Diana Filimon este unul dintre creatorii proiectului editorial „Gen, Știri”, fondatoarea Forum Apulum și o voce puternică în jurnalismul dedicat tinerilor. Cu o abordare modernă și autentică, a transformat o inițiativă pornită din frustrare față de problemele societății într-o platformă puternică de informare, comunicare, atitudine și implicare civică.
Platforma de jurnalism Gen, știri ajunge acum la peste 3 milioane de tineri lunar, iar publicația internațională Gen Zette conectează peste 15 reporteri din Europa Centrală și de Est. Alături de o echipă formată exclusiv din tineri, Diana reușește să creeze conținut relevant și accesibil pentru o generație mereu în mișcare, păstrându-și misiunea de a educa și inspira.
Prin proiectele sale, Diana luptă împotriva dezinformării și încurajează implicarea tinerilor (mai ales) din orașele mici și din mediul rural, oferindu-le acces la informație de calitate și oportunități de dezvoltare.
Crezul Dianei este simplu: presa pentru tineri trebuie să fie făcută de tineri, iar educația civică este cheia pentru o societate mai bună, mai sănătoasă, mai implicată. Recent recunoscută ca Ashoka Fellow, Diana își propune să extindă inițiativele sale la nivel internațional, demonstrând că jurnalismul independent și autentic poate avea un impact real asupra noii generații.
Ce are de făcut un antreprenor social pentru a reuși? Cum să nu te dai bătut, indiferent de cât de „arid” ar fi mediul?
Eu am urmat un drum ușor diferit. Am înființat Forum Apulum ca un fel de folosire a frustrării adunate în timp față de modul în care guvernele României și-au tratat cetățenii. Am vrut să construiesc ceva pentru tinerii care vin din urmă, tocmai pentru ca ei să preia memoria noastră și să continue să lupte pentru o Românie mai bună.
Neavând niciun fel de experiență în zona de ONG, am intrat în povestea asta fără să îmi dau seama în ce mă bag. Mai glumesc uneori spunând că, dacă știam în ce mă bag, probabil aș fi avut ezitări serioase. Deci pentru mine o cale spre a reuși a fost și naivitatea cu care am început călătoria. De la un hobby, am ajuns să creez ceva ce mi-a acaparat complet viața, mi-a schimbat-o radical și m-a dus în locuri în care nu speram.
E foarte greu să poți răzbi și continua pe calea asta. Mai ales când începi nu de la zero, ci de la minus, cum am făcut-o noi, care habar nu aveam cum se finanțează organizațiile nonprofit sau cum putem crește și face mai multe proiecte.
Singurul lucru care ne-a ajutat a fost explozia de energie din acei ani, 2017-2018. Motivația mi-am luat-o de la oameni și cred că e locul de unde ne putem alimenta ca lideri în acest domeniu. Când toate par să fie împotriva ta și sunt dimineți în care nu vrei să te ridici, gândește-te la cineva cu care ai lucrat și i-ai schimbat viața în bine.
Cum reușiți să creați un conținut relevant și ușor accesibil pentru o generație care se plictisește ușor și poate fi desensibilizată de media tradițională?
Cel mai mare atu al nostru este că am gândit de la început proiectul ca fiind al tinerilor care scriu pentru cei ca ei. Tot conținutul nostru este creat de tineri, nu este scris de adulți pentru adolescenți. De la redactorul-șef până la reporteri, toți sunt în jur de 20-25 de ani. Chiar și proiectele noastre media pentru tineri au apărut din discuții cu tineri, astfel că sunt organice, nu artificial create.
Din prima zi când am gândit asociația noastră, aveam în minte ca public țintă tinerii. Niciodată nu am mers spre altă categorie de vârstă, iar asta va rămâne mantra noastră, pentru că asta ne ajută să fim conectați la ce vor generațiile noi.
Toate proiectele noastre jurnalistice pentru tineri au pornit din suflet, le-am pornit ca voluntariat, fără să știm unde ne duc și asta ne-a permis să fim aproape de publicul nostru. Nu le-am gândit pentru finanțatori, ci pentru public. Și au venit pe o încredere pe care deja o construiam de ani buni de zile cu publicul nostru tânăr.
Care sunt cele mai importante realizări ale „Gen, știri” sau ale altor proiecte de jurnalism pe care le coordonezi, în termeni de impact real asupra tinerilor? Cum măsurați succesul acestor inițiative?
Încă de când am început proiectul Gen, știri, împreună cu Teodor Tiță care este cofondator și coordonator, am vrut să ajungem în primul rând la cât mai mulți tineri din România și mai ales să ajungem la tineri diverși. Așa că ne bucurăm tare mult să ajungem la câteva milioane de tineri lunar în România (aproximativ 3 milioane de tineri pe platformele noastre) și mai ales să ajungem la un public care este majoritar din afara orașelor mari.
Peste 50% din audiența noastră e din orașe medii și mici sau rural, iar asta este extrem de important pentru mine. Sunt multe proiecte care se adresează tinerilor de la cele mai bune licee, din cele mai mari orașe, noi vrem să ajungem și la tinerii care au mai puține oportunități și mai puțină expunere.
Mai suntem tare mândri și că am ieșit din România cu un proiect internațional, Gen Zette, care acoperă Europa Centrală și de Est cu peste 15 reporteri corespondenți din tot atâtea țări. Avem multe cifre care pot arăta succesul, dar cel mai important pentru noi e când ne scriu tineri că înțeleg anumite momente istorice prin ochii reporterilor noștri, că sunt mai informați datorită conținutului nostru și cetățeni mai implicați.
Un tânăr care înțelege mai bine lumea în care se află și acționează ca atare, pentru a o face mai bună, e cel mai bun lucru pe care îl putem face. Mai ales într-o perioadă în care încrederea lor în presa tradițională, mainstream, este la cote foarte joase.
Povestește-ne cum ai reușit să aduni o echipă de tineri pasionați în jurul acestor proiecte. Cum i-ai găsit și cine sunt ei?
Noi de aproape 8 ani lucrăm cu tineri. Unii dintre ei au crescut alături de noi, au urmat alte direcții sau au rămas în echipă, dar per total am lucrat direct, cel puțin eu, cu peste 1000 de tineri. Am construit treptat încrederea și o relație cu publicul nostru.
Sunt tineri care abia făceau 15-16 ani când am început și acum sunt adulți în toată firea, dar cel mai fain semn pentru noi este că continuăm să aducem alături de noi tineri care poate abia începeau școala când porneam noi asociația. Totul a pornit organic și, dacă ar trebui să spun în câțiva pași cum să reia cineva drumul nostru, nu aș putea, pentru că a fost un amestec de visuri și tot felul de proiecte pornite tot din suflet.
În acest moment, lucrăm exclusiv cu oameni recompensați material pentru munca lor, în echipa extinsă de acum avem cred că în jur de 50 de oameni, pe lângă echipa-nucleu avem și colaboratori din toată regiunea. Și plănuim să ne extindem echipa și mai mult.
Cum combateți dezinformarea în rândul tinerilor? Ce metode folosiți pentru a-i învăța să consume informații într-un mod responsabil și critic?
Eu nu cred în combaterea dezinformării când ești cu doi pași în urma știrilor false. Cred în construirea spațiilor în care să informăm publicul despre ce se întâmplă în lume fără subiectivism și părtinire pe cât posibil, corect și direct.
Cred că, dacă doar alergăm să contrazicem știri false, nu avem nicio șansă să învingem în această luptă complicată pentru adevăr. Așa că noi facem educație media prin proiecte jurnalistice menite să informeze tinerii, să creeze comunități, să construiască încredere. Sub orice formă va fi, asta e menirea noastră – să oferim o alternativă față de aceste spații care promovează conspirații și informații false.
Și mai credem mult în a explica tinerilor diferența între conținut care respectă principii jurnalistice și opinii. E o capcană foarte mare aceasta de a nu mai face diferența între influencer și jurnalist, între opinie și știri verificate și tinerii trebuie să știe la ce se expun în online.
Una dintre temele centrale ale activităților tale este implicarea civică. Cum încurajezi tinerii din afara marilor centre urbane să devină mai activi în comunitățile lor? Ce rol joacă educația în acest proces?
Cel mai util mod de a-i face să se implice este să le explici cum funcționează lumea. Am obosit cât am auzit în acești ani despre „sistem”, această necunoscută care e de vină pentru tot ce nu funcționează în România. Am încercat în toate proiectele să explicăm tinerilor că noi toți facem parte din sistem. Nu sunt niște extratereștri care ne conduc, ci tot din rândul nostru vin. Avem o responsabilitate și noi, nu suntem doar niște victime fără putere. Trăim într-o democrație și asta ne dă foarte multă putere. Cei care abuzează de țară și de putere o fac doar pentru că le permitem.
Așa că începem peste tot prin a explica ce drepturi și obligații au tinerii, le arătăm cum se poate schimba România, de jos în sus, dacă facem ceva. De la ceva simplu precum respectarea regulilor în școli sau sesizarea autorităților când ceva nu merge bine. Iar odată ce înțeleg că e un sistem întreg de legi care pot fi folosite de cetățeni, își dau seama că stă și în puterea noastră să facem țara asta mai bună.
Am făcut multe ghiduri prin care am explicat tinerilor ce pot face și de aproape 5 ani avem periodic comunități de tineri din toată țara pe care îi ajutăm să se implice în schimbare, sub numele Civic Influencers. Prin programe de mentorat încercăm să acoperim găurile lăsate de educația civică deficitară sau de prea puțini profesori care își dau silința să crească nu doar elevi, ci și cetățeni.
Eu vin din Alba Iulia, iar cam 90% din echipa noastră sunt din orașe mici din România, iar asta ne ajută foarte mult să înțelegem cu ce se luptă tinerii din așa-zisa provincie. Eu am absolvit la Grupul Școlar de Industrie Ușoară nr. 4 din Alba Iulia, cum se numea pe vremea aia, unul dintre cele mai rău văzute din oraș. Și știu exact cât e de greu să fii expus la oportunități dacă nu ești la cel mai bun liceu din oraș. Dar mai știu și că profesorii de care am dat acolo și colegii mei m-au ajutat să cresc enorm, pentru că eram toți egali, fără mari privilegii sau părinți care să ne poată oferi mașini și vacanțe. Ne-am ajutat reciproc să creștem ca oameni.
Proiectele noastre se adresează tuturor tinerilor, dar în sufletul meu, tot ce fac, fac pentru tinerii de la liceele mai puțin cool, din familii mai puțin norocoase, din orașe mai puțin bogate.
Cum se susțin aceste proiecte? Aveți o rețea de sponsori și parteneri care contribuie la creșterea voastră?
Ne finanțăm precum toate celelalte ONG-uri, aplicând la call-uri de finanțare, din sponsorizări și în plus mai avem și parteneriate comerciale care se regăsesc pe conturile noastre marcate ca atare.
Diana, ai devenit recent Ashoka Fellow, un statut cu adevărat remarcabil. Ce înseamnă această recunoaștere pentru tine și pentru proiectele tale? Care sunt resursele sau oportunitățile pe care le-a adus această rețea în viața ta profesională?
Ca recunoaștere a venit într-un moment foarte potrivit, pentru că mi-a dat un elan de care aveam nevoie după aproape 8 ani de construit proiecte în societatea civilă. A fost o bucurie foarte mare pentru mine pentru că am urmărit și admirat fellows Ashoka de mult timp și mi se părea cel mai potrivit loc unde să fiu pentru a crește și a învăța de la ceilalți.
Resursa cea mai importantă este faptul că această poziție este pe viață. Am trecut printr-un proces foarte complex de interviuri și discuții pentru a ajunge aici, tocmai pentru că astfel am intrat într-o comunitate care îmi va fi alături pe termen lung. Mai ales cum munca mea mă duce în tot felul de locuri din lume, oportunitatea de a avea alături o nouă comunitate este un mare ajutor.
Care este viziunea pe termen lung pentru publicațiile voastre? Cum îți imaginezi evoluția acestora în următorii ani, având în vedere schimbările rapide din media și educație?
Avem multe visuri la care lucrăm să le facem să se întâmple, dar ce e clar e că ne vom extinde la nivel internațional, vrem să ajungem cu proiectele noastre și în alte țări și pe alte continente. În România la fel vom mai crește și vom explora noi direcții. Iar canalele prin care o vom face vor fi acelea pe care vom regăsi tineri din publicul nostru țintă, oricare vor fi ele. Ce pot spune cu siguranță este că vom acoperi anul acesta care se anunță a fi tare complicat, dar vom și veni cu vești noi despre ce mai punem la cale, național și internațional.
Sursa foto cover: arhiva personală a Dianei
