copil care nu uită niciodată de prima sa dragoste de la 7 ani, și cu un om care admite că s-a înșelat și pune mâna pe telefon la 8 dimineața, gata să se apuce de treabă.
