Într-o societate în care multe ni se trag de la educație, Asociația Mansio, fondată și condusă de Ioana și Adi Hochia, e o lumină pentru copiii și tinerii care au nevoie de sprijin pentru a se dezvolta, nu doar academic, ci și emoțional și social. Cu peste 6.000 de copii și tineri ghidați până azi să viseze mai înalt, mai mult de 20 de proiecte implementate și 10 școli locale ajutate, Mansio este dovada că schimbarea vine prin implicare sinceră și consecvență.
Cei doi și-au transformat visul în realitate, deschizând în urmă cu 16 ani o bibliotecă în casa lor din cartierul Firiza, aflat la 13 km de Baia Mare. Ulterior, biblioteca a fost mutată într-un spațiu oferit de primărie. Prin activitățile desfășurate acolo, le oferă copiilor șansa de a-și descoperi potențialul prin activități non-formale, ateliere creative și proiecte care promovează dezvoltarea personală și participarea civică.
Astăzi, după 16 ani de activitate, Asociația Mansio este un exemplu despre ce înseamnă să construiești o comunitate mai bună. Ioana, președintă a Asociației și Inspector Școlar pentru Învățământ Primar și Alternative Educaționale, ne vorbește despre cum fiecare pas făcut în educație contribuie la schimbări reale și durabile în viețile tuturor celor implicați. Mai mult, ne oferă o lecție despre ce înseamnă să nu rămânem nepăsători, să punem umărul la treabă și să construim un viitor mai bun acolo unde putem.
Ce vă „mână în luptă” pe tine și pe soțul tău, atât în cadrul Asociației Mansio, cât și în afara ei?
– Ceea ce ne „mână-n luptă”, atât pe mine, cât și pe Adi, este dorința profundă de a aduce un impact pozitiv în comunitate și de a contribui la construirea unui mediu mai bun, mai empatic și mai educat pentru cei din jur. La Asociație, motivația noastră ia forma pasiunii pentru educație, dezvoltare personală și sprijinirea celor care au nevoie de ajutor pentru a-și găsi drumul sau a depăși obstacolele. În prezent ne concentrăm pe copiii și tinerii din Firiza și Baia Mare.
Firiza este o comunitate mică, neofertantă. În afară de Centrul Educațional și Bibliotecă (unde Adi e omniprezent) nu au nicio altă alternativă de petrecere a timpului liber.
Cum ți-a modelat această experiență personalitatea și perspectiva asupra vieții? Ce lecții personale ai învățat?
– Ca învățătoare, experiența m-a transformat profund, atât ca om, cât și ca profesionist. Am învățat să privesc viața prin ochii copiilor, să găsesc bucurie în lucruri mărunte și să îmi păstrez curiozitatea vie. Ei m-au învățat ce înseamnă răbdarea cu adevărat, empatia autentică și cât de important este să fii prezent, nu doar fizic, ci și emoțional.
Am înțeles că fiecare copil are o poveste unică și că rolul meu nu este doar să îi învăț să scrie și să citească, ci să le ofer un spațiu sigur în care să-și descopere potențialul și să devină cea mai bună versiune a lor. Această meserie m-a învățat să fiu flexibilă, să accept provocările ca oportunități și să văd valoarea fiecărui pas mic făcut înainte.
Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este că educația nu este doar un transfer de cunoștințe, ci o relație de suflet în care învățăm reciproc, copiii de la mine și eu de la ei. M-a făcut să apreciez mai mult puterea comunității, a sprijinului și a încrederii, valori care îmi ghidează acum nu doar cariera, ci și viața.
Pe lângă activitățile educaționale, Asociația Mansio pune accent și pe conștientizarea participării civice. Cum reușiți să le insuflați copiilor și părinților sentimentul de responsabilitate față de comunitate?
– Participarea civică este un pilon esențial al activităților noastre, deoarece credem că o comunitate puternică și solidară se construiește prin implicarea activă a fiecărui membru – fie copil, fie adult. Sentimentul de responsabilitate față de comunitate nu se naște spontan; este cultivat prin experiențe practice, dialog și exemplu personal. Cel mai fain exemplu este Mihaela – o tânără minunată care a fost beneficiarul nostru mulți ani, apoi voluntar de bază și acum lucrează în cadrul Universității de Arhitectură din Timișoara. Asta ne dorim noi, ca cei pe care-i ajutăm să ajute la rândul lor și să se implice acolo unde văd că lucrurile nu funcționează. Asta-i bucuria noastră!
Care au fost cele mai mari dificultăți de care ați dat de-a lungul timpului? Cum le-ați depășiți?
– În primele etape, am avut dificultăți în atragerea și menținerea voluntarilor, iar asta a pus o presiune suplimentară pe noi ca fondatori.
Cum am depășit-o? Am creat un mediu de lucru prietenos și motivant, și le-am oferit voluntarilor nu doar sarcini, ci și oportunități de dezvoltare personală. Ne-am bucurat că am atras alături de noi învățători / profesori (colegi) care ne-au ajutat și susținut în acest demers. Am comunicat constant despre impactul muncii lor și ne-am arătat recunoștința pentru tot ceea ce au făcut.
O altă dificultate a fost să identificăm și să înțelegem nevoile reale din comunitate, care se schimbă continuu și uneori sunt greu de prevăzut, așadar am gândit proiecte flexibile, pe care le putem ajusta rapid în funcție de ceea ce e nevoie.
Fiecare dificultate ne-a ajutat să creștem. Perseverența, colaborarea și credința în ceea ce ne dorim ne-au ajutat să transformăm obstacolele în trepte care ne-au dus mai departe. Cheia a fost întotdeauna să ne amintim care e „de ce”-ul nostru – motivul pentru care am început această călătorie – copiii.
Cum reușiți să creați programe adaptate pentru o comunitate atât de diversă?
– Crearea unor programe adaptate pentru o comunitate diversă, cum este cea din Firiza, presupune o înțelegere profundă a dinamicilor locale și a nevoilor specifice ale diferitelor grupuri. În cadrul Asociației Mansio, am dezvoltat o abordare personalizată și colaborativă care să răspundă atât nevoilor elevilor, cât și celor ale tinerilor, asigurând o implicare reală și sustenabilă.
În cadrul proiectelor din zona rurală, ați observat o schimbare în mentalitatea oamenilor cu privire la educație și participarea civică?
– Daaa! Am observat schimbări mari, atât în mentalitatea oamenilor, cât și în modul în care aceștia interacționează cu educația, participarea civică și comunitatea în general. Aceste schimbări au fost treptate, graduale, dar devin din ce în ce mai vizibile. Deși mai sunt pași de făcut, baza solidă construită prin proiecte constante și implicare sinceră ne oferă speranță că această transformare va continua să aducă beneficii pe termen lung în comunitatea noastră mică.
Cum percepi sprijinul autorităților și al instituțiilor în inițiativele voastre?
– Din 2007 și până în momentul de față am fost ajutați de autorități. A trebuit doar să cerem. Cu mare greu am făcut asta având în vedere că noi suntem obișnuiți să facem totul de unii singuri – am identificat o problemă, am scris rapid un proiect și am rezolvat-o. La început făceam totul singuri, apoi ne-am dat seama că doar împreună cu oameni care gândesc similar putem construi un sistem educațional incluziv și de impact, care să răspundă nevoilor reale ale comunității.
Ce competențe și valori vă doriți să dezvoltați la copiii și tinerii din Firiza?
– Ne dorim să contribuim la dezvoltarea unei generații de copii și tineri din Firiza care să fie nu doar educați academic, ci și echipați cu competențe practice, valori morale și abilități emoționale esențiale pentru o viață împlinită și o comunitate unită.
Care sunt planurile de viitor ale Asociației? Vă gândiți la extinderea proiectelor în alte comunități rurale?
– Avem planuri ambițioase – ne dorim să avem un impact și mai mare și să ne implicăm mai mult în comunitatea Firiza și în comunitatea noastră de dascăli (Atelierul de copt idei). Ne propunem să continuăm activitățile existente, să dezvoltăm noi inițiative care să includă cadrele didactice ca beneficiari și să extindem impactul proiectelor noastre în alte comunități rurale, păstrând însă Firiza ca punct central al intervențiilor noastre.
Ne-am propus să organizăm traininguri și workshopuri pentru cadrele didactice, axate pe metode interactive de predare, educație emoțională și utilizarea tehnologiilor moderne în educație, să construim rețele de profesori inovatori (comunitatea deja existentă – Atelier de copt idei) pentru a împărtăși bune practici și a dezvolta proiecte comune.
Cum vezi rolul educației non-formale în completarea sistemului educațional tradițional?
– Pe lângă faptul că educația non-formală completează sistemul educațional tradițional, contribuie activ la pregătirea elevilor pentru viață și le dezvoltă competențe esențiale pe care școala tradițională nu le prioritizează suficient. În special în comunitățile mici, cum este și Firiza, e nevoie de o integrare mai strânsă între cele două forme de educație, de o abordare personalizată și de investiții în infrastructură și formare. Printr-un efort comun al școlilor, ONG-urilor și comunităților, putem crea un sistem educațional mai incluziv, mai relevant și mai eficient. Trebuie doar să ne dorim!
Cum vezi integrarea noilor tehnologii în educație? Crezi că acestea ar putea facilita accesul copiilor din mediul rural la o educație mai diversificată și mai interactivă?
– Tehnologia ne face mai reci. Nu-mi place, dar e un „must” în tot ceea ce facem noi. Ca învățătoare, văd integrarea noilor tehnologii în educație ca pe o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, tehnologia poate părea că îndepărtează oamenii și că reduce conexiunea umană, care este atât de importantă în procesul educațional. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că tehnologia este o necesitate – o resursă indispensabilă în educația modernă.
Pentru copiii din mediul rural, tehnologia poate deschide uși care altfel ar rămâne închise. Prin acces la platforme educaționale, cursuri online, lecții interactive și resurse digitale, acești copii pot beneficia de o educație diversificată și inovatoare și putem reduce decalajele față de cei din mediul urban. Tehnologia poate aduce profesori de top în casele lor, poate oferi acces la laboratoare virtuale, cărți digitale sau tururi virtuale ale unor muzee pe care altfel nu le-ar putea vizita.
Totuși, este esențial să menținem un echilibru. Tehnologia trebuie să fie un instrument care completează și sprijină procesul educațional, fără să înlocuiască empatia, sprijinul și relațiile interumane. Avem datoria să utilizăm tehnologia cu grijă, să păstrăm în centrul atenției copilul și nevoia lui de a se simți văzut, înțeles și conectat – nu doar cu ecranul, ci cu oamenii din jur.
Pregătește actualul curriculum școlar tinerii pentru viitor și pentru piața muncii? Crezi că ar trebui pus mai mult accent pe unele abilități – dacă da, care?
– Nu-mi pare că-i pregătește. E extrem de multă teorie și puțină practică, lucru care ne îndepărtează de realitate. De multe ori noi credem că dacă deținem niște informații vizavi de un domeniu e ok atât, dar nu e așa. Accentul predominant pe teorie, în detrimentul aplicării practice, contribuie la o deconectare de la cerințele reale ale societății și economiei contemporane. Faptul că le turnăm informații cu găleata, fără a dezvolta capacitatea de a le aplica în contexte reale, limitează dezvoltarea competențelor esențiale.
Ce soluții avem pentru a evita o criză de profesori în sistemul de învățământ românesc?
– Să-i aducem mai aproape de noi (cei care suntem de mai multă vreme în sistem) și să-i ajutăm atunci când au nevoie.
În primii ani de activitate, tinerii profesori au nevoie de un sistem bine structurat de sprijin, similar ciclului achizițiilor fundamentale la elevi. Este esențial să existe un program de mentorat obligatoriu, care să includă sesiuni de coaching, ateliere de lucru și schimburi de experiență.
Comunitățile de profesori reprezintă o soluție. Și Slavă Domnului, avem comunități la nivel național! Acestea trebuie consolidate și promovate ca spații de sprijin, schimb de bune practici și învățare colaborativă. Mentorii cu experiență vastă pot juca un rol central, ca ancore de susținere pentru profesorii aflați la început de carieră.
Ce principii crezi că sunt esențiale pentru reușita unei organizații non-guvernamentale care lucrează în domeniul educației?
– Eu consider că e vital ca ONG-ul să aibă o misiune clară, care să reflecte nevoile reale ale comunității, să ofere o viziune inspirațională și să aibă capacitatea de a adapta proiectele la nevoile și contextul în continuă schimbare.
Reușita unei organizații non-guvernamentale în domeniul educației și dezvoltării comunitare nu vine doar din proiecte bine implementate, ci dintr-un angajament autentic față de schimbarea pe termen lung. Numai așa un ONG poate construi o fundație solidă, care să susțină atât educația, cât și o comunitate mai puternică, mai empatică și mai rezilientă.
Ce sfaturi le poți împărtăși celor care lucrează cu copii pentru a crea un impact pozitiv și sustenabil asupra dezvoltării lor?
- Copiii învață mai mult din ceea ce faci decât din ceea ce spui. Fii un exemplu de respect, responsabilitate și perseverență.
- Îmbunătățește-ți constant abilitățile pedagogice și rămâi conectat la tendințele educaționale moderne. Participă la cursuri de formare, ateliere, conferințe. Educația nu se oprește niciodată.
- Transmite-le că greșelile sunt oportunități de învățare.
- Fă schimb de idei și bune practici cu colegii, așa vă veți îmbunătăți experiența educațională.
Un gând sau mesaj de final?
– Să nu uităm niciodată că cea mai importantă lecție pe care o putem oferi nu se află în manuale, ci în felul în care le arătăm copiilor că sunt văzuți, ascultați și valoroși. În fiecare zi, avem șansa să schimbăm o viață!
Imagine cover: Ioana Hochia, alături de copii, la atelierele de facilitare grafică din cadrul Forumului Merito Maramureș. Sursă: arhiva personală a Ioanei.
