„România se luptă în 2025 cu drogurile cum se lupta Europa cu ciuma bubonică, înainte de descoperirea antibioticelor.” Această comparație dură îi aparține lui Vlad Zaha, tânărul orădean de 26 de ani care duce o luptă (inegală) cu autoritățile și clișeele mentalității colective, încercând să mute responsabilitatea de pe umerii consumatorului obișnuit pe rețelele care fac trafic la scară mare.
Specializat în politicile publice legate de droguri și criminologie intervenționistă, Vlad a studiat la universități de top precum Manchester și Oxford, unde a fost premiat pentru performanțele sale excepționale. Dar ce îl face cu adevărat special e felul în care aduce criminologia modernă mai aproape de oameni, explicând lucruri complicate într-un mod accesibil și captivant.
Pe lângă munca academică, Vlad e foarte activ în mediul online, unde educă și inspiră publicul din România. Prin videoclipurile de pe YouTube, aparițiile la emisiuni și participarea la dezbateri publice, el vorbește deschis și curajos despre cum ar trebui să arate politicile legate de consumatorii și consumul de droguri. În plus, propune soluții practice și inovatoare pentru problemele sociale din acest domeniu. Cu stilul său direct, aduce schimbări reale în comunitate, fiind un exemplu de tânăr care abordează curajos o temă complicată și o luptă grea, influențând mentalități și percepții învechite.
Vlad, cum a început pasiunea ta pentru criminologie și ce te-a determinat să te implici activ în popularizarea acestei discipline în România?
Tot ceea ce ne închipuim majoritatea dintre noi despre infracționalitate, cauze, prevenție, legi, politici publice, pedepse și strategii – închipuiri susținute de mass-media și politicieni guvernanți – este de cele mai multe ori profund greșit și adesea generează mai multe neajunsuri decât infracționalitatea în sine. De la această concluzie am început să dezvolt o pasiune pentru știința criminologică și un imbold că am ceva de spus care poate influența pozitiv România în domeniul meu principal de activitate: politicile publice din domeniul drogurilor.
Criminologia (a nu fi confundată cu criminalistica) este un amalgam de științe care include sociologia, antropologia, psihologia, dreptul, economia, filozofia, biologia, neuroștiințele, statistica și alte discipline – toate combinate și aplicate înspre studiul științific al oricăror tipuri de infracționalitate, incluzând cauzele, prevenția, victimele, instituțiile, legile și strategiile, printre altele.
În România lipsește complet această știință: nu există programe de licență, masterat sau doctorat în criminologie, așa cum există în Occident și chiar și în Republica Moldova, iar singura interacțiune cu criminologia în mediul universitar românesc este, rudimentar și scurt abordată, în cadrul facultăților de drept.
Din această cauză, drumul meu în criminologie a început la Universitatea Manchester și a continuat la Universitatea Oxford. La trecerea dintre cele două mi-am găsit timpul necesar să încep să mă filmez pe YouTube, Instagram și TikTok explicând în principal de ce abordarea antidrog a României, axată pe o tipologie de „război împotriva drogurilor”, este falimentară și ce soluții există, susținut de sute de referințe academice și exemple ale altor țări.
Pe scurt, România se luptă în 2025 cu drogurile cum se lupta Europa cu ciuma bubonică, înainte de descoperirea antibioticelor: ineficient, contraproductiv și cu posibilitatea de a ne lua sute de ani de chinuri și milioane de vieți distruse (și de droguri, dar mai ales de dosare penale, condamnări și promovări comerciale), așteptând o minune.
Cum reușești să transmiți într-un mod accesibil concepte academice complexe unui public larg, în special tinerilor?
Aici cred că este mai degrabă „de vină” criminologia, fiind o știință cu multe concepte care au corespondent direct în realitate și pot astfel fi explicate și exemplificate cu ușurință cu situații reale. Spre exemplu:
- Ce este criminalitatea organizată? Trei sau mai multe persoane, adică un grup organizat, care comit infracțiuni cu scopul de a face bani.
- Cum operează ea în domeniul drogurilor ilegale? Identifică o cerere de consum (oameni care vor să consume droguri ilegale), iau în considerare substanțele dorite (inclusiv profitabilitatea lor) și nivelul de dificultate de a face rost de acele substanțe (incluzând producția, transportul, corupția, mediul politic) și intră în cadrul pieței drept aprovizionatori de droguri.
- Cum contribuie legalizarea strictă a unor substanțe ilegale la anihilarea traficului de droguri? Legalizarea supravegheată strict a consumului unor substanțe împinge crima organizată în afara pieței drogurilor, concurând prin preț și/sau disponibilitate (în funcție de substanță) și siguranță. Astfel, politicile moderne și inovatoare ale statelor evoluate înlocuiesc nenorocirile provocate de traficanți cu noțiuni de consum responsabil, sprijin și/sau tratament după caz, făcând astfel infractorii organizați să dea faliment pe nișa acelor droguri care nu mai sunt ilegale.
Din momentul în care Elveția a legalizat în mod strict heroina, încă din anii ’80, prin camere de consum de heroină, unde substanța este administrată gratuit de către personal medical doar celor deja dependenți de heroină, iar aceștia primesc asistență și nu condamnări penale, piața ilegală a heroinei a devenit o nișă aproape inexistentă (și deci neprofitabilă) în Elveția. Decesele prin supradoză au fost reduse cu 64%, infecțiile cu virusul HIV cu 84% și numărul noilor consumatori este redus cu 80%. Datele științifice sunt de necontestat și demonstrează că abordarea aceasta este cea corectă, eficientă și responsabilă față de oameni.
Ai reușit să devii o voce puternică în mediul online, educând tinerii despre droguri și criminalitate. Cum vezi rolul tinerilor în schimbarea politicilor publice din România?
“Lumea veche moare, lumea nouă așteaptă să se nască” – e parte a unui citat vechi de peste 100 ani dintr-un context total diferit față de cel în care ne aflăm, însă este un citat la care mă gândesc tot mai des.
Discutăm de o atitudine tot mai puternică a tinerilor împotriva nedreptăților și împotriva autorității injuste, de îmbrățișarea unor valori tolerante cu semenii care fac parte din diferite minorități etnice sau sexuale, de lupta pentru egalitate între sexe, de protejarea drepturilor tuturor, de conștientizarea sănătății mintale și de adaptarea și participarea la o lume globalizată cu acces la informații, călătorie și schimb de experiențe.
Referitor la vicii, discutăm despre mai puține droguri clasice precum alcoolul, și despre mai multe droguri necunoscute României „vechi”, cum ar fi canabis, ciuperci, pastile sau diferite prafuri. Spre exemplu, 1 din 2 tineri români între 16-25 de ani a consumat canabis cel puțin o dată și tot 1 din 2 (adică 1 milion din 2 milioane) ar dori legalizarea acestuia, comparativ cu ~ 1 din 10 dacă ne referim la populația generală.
Însă discutăm despre toate acestea în contextul în care status quo-ul nu se vrea schimbat – majoritatea generațiilor mai în vârstă, formate într-o cu totul altă lume, este sceptică la modificări și preferă să conserve situația actuală – motiv pentru care vedem săptămânal la știri sumedenii de atacuri împotriva tinerilor: „sunt leneși”, „nu se adaptează”, „nu vor să muncească/învețe”, „infractori/derbedei/drogați”.
Toate acestea sunt manipulări grosolane ale unui sistem care se dorește perpetuat în ciuda schimbării iminente. Vedem astfel și mii de dosare penale pentru consumul de droguri (deținere în vederea consumului) altele decât alcoolul, care dosare penale fac în majoritatea cazurilor mai mult rău indivizilor decât substanțele pe care le consumau. În orice caz, în aceste privințe enumerate mai sus (și nu numai), următorul deceniu va fi, probabil, decisiv în majoritatea schimbărilor dorite de generațiile de tineri din prezent – lumea veche moare, lumea nouă așteaptă să se nască.
Cum încerci să demontezi aceste mituri și să aduci schimbări pozitive în gândirea colectivă?
Este important de conștientizat că alcoolul și tutunul sunt, în orice măsurătoare posibilă, mai nocive decât 99% dintre drogurile ilegale. În fiecare an, peste 8.000 de români își pierd viața din cauze asociate alcoolului și peste 40.000 de români mor anual din cauze asociate tutunului. Prin comparație, drogurile ilegale cauzează aproximativ 30 de decese pe an.
Mai mult, jumătate de milion de oameni mor în România la fiecare 12 ani din cauza tutunului. Adică peste 40.000 de victime anual, în cazul fumatului. Toxicitatea alcoolului și tutunului și patologiile și dependențele generate de ele sunt deasupra majorității drogurilor ilegale în orice studiu disponibil în jurnalele de specialitate.
Primul lucru necesar care ar reduce considerabil decesele și probleme asociate este interzicerea totală a oricărei forme de promovare comercială a alcoolului și tutunului (NU interzicerea substanțelor) – în momentul actual piața este dominată de corporații al căror profit este generat prin tehnici de marketing și promovare care determină, aproape involuntar, achiziționarea și consumul iresponsabil de băuturi alcoolice și produse din tutun.
Graficul de mai sus prezintă fiecare mod în care poate fi controlată orice substanță psihoactivă sau psihotropă, de la alcool și tutun până la canabis și cocaină. Putem vedea că promovarea comercială – adică modelul românesc pentru alcool și tutun – generează o piață legală necontrolată care produce dezastre. Respectiv interzicerea completă a canabisului ori alte substanțe din România creează o piață ilegală necontrolată care face la fel de mult rău, în ansamblu. Graficul se regăsește în zeci de rapoarte și cercetări, inclusiv în cele produse de Global Commission on Drug Policy.
Statul român pierde miliarde de euro din cauza problemelor sociale și medicale generate de aceste vicii și câștigă înapoi doar o fracțiune din taxe și impozite, iar românii își pierd și banii și sănătatea.
Ulterior abandonării modelului de interzicere a promovării comerciale, urmează rolul tratamentului cu abia înființata specializare de medicina adicțiilor și centrele promise de dezintoxicare, iar concomitent, educația – însemnând prevenție începând de la clasa 0 (nu discutăm propriu-zis despre niciun fel de substanțe până la 14 ani) și continuând pe tot parcursul vieții cu noțiuni de consum responsabil, reducerea daunelor consumului, limitarea parțială a acestuia etc.
Referitor la drogurile ilegale, parcursul de politici publice al României trebuie să fie asemănător, cu mici modificări: momentan întreaga piață ilegală din România a substanțelor este controlată de grupări infracționale care câștigă anual cel puțin un sfert de miliard de euro, bazat pe estimările comerțului cu droguri – bani pe care marii traficanți îi reinvestesc în corupție, trafic de ființe umane, trafic de arme și alte infracțiuni. La fel ca în cazul corporațiilor, scopul principal al marilor traficanți este profitul – iar profitul se realizează cu substanțe cât mai potente posibil, un consum cât mai răspândit și mai iresponsabil, o populație needucată și politicieni de la guvernare servili.
Soluția imediată de care are nevoie România este eliminarea completă a oricăror forme de pedepse penale pentru consumatorii de droguri (deținerea în vederea consumului), care ocupă peste 80% din dosarele DIICOT, pătează cazierele a mii de oameni în mod inutil, îndepărtează de la accesul la sprijin și tratament, redirecționează milioane de consumatori către substanțe noi precum etnobotanicele și împiedică depistarea și investigarea rețelelor importante de trafic și ale conexiunilor acestora.
Abia ulterior dezincriminării posesiei pentru consum propriu a oricăror substanțe (adică strict nepedepsirea penală a consumatorilor) putem discuta despre tratament, educație și prevenție, combaterea marelui trafic de droguri, măsuri complementare precum legalizare comercială strictă și controlată a unor substanțe precum canabisul, printre altele.
Crezi că legile din România sunt bazate mai degrabă pe prejudecăți decât pe știință?
Îmi amintesc că, după anumite măsurători, avem una dintre cele mai mari rate de deținători de doctorate din lume în rândul politicienilor. Însă majoritatea politicienilor noștri par să depună mai mult efort să nu le fie retrase doctoratele din cauza plagiatelor, decât efortul (care nu a fost) depus în producerea acelor doctorate, adesea în celebre fabrici de diplome.
Clasa politică actuală este în fond asemănătoare unui cartel politic dominat de impostură, corupție și interese decuplate de nevoile sau necesitățile legislative din România, iar legile penale și mai ales legile din domeniul substanțelor legale sau ilegale nu fac excepție.
Astfel, în loc să scrie legi bazate pe știință și în funcție de dovezi, majoritatea parlamentarilor și guvernanților români se înconjoară de „experți” aleși dinadins în așa fel încât să producă dovezi care să susțină legile pe care politicienii le au deja în plan (în funcție de interese și voturi).
Această realitate este una dintre cele mai nocive inversiuni din relația știință – legi și probabil una dintre contribuțiile principale pentru starea generală a legilor din România de astăzi: știința devine așadar subordonată planurilor și legilor politicienilor, deși ar trebui să fie tocmai invers. La nivel public se folosesc ulterior întregi strategii și mecanisme politice și mediatice de a manipula societatea în sensul dorit de mediul politic – spre exemplu susținerea legilor împotriva migrației, înăsprirea pedepselor în zona consumului de droguri fiind doar câteva exemple.
Ai obținut premiul pentru cea mai bună performanță individuală și cea mai bună disertație la Oxford. Care au fost elementele cheie care te-au condus la această realizare?
Elementele cheie pentru performanțele mele la Oxford au constant într-un volum imens de muncă și studiu, sprijin din partea apropiaților – familie, iubită, prieteni, menținerea unei balanțe decente de sănătate fizică/psihică și alimentație, alături de pauze complete în zilele care permiteau răgaz.
Soseam la Oxford din ipostaza de persoană care are un premiu cu numele său de la cea mai bună facultate de criminologie (licență) din lume, Manchester, însă timpul petrecut la Oxford a fost cea mai solicitantă experiență din toate punctele de vedere – dar încheiată cu cele mai prestigioase premii ale celei mai bune universități din lume.
Ce sfat le-ai da tinerilor din România care aspiră la o carieră în criminologie sau care doresc să studieze la universități de top precum Oxford și Manchester?
Așa cum menționam la început, României îi lipsește criminologia (cu excepția unor opționale rudimentare) din orice formă de învățământ. Cele mai apropiate corespondente ale criminologiei în România sunt sociologia devianței ori Facultatea de Drept, însă este important de subliniat că acestea sunt discipline diferite care ar fi incluse în criminologie și nu pot constitui „substitute” adecvate. Sfatul meu în acest sens este că dacă doriți neapărat să studiați criminologia și aveți oportunitatea de a pleca la facultățile bune, să o faceți – merită pe deplin.
Referitor la studiul în universități de top, există destule oportunități în întreaga lume pentru acei absolvenți cu rezultate foarte bune, în special la examenul de bacalaureat (sau examenele SAT/ACT pentru SUA). Pentru cei care au părinți în Regatul Unit, avantajele oferite studenților sunt deosebite (la fel cum erau pentru studenții europeni înainte de Brexit). Pentru cei care doresc studii complet gratuite, țările nordice precum Suedia oferă multe variante.
Mai există un număr mare de programe și studenți internaționali la cursuri în limba engleză și la prețuri asemănătoare cu facultățile românești și în Irlanda (a nu fi confundată cu Irlanda de Nord), Olanda, Spania, iar pentru vorbitorii de limba franceză în Franța, Belgia, Luxemburg, și respectiv limba germană în Austria și Germania. La nivel de masterat sau doctorat, lucrurile sunt semnificativ mai deschise și oportunitățile de finanțare, mult mai mari, fie că vorbim de Oxford sau orice altă universitate din top 100 mondial. Unul dintre uriașele avantaje este că puteți găsi orice informație necesară, de la admitere la burse, pe site-urile acestor universități de renume, iar sistemul este intuitiv și primitor.
Pentru ce ești recunoscător?
Sunt recunoscător în principal presei libere și societății civile care e ultra-implicată în lupta pentru reformă: inclusiv medici care vorbesc public, lucrători sociali, creatori de conținut, streameri, platforme de activism și strângere de semnături, ONG-uri și ONG-iști, unii dintre ei care au și făcut pasul în politică, și mai ales oamenii care semnează petiții, se implică la proteste și inițiative, ori cărora pur și simplu le pasă.
De la „stat” nu a venit încă aproape nimic pozitiv, iar ceea ce a venit a necesitat niște eforturi supraomenești de la niște persoane și grupuri care au reușit să învârtă rotițele guvernamentale cât s-a putut – vezi recenta desființare a Agenției Naționale Antidrog.
În contextul în care reforma în acest domeniu se realizează pe bază de tensiuni, presiune și „lupte”, motivele pentru care continui să mă concentrez pe România nu au de-a face cu cine știe ce succese avute până acum. Mai degrabă mă încăpățânez să produc schimbare în România, pentru că am întâlnit oameni intoleranți la nedreptăți și injustiție, care îmi dau speranță că putem produce o reformă.
Vlad Zaha, discutând cu Doru Șupeală despre cum ar putea statul să își protejeze mai bine cetățenii împotriva efectelor consumului de droguri.
Surse foto: arhiva personală a lui Vlad.
