Două realități care ne țin pe loc în România: 1. reciclarea este încă un vis frumos, 2. persoanele cu dizabilități sau istoric dificil nu-și găsesc de lucru, fiind de-a dreptul izolate în piața muncii. Echipa OilRight România țintește să le schimbe pe ambele – și pare că-i iese – picătură cu picătură, om cu om. Mai mult decât un business social, OilRight îmbină protecția mediului cu o formă reală de justiție socială: transformă un deșeu poluant într-o resursă valoroasă și, în același timp, oferă locuri de muncă pentru cei pe care sistemul i-a lăsat în urmă.
Până acum, echipa OilRight a colectat peste 45 de tone de ulei alimentar uzat, protejând 45 de milioane de litri de apă de poluare și reducând semnificativ riscurile asupra ecosistemelor și infrastructurii urbane. În paralel, prin programele educaționale desfășurate în școli și comunități, peste 3000 de copii și adulți au învățat cum să recicleze și să adopte obiceiuri mai sustenabile.
Dar poate cel mai profund impact al OilRight este cel uman. Aici, persoane cu dizabilități sau cu un trecut instituționalizat, oameni care nu au avut șansa unui loc de muncă stabil, descoperă că pot contribui activ la societate. Pentru unii dintre ei, OilRight a însemnat primul contract de muncă semnat vreodată. Pentru alții, a însemnat un nou început, mai multă încredere și apartenență.
Dincolo de cifre, OilRight schimbă mentalități și creează un model care ar putea fi replicat la nivel național. Cum convingi o societate sceptică să recicleze? Cum construiești un business sustenabil fără să pierzi din vedere misiunea socială? Și cum arată succesul, dincolo de profit? Roxana Damaschin-Țecu, fondatoarea OilRight, ne răspunde la toate aceste întrebări, trasând pașii prin care o inițiativă locală poate rescrie regulile economiei circulare în România.
De ce OilRight și de ce acum? Ce anume v-a determinat să aduceți acest model în România și ce a fost cel mai dificil la început?
– Am ales să aducem modelul OilRight în România pentru că problema uleiului alimentar uzat este semnificativă și insuficient conștientizată la noi în țară. Fiecare litru de ulei aruncat poate polua până la un milion de litri de apă, distrugând ecosisteme și înfundând țevi de canalizare, ceea ce înseamnă costuri din bani publici pentru reparații. Consumul mediu anual de ulei este de aproximativ 10 litri pe persoană. Aproximativ 30% din acesta este deșeu, iar peste 90% este aruncat necorespunzător, în lipsa unei infrastructuri adecvate de colectare. La OilRight ne-am dorit să transformăm uleiul alimentar uzat în oportunități și să o facem și creând locuri de muncă pentru cei cu dizabilități: în România, sub 10% din adulții cu dizabilități au un loc de muncă, față de media UE de peste 40%.
Primii pași – și următorii – au fost plini de provocări. Mulți oameni nu conștientizau impactul negativ al uleiului uzat asupra mediului sau erau suspicioși legat de motivația noastră și cât de real e faptul că, pe bune, angajăm persoane vulnerabile. Am investit mult în informare și educație, în worskhopuri susținute inclusiv de colegii cu dizabilități, suntem transparenți în tot ce facem, atelierul nostru e deschis, în mijlocul comunității, și astfel am construit, în timp, o rețea de încredere. A fost dificilă, la început, și înțelegerea hățișului legislativ, dezvoltarea infrastructurii de colectare și organizarea internă.
Cred că acum este momentul potrivit pentru inițiativa noastră pentru că, la nivel de comunitate, devenim din ce în ce mai conștienți de impactul acțiunilor noastre asupra planetei și lumii în care ne dorim să trăim și avem nevoie de contexte reale și concrete de implicare.
Care au fost cele mai mari provocări în adaptarea modelului sloven la noi și ce lecții ar putea învăța alte țări, mai departe, de la voi?
– Adaptarea modelului sloven la realitatea românească a fost una dintre cele mai inspirate decizii pe care le-am luat. Nu a trebuit să reinventăm roata sau să pornim de la zero. Partenerii noștri din Slovenia au fost și sunt extrem de deschiși și ne-au împărtășit toate detaliile esențiale — de la fluxurile de lucru și rețetele de producție, până la strategia de branding și comunicare. Am fost uniți de un scop comun: multiplicarea impactului și crearea unui model de cooperare regională în Europa Centrală și de Est. Deoarece valorile noastre s-au aliniat, provocările au fost minime. Cele mai mari dificultăți au fost legate de adaptarea la complexitatea legislației locale și de faptul că România nu are încă o cultură solidă a reciclării.
Legat de lecții, nu știu dacă avem deja, însă ce ar putea folosi alții din experiența noastră, ar fi aspecte legate de importanța colaborărilor deschise și clare, de înțelegerea responsabilităților fiecărui partener și asumarea lor, de avantajul de a construi, cu încredere, pe ceva ce există deja (am optimizat rapid procese, am evitat blocaje previzibile, am economist buget de start-up și timpul necesar până la lansare).
Reciclarea uleiului alimentar uzat este o problemă majoră în România. Care sunt cele mai mari mituri sau neînțelegeri pe care le-ați întâlnit în procesul de conștientizare a populației?
– Unele persoane cred că uleiul aruncat nu are un impact semnificativ asupra mediului, că dacă torni detergent imediat după ce ai aruncat uleiul în chiuvetă problema dispare, sau că poate fi diluat cu apă fierbinte. În realitate, uleiul blochează conductele, are impact negativ și la nivelul stațiilor de epurare, poluează râurile și afectează grav flora și fauna acvatică.
Un alt mit este că reciclarea uleiului e complicată sau inutilă. De fapt, procesul de colectare e simplu: e suficient să aduni uleiul, după ce se răcește, într-un recipient și să-l duci la un punct de colectare. La cantități de peste 10 litri (avem, spre exemplu, gospodării care se organizează la nivelul unei scări de bloc sau al unei străzi întregi), OilRight îl preia de la domiciliu (pentru moment, doar în zona Timișoarei).
Apoi, tindem să ne gândim că ceea ce am putea colecta fiecare din noi, individual, e prea puțin pentru a face diferența, deci, posibil să nu merite să o fac. Ideea e că uleiul poluează imens și chiar și jumătate de litru în minus ajuns în natură face diferența. Apoi, dacă alegem tot mai mulți să facem asta, impactul agregat e tot mai semnificativ. Puțin cu puțin, am colectat aproape 45 de tone la OilRight în ultimii ani.
Mediul vs. comunitatea: Dacă ar fi să alegeți între impactul ecologic și impactul social al OilRight, care vi se pare mai important și de ce?
– OilRight a fost creat de o echipă căreia îi pasă de mediu cu scopul de a oferi locuri de muncă celor cu dizabilități. O face în strânsă colaborare cu Fundația de Abilitare Speranța, care, prin programul UnLoc, sprijină traiul celor cu dizabilități în comunitate.
Pentru noi, sustenabilitatea îmbină ambele zone de impact, se referă la întreg modul în care se dezvoltă o comunitate, dincolo de aspectul pur ecologic. Include, deci, și persoanele vulnerabile, pentru că nu ne dorim o societate în care cei vulnerabili să fie lăsați în urmă. Credem că impactul de mediu și cel social se completează reciproc, iar dezvoltarea economică nu ar trebui să însemne excluderea anumitor oameni.
Cum convingi o societate sceptică? România nu are o cultură puternică a reciclării și a economiei circulare. Ce fenomene credeți că sunt de vină pentru asta (educația, infrastructura sau altceva?) și cum reușiți să atrageți atât de mulți oameni în acest proces? Ce strategii folosiți pentru a schimba mentalitățile și a crește implicarea?
– În România, educația ecologică este insuficient dezvoltată. Inițiative precum săptămâna verde în școli sunt un pas înainte, dar, din păcate, implementarea practică a activităților de mediu nu este mereu realizată, iar finanțarea lor cade, majoritar, tot în sarcina părinților. Infrastructura de reciclare rămâne limitată, mulți oameni sunt sceptici, cred că oricum toate deșeurile ajung în același loc și nu are sens să colecteze separat.
Totuși, vedem și o mare deschidere spre schimbare, mai ales când oamenii înțeleg impactul real al acțiunilor lor. Noi ne concentrăm pe educație și informare. Organizăm campanii de informare, ateliere pentru copii și adulți — unde am ajuns deja la peste 3000 de participanți — și ne deschidem porțile pentru vizite (de la copii de grădiniță la studenți, de la delegații oficiale la cetățeni), arătând concret cum funcționează procesul de reciclare. În același timp, pentru că schimbarea nu se întâmplă peste noapte, ne setăm obiective realiste și ne bucurăm de fiecare mic pas înainte. Credem că transparența, demonstrarea și comunicarea impactului și experiențele practice sunt esențiale pentru a schimba mentalități.
Sustenabilitatea trebuie să fie și economic viabilă. Cum reușiți să mențineți OilRight pe linia de plutire, să vindeți produse și, în același timp, să rămâneți fideli misiunii sociale?
– Pentru a supraviețui economic, avem trei surse principale de venit: produse de economie circulară (în principal lumânări parfumate din ulei reciclat și kituri de tip Do It Yourself pentru reciclarea uleiului acasă, în propria bucătărie), ulei uzat ca materie primă pentru producția de biodiesel și servicii educaționale, pe teme de sustenabilitate și incluziune, ținute de colegi cu și fără dizabilități. Avem colegi care se ocupă de vânzări și dezvoltarea de parteneriate comerciale, iar în rândul clienților corporate ne ajută și faptul că OilRight este autorizată ca unitate protejată, ceea ce înseamnă avantaje fiscale legate de achizițiile de la noi. Am dezvoltat parteneriate și cu alte unități protejate care au un impact real, ne promovăm unii pe alții. Colaborarea și creșterea împreună ne motivează mult, la nivelul echipei. Ca să arătăm și niște cifre, taxele plătite de OilRight în 2024 au fost de aproape 200.000 lei (contribuții salarii, impozite, TVA).
Pentru a fi siguri că nu ne îndepărtăm de misiunea noastră, oferim produse și servicii de calitate, cu o poveste puternică, care încorporează direct, prin materiile prime folosite și prin munca realizată, impactul pe care îl promovăm.
Ați colectat deja peste 40 de tone de ulei alimentar uzat și ați protejat 45 de milioane de litri de apă. Ce obiective aveți pe termen lung și ce ar însemna „succesul” pentru OilRight?
– Ne propunem să colectăm peste 500 de tone de ulei uzat în următorii 5 ani. Extinderea infrastructurii de colectare la nivel regional este o prioritate, dar ne imaginăm și o rețea națională, cu mai multe orașe care să aibă câte un OilRight local. Vrem să sprijinim replicarea modelului de la Timișoara în alte comunități printr-un sistem de franșiză socială, oferind know-how, resurse și sprijin organizațiilor locale care doresc să adopte acest model de economie circulară cu impact social.
Succesul pentru noi nu se măsoară doar în cifre financiare – extrem de importante, pentru că ne dorim profit pe care să îl donăm Fundației de Abilitare Speranța și pe care am reușit să-l obținem și în 2024 -, ci și în schimbările pe care le generăm: mai puțin deșeu în natură, joburi demne pentru cei cu dizabilități, mai mulți copii și adulți informați despre sustenabilitate și incluziune. În cele din urmă, ne dorim ca responsabilitatea față de natură și față de oameni să devină o normalitate, nu o excepție.
OilRight este mai mult decât un proiect de reciclare, este o misiune de incluziune. Ce transformări ați observat la colegii cu dizabilități care lucrează la OilRight? Ce impact are această activitate asupra lor, dincolo de venitul obținut?
– Fiecare salariu plătit este o bucurie și o împlinire. Pentru colegii noștri vulnerabili, dincolo de banii în sine, salariul reprezintă și recunoaștere, respect și o confirmare că munca lor are valoare. Avem colegi cu trecut instituțional, care, la 43 de ani, au semnat primul contract de muncă din viața lor și care aici au învățat să își asume responsabilități, că colaboreze și să își spună povestea. Avem colegi care au venit cu multă nesiguranță și timiditate și care, după ce au fost sprijiniți și cu formare acreditată, țin ateliere și se exprimă cu încredere și curaj. Interacțiunea constantă cu persoanele care colectează, cu vizitatorii, cu participanții la ateliere contribuie la dezvoltarea abilităților lor sociale, la sentimentul de apartenență și de valoare. Sunt și zile grele, cu frustrări și neînțelegeri, însă dezvoltarea în rândul echipei este reală.
Cât de greu este să le mențineți în sistem și să le ajutați să își construiască o viață independentă?
– OilRight nu ar putea face asta cu impactul actual fără colaborarea strânsă cu Fundația de Abilitare Speranța. OilRight este un angajator flexibil, care își adaptează procesele de lucru, modul de transmitere a informațiilor, organizarea muncii, astfel încât să răspundă nevoilor și abilităților colegilor. Însă la sprijinirea lor pentru a-și construi o viață independentă contribuie echipa de lucrători, asistenți sociali și psihologi ai fundației, care, prin programul UnLoc, le asigură consiliere și acompaniament în diferitele domenii ale vieții, iar celor cu trecut instituțional, inclusiv acces la locuire.
Fiecare persoană vine cu propriile experiențe, traume și ritmuri de adaptare, așa că avem nevoie de răbdare, flexibilitate și multă empatie. Noi ne străduim să le oferim nu doar un loc de muncă, ci și un spațiu sigur în care să se dezvolte, încurajând progresul în pași mici.
Care a fost cel mai emoționant moment în care ați simțit că această inițiativă schimbă vieți?
– Sunt multe momente emoționante, însă mă gândesc acum la Sami, care la început nu vorbea aproape deloc și evita interacțiunea, dar a ținut recent o prezentare – în engleză! – în fața vizitatorilor noștri, explicând cum funcționează procesul de reciclare sau la Ana, care, după zeci de ani de abuz și neglijare în centre rezidențiale segregate, a spus: „Aici sunt văzută. Aici mi-am găsit oamenii.”
Peste 1800 de copii informați în 2024 prin ateliere de educație ecologică. Cum reacționează copiii la mesajele despre sustenabilitate? Există un moment în care ați simțit că ați făcut un „clic” cu ei?
– Copiii sunt curioși și încântați că învață concret cum se pot implica. Atelierele noastre au și partea practică, fiecare participant învață să își facă propria lumânare din ulei uzat cu care merge apoi acasă, ceea ce îi bucură mult. E un aspect inedit, pe care îl țin minte și despre care povestesc apoi.
Protecția mediului este extrem de importantă pentru ei, ca generație, și devin, la rândul lor, educatorii părinților, bunicilor, vecinilor. Câteva din gândurile lor la final de atelier sunt: „știu acum să ajut mediul înconjurător, am învățat să nu râd de cei cu dizabilități și să îi ajut, toți avem nevoie de cineva să ne ajute, pot și eu să adun mizeriile, am învățat să nu arunc lucruri stricate pentru că pot face ceva nou din ele.”
Care este următorul mare obstacol pe care trebuie să-l depășiți? Ce ar putea duce OilRight la nivelul următor și care sunt piedicile în calea acestei evoluții?
– Ne dorim să ne consolidăm prezența online (vom trece curând și printr-un proces de rebranding al lumânărilor realizate de noi), să investim în comunicare și conștientizare și să diversificăm gama de produse sustenabile, astfel încât să valorificăm și mai bine uleiul colectat. Dorim să ne și certificăm legat de trasabilitatea deșeurilor pe care le colectăm și urmează să dezvoltăm și manualul de franșiză socială, ca bază pentru replicare în alte orașe.
Principalele obstacole sunt limitele capacității actuale: pentru a ne dezvolta, e nevoie să investim în creșterea și dezvoltarea echipei.
Dacă ați putea schimba un singur lucru în politica de mediu și incluziune socială a României, care ar fi acela?
– Am schimba două lucruri: am reduce birocrația și am introduce stimulente fiscale clare și certe (în prezent, sunt doar la nivel de recomandări, ceea ce le face pur teoretice) pentru afacerile sociale.
Dacă ar fi să lăsați un singur mesaj pentru cititori, unul care să-i facă să acționeze imediat pentru un viitor mai sigur, mai curat, mai sustenabil, care ar fi acela?
– Mesajul e legat de unul din miturile menționate mai sus și le-aș spune că fiecare gest contează. Zi de zi, prin alegerile pe care le facem – de consum, de implicare – alegem, de fapt, tipul de societate în care vrem să trăim. Fiecare din noi poate reduce propriul consum. Atunci când chiar trebuie să cumpărăm ceva, putem alege produse sau servicii de la afaceri sociale.
Putem colecta selectiv și recicla, putem susține inițiative locale care fac o schimbare. Spuneam în primul nostru video, făcut pentru o campanie de crowdfunding la început de 2021, că „om cu om, picătură cu picătură, facem diferența”. Credem în asta și acum!
