Peste 5000 de copii din 50 de sate ale României descoperă magia lecturii cu ajutorul lui Victor Miron și al bibliotecii mobile Booktruck

Cum îi faci pe copiii de azi să iubească cititul? Pare că Victor Miron a descoperit rețeta. Cu o pasiune contagioasă pentru educație și lectură, el și-a dedicat cariera pentru a aduce copiilor din mediul rural bucuria cărților. Prin intermediul proiectului său, Booktruck – Cărțile pe roți, susținut de Asociația Cărțile pe Față, Victor aduce lectura acolo unde bibliotecile sunt o raritate, iar accesul la educație este limitat.

De trei ani încoace, cu cele două biblioteci mobile și o mână de voluntari dedicați, Victor a străbătut drumurile prăfuite din peste 50 de sate ale României, oferind celor mici nu doar cărți, ci și o scânteie de curiozitate, imaginație și speranță. Acolo unde bibliotecile lipsesc, iar orizontul de visare e îngust și el, Victor plantează semințele unor viitori cititori, demonstrând că lectura poate schimba destine și deschide porți spre un imens potențial nedescoperit. Acesta este darul său: un viitor mai luminos pentru mai bine de 5000 de copii.

Victor, ai mers cu biblioteca mobilă în multe zone rurale și ai adus bucuria lecturii copiilor din comunități defavorizate. Până acum, în câte sate ai ajuns și câte cărți au fost citite de copii? 

– Cred că fiecare copil merită o bibliotecă, indiferent de unde s-a născut și indiferent câți bani au părinții lui. Și mai cred că această bibliotecă e important să aibă bibliotecari care să cultive curiozitatea, să fie un loc prietenos, un loc care aduce „bookurie”. 

Noi colindăm satele de trei ani încoace, cu două biblioteci mobile. Am ajuns până acum la peste 5000 de copii din mai mult de 50 de sate. Pe lângă faptul că le împrumutăm cărți, facem și multe activități: celor mici le citim povești, iar cu cei mai mari facem cluburi de lectură și discuții pe teme importante de viață.

Ai observat schimbări în comportamentul copiilor după ce au început să citească regulat? Cum le urmărești evoluția?

– Ne ghidăm activitatea pe convingerea că un copil care citește va deveni un adult care gândește, un adult care reușește. Și, desigur, observăm o evoluție la copiii pe care îi vizităm deja de 3 ani. În același timp, e nevoie de mai mult timp pentru a vedea impactul real al activității noastre. Din fericire, avem exercițiul răbdării antrenat chiar de citit. Cititul ne învață să știm să așteptăm și să perseverăm, așa cum ai nevoie de timp să citești o carte faină și lungă. 

Peste 10, 20, 30 de ani vom putea vedea cu adevărat ce impact a avut activitatea noastră în viața copiilor. Dar știm de la oameni din alte țări că astfel de biblioteci mobile au schimbat vieți în mod profund. În Marea Britanie, astfel de biblioteci pe roți funcționează de zeci de ani, chiar cu recurență săptămânală. Am cunoscut oameni de acolo care ne-au spus că ziua în care venea biblioteca mobilă era punctul culminant al săptămânii. Sau oameni care au devenit autori de renume internațional după ce au ajuns să descopere cărțile într-o bibliotecă mobilă.

Cum ai reușit să strângi sponsori și oameni faini în jurul inițiativelor tale? Care e secretul tău în a atrage susținători pentru proiecte educaționale?

– Bănuiesc că ajută ingrediente precum perseverență, entuziasm și aliniere a valorilor. Promovând cititul de peste 10 ani, avem credibilitate, un istoric de proiecte implementate, dovada că e ceva cu adevărat important pentru noi. Cred că entuziasmul nostru poate fi molipsitor, așa reușim să creăm speranță și dorința de a lucra împreună. Iar oamenii care prețuiesc educația sunt deschiși să ne sprijine și să devină partenerii noștri.

De ce crezi că românii citesc atât de puțin? 

– Asta e ceva ce mă miră foarte mult. Probabil răspunsul este o combinație între lipsa obiceiului, faptul că nu au descoperit cărți care să le placă, ritmul alert al vieții și tendința de a se lăsa atrași de alte activități mai puțin solicitante.

Cum reușești să faci cititul „cool” pentru copii și tineri? Ai idei noi pentru a-i atrage și mai mult către lectură?

– Cred că cititul poate deveni cool pentru tineri dacă e perceput așa de către anturajul lor. De aceea facem proiecte, cum e „Clasa Cititoare”, unde luăm 20-30 de copii care deja iubesc cititul, toți elevi în aceeași școală. Fiecare copil recomandă o carte, iar noi le facem tricouri pe care scrie ești-ceea-ce-cit-ești, titlul cărții și autorul recomandat, pe care ei le poartă toți în aceeași zi din săptămână. Le și cumpărăm cărțile și le punem într-o căsuță de cărți în curtea școlii pentru ca toată școala să aibă acces la cărțile clasei cititoare. 

Mai cred și că e foarte ușor ca cititul să devină „ne-cool”. Trebuie doar să fie obligatorii cărți pe care tinerii le detestă. 

Crezi că cititul influențează modul în care gândesc și votează tinerii? 

– Aici revenim la convingerea că un copil care citește va deveni un adult care gândește. Citind, ne antrenăm imaginația, și așa ne putem gândi mai ușor la viitor, la ce am vrea să se întâmple și la ce am prefera să nu aibă loc. Ne dăm seama mai bine cine suntem noi, cine am vrea să fim și cine am vrea să ne reprezinte. Ne vine mai ușor să știm ce înseamnă pentru noi „Așa da” și, în același timp, ne e mult mai ușor să spunem, ca Bartleby, „Prefer să nu”.

Împărtășește-ne o poveste din călătoriile tale cu biblioteca mobilă care te-a impresionat profund. 

– Un amalgam de povești legate de biblioteca mobilă au dus la apariția cărții de copii, „Dana și verișoarele”, scrisă de Ionuț Lucian Rusu. Dana este o fetiță de 8 ani care locuiește la țară și iubește să citească. Nu are frați sau surori, așa că le spune verișoare animalelor din curte. Îi place să le citească cu voce tare, însă pentru că nu are cărți, le citește ce găsește prin jur – de la prospectul de aspirină până la ingredientele de pe punga de pufuleți. Verișoarele ei animăluțe nu sunt încântate de ce aud și fug de ea. Dar când vine biblioteca mobilă în satul lor, Dana împrumută cărți cu povești pentru a avea ce să le citească.

Top 5 cărți care te-au marcat puternic și pe care le recomanzi celor care vor să înceapă să citească mai mult.

– Eu citesc de obicei două cărți în același timp. Dimineața citesc cărți de idei și non-ficțiune, ca să înțeleg pe ce lume trăiesc, iar seara citesc romane sau poezie, ca să uit pe ce lume trăiesc. O listă de cărți pe care le recomand e aceasta:

1. Cele 40 de legi ale iubirii, de Elif Shafak. Aici mă impresionează foarte mult relația dintre Shams și Rumi, plus transformarea lui Rumi în poet. E una dintre cărțile pe care le recitesc des.
2. Micul Prinț. E plină de lecții, de la duioșie și prietenie la leadership.
3. Potențialul ascuns, de Adam Grant. Toți cei care vor să evolueze, atât personal, cât și în relație cu cei din jur, vor găsi aici informații utile.
4. Infinitul într-o trestie, de Irene Vallejo. Cartea e o istorie și un elogiu al cărții, al cuvântului scris și al cunoașterii.
5. Nerezonabil, de Andreea Roșca. Sunt mai multe portrete și povești ale unor români contemporani care au reușit lucruri importante, toate puse în lumină cu măiestrie de Andreea Roșca.

Cum vezi viitorul cărților tipărite? Crezi că sunt în pericol sau pot coexista armonios cu tehnologia? 

– Cred că lectura e o formă de grădinărit prin care, rând cu rând, ne cultivăm pe noi. Cartea tipărită este, cu siguranță, un simbol. Și cred că noi, cei care ne-am obișnuit să citim cărți tipărite, am creat aproape o ceremonie a cititului, în care ne așezăm comod, deschidem cartea cu grijă și privim ca printr-o fereastră spre o altă lume.

Eu personal citesc și în formate electronice, inclusiv variante audio. Dezavantajul lecturii pe dispozitive este, însă, că este foarte ușor să fii distras de notificările pe care le primești de acolo. În schimb, la o carte pe hârtie ai parte de dulcele răsfăț de a nu fi întrerupt.

Ce surprize pregătiți în continuare?

– Pe termen foarte scurt, suntem concentrați pe campania de Crăciun, prin care vrem să oferim 1000 de cărți cadou copiilor de la sate, exact titlurile pe care și le doresc. Pe termen mediu, ne dorim să realizăm următoarele biblioteci mobile; avem nevoie de 5 pentru a putea deservi lunar toate cele 75 de comune din județul Cluj. Iar pe termen lung, ne dorim să ne îndeplinim visul de a trăi într-o societate în care oamenii citesc măcar două cărți pe lună.

*Dacă ți-a plăcut povestea lui Victor, poți susține biblioteca mobilă AICI.

Surse foto: arhiva personală Victor și pagina de Facebook Cărțile pe Față.