Educația din România are nevoie de soluții curajoase și oameni care gândesc îndrăzneț și pun umărul la treabă. După ce au renovat și dotat peste 80 de școli din mediul rural, oamenii de la Asociația BookLand construiesc Campusul BookLand, o școală profesională în sistem dual care le va oferi tinerilor o șansă reală la educație și integrare pe piața muncii.
Proiectul, desfășurat pe o suprafață de 72.000 mp în Vulturești, județul Argeș este o dovadă de încredere în potențialul comunităților rurale și un model pentru viitorul educației de la sat. Cu o investiție de peste 10 milioane de euro și dificultăți care pornesc de la logistică până la găsirea muncitorilor calificați, echipa BookLand demonstrează cu fiecare zi petrecută pe șantier că imposibilul poate deveni realitate prin muncă, perseverență și credința că prin educație ne vom face bine ca societate.
În acest interviu, Mihaela Petrovan, președinta Asociației, explică ce înseamnă construirea unui campus care promite să transforme vieți, dar și ce înseamnă să educi „în inima naturii” și cum pot parteneriatele cu mediul privat să redefinească școala de meserii în România.
Cum arată o zi pe șantier, care este nivelul investiției, când plănuiți inaugurarea campusului și cum evoluează lucrările?
Fiecare zi pe șantier e diferită (deși în ultimele 4 luni doar am excavat dealul) și vine cu o mulțime de provocări, de-asta vă pot asigura. Dar ne și oferă o satisfacție incredibilă, greu de egalat, și nimic nu ne încarcă bateriile mai tare decât să vedem cum, de la o zi la alta, prinde contur un vis. Poate cel mai îndrăzneț vis al nostru: să construim un campus preuniversitar profesional în sistem dual, la sat, acolo unde e mai multă nevoie de el și unde un astfel de proiect face o reală diferență.
Am făcut noi multe lucruri de-a lungul timpului care au părut imposibile (am renovat și dotat 80 de școli rurale în numai 4 ani cu doar 10,5 milioane de euro), dar să construiești un campus de la zero, pe o suprafață de 72.000 mp, e cea mai mare provocare pe care am gestionat-o până acum. De aceea ne-am și dorit să documentăm procesul și să surprindem într-un mod autentic ce presupune munca aceasta, astfel încât toți cei care ne susțin, fie că vorbim de companii din mediul privat sau de persoane fizice, să știe cum avansează lucrările. Și poate în felul acesta, urmărind videoclipurile scurte pe care le publicăm zilnic în seria Cronica Muncitorească, vor simți și ei o parte din emoția pe care o încercăm pe șantier.
În ceea ce privește investiția, vă pot spune că am plecat de la un calcul de 5 milioane EURO pentru construcție, realizând din prima lună de șantier că vom dubla suma și urmând ca, după finalizarea lucrărilor, să vorbim despre alte costuri pentru administrare (aici ne-am făcut calculele la aproximativ 2 milioane euro anual). Sunt mulți factori de care depindem, mai ales de cel financiar care este „pending”, însă noi tot sperăm să putem suna clopoțelul în septembrie 2025. Iar apoi, după ce tragem toate învățămintele din primul nostru campus, vom continua să construim un astfel de centru educațional la sat în fiecare județ.
Cum ai explica ce este învățământul profesional dual pe înțelesul tuturor?
Sistemul dual este cea mai tare școală profesională la care poți merge. Este o soluție sigură prin care un tânăr care a terminat gimnaziul poate continua să învețe, combinând educația teoretică cu cea practică, câștigând bani și deprinzând o meserie chiar la viitorul loc de muncă. În clasa a XI-a, elevii nu doar că obțin o diplomă, ci dobândesc cunoștințele și experiența necesare pentru a trece direct de pe băncile școlii la propria lor independență financiară, cum se spune.
În campusul profesional în sistem dual, înveți și carte, și meseria spre care ai chemare, dar și cum să fii un bun manager. La noi, fiecare zi și fiecare activitate vor avea câte un manager – un copil sprijinit de angajații noștri. Este un proiect cu sens, care oferă soluții concrete și îi arată fiecărui elev nu doar ce potențial are, ci și cum poate contribui la stabilitatea economică, sustenabilitatea și prosperitatea comunității rurale din care face parte.
Câți copii vor învăța în Campus, ce va cuprinde acesta și cum vor fi integrate toate activitățile în programa educațională?
În toamna lui 2025, campusul își va deschide porțile pentru primii 300 de elevi, urmând ca după aceea, când va funcționa la capacitate maximă, să avem înscriși peste 1.200 de elevi în ciclul primar, gimnazial, liceal și postliceal. Campusul va include săli de clasă „scoase” în natură, ateliere, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilități sportive, amfiteatru, spații de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume și solar.
Și ca să înțelegeți cum va arăta o zi din programul acestor copii, imaginați-vă că sunteți din nou la școală și în fiecare dimineață un autocar vine să vă ia de acasă și să vă ducă în campus. Purtați o uniformă curată și frumoasă (primită gratuit), însă nu aveți nevoie de ghiozdan. Rechizitele și manualele, pe care tot noi le asigurăm, vă așteaptă la școală, în propriul dulăpior. Coborâți în curtea campusului, iar micul dejun vă așteaptă la cantină, fiind preparat din produse naturale, unele din propria grădină și de la fermă.
Alături de angajații noștri, elevii din clasele mai mari se îngrijesc de servirea mesei, iar după ce toată lumea a terminat micul dejun, începem ziua în sălile de clasă, în laboratoare și ateliere. După ore, luăm masa de prânz tot în cantină, ca apoi să avem o activitate practică, poate în grădină, seră sau una din întreprinderile sociale care vor funcționa în Campus. După aceea, facem lecțiile împreună, iar la finalul zilei, vă întoarceți acasă tot cu autocarul.
Campusul este gratuit pentru elevi și include facilități costisitoare, precum transport, mese și uniforme. Cum îl veți finanța pentru a fi sustenabil pe termen lung?
Campusul va fi capabil să se autosusțină prin componentele sale de antreprenoriat social. Vom deschide aici, pe lângă cantină și cafenea, o brutărie, un atelier de reparații și unul de croitorie, o spălătorie și un salon de înfrumusețare unde liceenii din clasele duale vor face practică. Serviciile și produsele generate în aceste întreprinderi înseamnă nu doar facilități pentru comunitatea locală, ci și venituri care susțin o bună parte din cheltuielile pe care le vom avea.
În același timp, vom derula parteneriate cu operatori economici din regiune, aceste colaborări fiind esențiale pentru operarea claselor de învățământ profesional dual. Totodată, sper să ne bucurăm în continuare de o și mai mare susținere din partea companiilor care ne redirecționează din cei 20% impozit pe profit. Avem, așadar, trei surse de venit și, cu o bună autogospodărire și zero risipă, avem convingerea că vom prospera, inspirându-i și pe alții să ne urmeze modelul.
Ai menționat că doriți să cultivați respectul, dragul de muncă și responsabilitatea. Cum se vor regăsi aceste valori în activitățile zilnice ale elevilor?
Învățăm de la natură. Fiecare piesă din marele puzzle are locul ei și rolul bine definit. Așa vrem și noi să-i formăm pe copii: conștienți că sunt importanți, că sunt buni, că își pot împlini visurile. Că sunt în stare. Că pot. Îngrijind o plantă, culegând vișine pentru dulceață sau vinete pentru zacusca pe care o vor pregăti la școală alături de părinți și o vor savura cu pâine proaspăt scoasă din cuptoarele noastre, copiii vor afla cât de echitabil e totul: muncești și ești grijuliu, grădina te răsplătește.
În ceea ce privește echipa, desigur, vom avea profesori special aleși, mentori, traineri, specialiști din diverse domenii care vor veni să țină sesiuni dedicate copiilor BookLand. Ne așteaptă o lungă și frumoasă aventură dedicată cunoașterii.
Absolvenții Campusului vor putea intra pe piața muncii imediat după absolvire? Ce abilități vor dobândi și ce meserii vor deprinde?
Sistemul de învățământ profesional dual crește semnificativ rata de integrare pe piața muncii a absolvenților. Încă din perioada studiilor, elevii fac aproximativ 2.000 de ore de practică alături de firma care finanțează specializarea respectivă și deprind astfel nu doar noțiuni teoretice, ci și abilități practice deosebit de utile chiar la viitorul loc de muncă. În plus, se integrează în cultura organizațională a companiei, devenind candidații ideali pentru angajare după finalizarea studiilor.
În ceea ce privește specializările, acestea sunt determinate de nevoile concrete și de parteneriatele cu operatorii economici argeșeni (și nu numai) care ni se alătură pentru a-și forma viitorii angajați. Ce vă pot spune este că obiectivul nostru este să devenim cel mai bun formator în învățământul profesional dual și să asigurăm cea mai mare rată de retenție (peste 75%) a absolvenților la agenții economici parteneri.
De ce ați ales Vulturești pentru primul campus? Există factori din comunitatea locală care au influențat această decizie?
Un rol decisiv l-au avut proximitatea față de București și încrederea cu care ne-au primit oamenii locului. Ulterior, și autoritățile din Argeș s-au arătat interesate și deschise să ne sprijine. Sunt mulți cei care cred astăzi în ceea ce va aduce bun acest proiect pentru comunitățile rurale. Însă, atunci când făceam primii pași, a însemnat enorm să avem acest vot de încredere. Ce-i drept, ne recomandau deja cei 4 ani de renovări și sutele de parteneri implicați.
Iar locul pe care l-am găsit în satul Vulturești este – și numele acesta parcă e predestinat – o minunăție. Ce putem să ne dorim mai mult? Construim un campus modern și avem privilegiul să facem asta în inima naturii. Construim înconjurați de pădure, cocoțați pe o colină de unde priveliștea ne amintește că frumusețea rurală este greu de egalat.
Aveți date despre rata de abandon școlar și absenteism din Vulturești? Dacă există probleme de acest fel, cum va contribui campusul la rezolvarea lor?
Știm cu toții că România se află pe primul loc în Uniunea Europeană când vorbim despre abandonul școlar. Ponderea tinerilor care au părăsit devreme sistemul de educație și formare este de 16% la nivel național (30% în mediul rural), în timp ce media UE este de 10%. Peste 600.000 de elevi români nu merg la școală la nivelul la care ar trebui sau au renunțat cu totul la studii. Cei mai mulți fie muncesc cu ziua, fie la negru, în străinătate. Aceasta e realitatea cu care ne confruntăm.
Dar ne-a fost clar că, pentru a putea ajuta cât mai mulți copii să nu renunțe la școală, trebuie să ajungem și la părinți. Așa că, în toamna lui 2024, ne-am unit forțele cu Unlock Research și, cu sprijinul Leroy Merlin care a finanțat această inițiativă, am ajuns în inima satelor argeșene pentru a discuta cu familiile. Cercetarea s-a concretizat în studiul „Părinți la Sat” și a privit în profunzime relația dintre copii și școală, dar și modul în care adulții se raportează la educație: cu ce o asociază și ce fac (sau nu) pentru a-și susține copiii să învețe.
Ce am văzut în Argeșul rural ne-a întărit convingerea că la sat este cea mai mare nevoie de astfel de campusuri profesionale în sistem dual, unde tinerii să învețe și carte, și meserie, pentru a se putea integra apoi pe piața muncii. În plus, sistemul dual le oferă posibilitatea să facă practică plătită încă din perioada studiilor și să-și ajute astfel familiile. Pentru că, în prea multe cazuri, familiile extrem de sărace sunt cele care își împing copiii să abandoneze școala pentru a munci ca zilieri.
Și nu vom oferi serviciile noastre educaționale doar copiilor din Vulturești, dimpotrivă: întreg nord-vestul județului este interesant pentru noi, și de aici ne vom recruta viitorii elevi, cărora le vom asigura gratuit absolut tot: transport, mâncare, manuale și rechizite, uniforme, afterschool.
Cum a reacționat comunitatea locală la acest proiect? Au existat frâne sau mai degrabă sprijin?
Comunitatea locală ne-a primit cu brațele deschise. Însă, ceea ce ne-a mai arătat studiul din satele argeșene este că părinții sunt atât de încântați de ceea ce se construiește pentru copiii lor și de condițiile pe care le vom oferi gratuit, încât unora le vine greu să creadă că e adevărat. Sunt uluiți că există oameni care vor să-i ajute fără niciun alt interes, fără să le ceară nimic în schimb, decât încrederea că, la rândul nostru, dorim binele copiilor lor și facem și ceva concret în direcția asta. Piedicile sunt, așadar, mai degrabă la nivel de mental colectiv.
Alții nu înțeleg, de exemplu, de ce nu vom oferi cazare în regim de internat. Răspunsul e simplu: tocmai pentru că nu ne dorim să-i rupem pe copii de familii la vârste așa fragede, când au cea mai mare nevoie să știe că sunt acceptați, iubiți, înțeleși, ascultați. Vrem ca tinerii pe care îi vom educa în Campusul BookLand să rămână alături de părinți. În plus, suntem deja pe locul 1 în Europa la numărul de mămici adolescente, de ce am „îngroșa” rândurile?
Care au fost dificultățile logistice, financiare sau de altă natură în demararea construcției campusului?
Știți de ce ne-am lovit? De exact problema care ne-a motivat să redefinim școala de meserii și să o readucem la viață într-o viziune modernă: am găsit cu greu lucrători calificați, cu adevărat buni în meseria lor. Ne considerăm norocoși că, pe șantierul nostru, au ajuns profesioniști unul și unul. Discutând cu ei, am aflat că mulți au fost să lucreze „afară”, acolo unde munca le-a fost respectată. De exemplu, avem excavatoriști care fac „balet” pe utilaje, atât de pricepuți sunt, dar au câștigat această experiență pe șantiere din străinătate, pentru că aici nu au avut aceleași oportunități. În Campusul BookLand, ne propunem să formăm și noi lucrători calificați, dar care să nu mai fie nevoiți să stea în șomaj sau să emigreze.
O altă dificultate pe care am prevăzut-o, dar la care am avut până acum o baftă extraordinară? Vremea. Au fost zile în care pe șantier au lucrat concomitent și 23 de utilaje. Fiind închiriate, orice pauză cauzată de ploaie sau ninsoare înseamnă timp și bani pierduți. Totuși, am avut vreme bună, ne-am mișcat rapid și facem tot posibilul să menținem același ritm susținut. Nimic nu e ușor când o iei de la zero și înveți pe parcurs, în timp ce „pedalezi”. Însă învățăm din greșeli și avem grijă să facem mai bine în viitor.
Ce rol crezi că au activitățile practice în formarea elevilor și cum contribuie la dezvoltarea caracterului lor?
Cultivându-le respectul față de muncă, copiii învață să prețuiască lucrurile pe care le au. Activitățile practice îi disciplinează, îi responsabilizează, îi fac puternici, îi orientează înspre soluții. Vor învăța că nu a te plânge este ceea ce ai de făcut atunci când ești nemulțumit de felul în care trăiești. Vor învăța să fie oameni de acțiune, cu inițiativă și vor ști să-și prioritizeze activitățile. Vor căpăta tot mai multă încredere în forțele proprii și în lucrul în echipă. Sunt studii care ne arată că o minte sănătoasă se ține prin tot ceea ce faci cu mâinile tale.
Cum vezi integrarea noilor tehnologii în educație? Crezi că acestea pot ajuta copiii din mediul rural să aibă parte de o educație mai diversificată și mai interactivă?
E important ca tinerii să iasă din școală având competențe digitale. E minunat să știi să folosești un calculator, indiferent de meseria pe care ai îmbrățișat-o. Campusul pe care îl construim în Argeșul rural va dispune de dotări moderne. Nu batem pasul pe loc, suntem ancorați în prezent și privim înspre viitor cu deschidere. Un lucru e sigur. Nu vom folosi tehnologia pentru a ne face mai repede tema cu AI și a avea vreme să lenevim, ci pentru a câștiga și mai mult timp pentru lectură, experimente în laborator, practică și drumeții.
22% dintre copiii români suferă de sevraj psihologic fără acces la telefon: suntem pe primul loc în Europa la consumul problematic de social media. Din experiența ta, ce crezi că ne-a adus aici și ce soluții avem – atât ca părinți, ca profesori și alte părți implicate?
În Taberele Coolturale, pe care le organizăm de 13 ani și în care îi însoțesc pe copii, am înțeles un lucru. Copiii nu simt nevoia să se atingă de telefon atâta timp cât există în jurul lor adulți care să le ofere atenție. Faceți acest experiment! Puneți întrebări unui adolescent, întrebați-l ce crede despre un lucru, care este părerea lui. Copiii au nevoie, de fapt, să știe că sunt importanți, auziți, înțeleși și sprijiniți. În egală măsură, au nevoie de adulți care să-și amintească de vremea în care erau, la rândul lor, speriați, răzvrătiți sau neincrezători. Să nu uite că au fost acolo și că tot ce conta, deseori, era o persoană care să îi asculte.
În campus am și rezolvat problema telefoanelor mobile, înainte de a-i deschide porțile: vor sta acasă.
Ce te mână-n luptă, ce te bucură, ce te hrănește?
Mă hrănește să știu că las ceva în urma mea, că pun umărul la un sistem educațional îmbunătățit, care dă șanse reale tuturor. Vreau să știu că tinerii au unde să se pregătească temeinic pentru viață și că nu vor avea piedici care să-i forțeze să rămână mediocri. Vreau să nu îi știu descurajați pe copiii care au avut neșansa de a se naște în familii disfuncționale.
Mă mână în luptă dorința de a da o șansă unor copii nevinovați, captivi într-o familie abuzivă, care suferă de abandon, neatenție și sărăcie căci, acum câțiva zeci de ani, și eu am fost unul dintre ei. Șansa vieții mele a fost educația. Poate fi și șansa lor.
Ce ai învățat despre tine în acești 14 ani de activitate a Asociației BookLand?
Că pot să fiu foarte exigentă, mai ales cu mine însămi, și că sunt dispusă să merg până în pânzele albe pentru cauza în care cred. Fac tot ce pot să fac din postura mea de om care-și respectă întotdeauna promisiunile, no matter what, încercând să-i inspir, nu să-i sperii pe cei cu care lucrez (dar nu-mi iese mereu).
Un alt lucru pe care l-am învățat e că „bob cu bob se umple sacul”. Lucrurile bune nu vin peste noapte, dar crezând cu tărie și muncind zi de zi chiar nu există obiectiv pe care să nu-l poți atinge.
Un gând sau mesaj de final?
Binele zidit se-ntoarce înzecit! Nu există o investiție mai trainică decât în educația tinerei generații. Gândiți-vă la asta și haideți să acționăm în consecință! Noi ne-am propus să investim în viitorul tinerilor din România și să facem țara bine prin educație. Haideți să ne unim forțele și să nu mai așteptăm „să facă statul”. PUTEM și noi.
